Complotul proştilor

Preşedintele României nu este un câine ca să-l alungi aruncând cu cascheta după el! Nici barcagiu din Basarabi ca să se sperie de un toc de pistol! O fi având el o anume câinoşenie, o fi hain cu cei de care s-a folosit, dar nici aşa sărac cu duhul nu poate să fi ajuns încât să dea în tremurici la trei caschete aruncate pe trotuar, la două înjurături şi un slogan care o să rămână în cărţile de istorie. Alina Mungiu crede că preşedintele este speriat de moarte. În primele zile, chiar am crezut şi eu acelaşi lucru. S-ar putea ca Traian Băsescu, îngrozit de faptul că a fost flituit şi înjurat tocmai de poliţişti, să fi simţit cum îi fuge pământul de sub picioare. Adică i se clatină puterea pe care o credea beton armat. S-ar putea ca în faţa poliţiştilor veniţi cu crucile de lemn să fi trăit o spaimă soră cu moartea, egală doar cu beţia de putere din momentele câştigării alegerilor şi ale supravieţuirii la referendumul suspendării. De-aia a şi dat fuga la poliţie, de-aia a insistat pentru schimbarea ministrului de la Administraţie şi Interne (fondurile de cheltuit pentru standardele Schengen fiind pentru el un motiv secund). De-aia a şi tăcut şi n-a vorbit despre complot! În primele clipe nu l-ar fi crezut nimeni. Şi s-ar fi făcut de râs. Vorbim totuşi despre un om care a condus vapoare prin furtuni şi care ne-a arătat şi în politică un soi de curaj la limita demenţei şi a inconştienţei. Şi atunci cine să-i creadă acuzele de complot?

La puţină vreme după ce gloata de poliţişti l-a spurcat antologic (inclusiv pentru paginile de Istoria României), el striga ca turbat prin Palatul Cotroceni, complot, complot, complot împotriva preşedintelui României! Frica de la început i-a furnizat şi ideea de a se folosi de visul său urât. Şi-o fi adus aminte cum prin 1990, la orice mişcare a străzii, Ion Iliescu, dar mai ales locotenenţii săi şi oamenii din fosta Securitate invocau tentativa de lovitură de stat. Ce naiba, şi Ceauşescu a încercat să scape invocând o asemenea stafie! Aşa că Traian Băsescu s-a trezit din tremurici şi a luat-o în stilul său direct pe muchia cuţitului. Iar trepăduşii de la Cotroceni, inclusiv unitatea de la dezinformare, au transformat frica lui Traian Băsescu în proiect de comunicare. Şi una-două, Voinescu-Cotoi, Emil Boc, Elena Udrea, Ion Cristoiu, Radu Moraru şi toţi ceilalţi de soiul Andreei Pora, toţi odată, ca la un „înainte marş!”, au început să povestească despre complotul cu trei pălării aruncate după câini. Scorneala complotului, lipită de tema mogulilor, de arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu şi de apropiata întoarcere a lui Nicolae Popa (FNI), a devenit rapid o portiţă de ieşire pentru Traian Băsescu. Nu mai are nimeni treabă cu dezastrul ţării, cu cocoţarea unei Elena Lupescu în fuste colorate tocmai în Guvernul României. Salutare popor şi ascultă povestea complotului ca să nu te prinzi că prăpastia îţi clipeşte şiret din ochiul de sticlă! Culmea este că, insistând pe această temă şi încercând să facă din diva de Pleşcoi un soi de Eva Peron de Dâmboviţa, Traian Băsescu chiar invită forţele politice şi nepolitice din România la o meditaţie profundă, chiar la organizarea unei suspendări sau a unui soi de complot.

Inconştienţa cu care preşedintele insistă pe subiecte demne de şpriţurile sale nocturne poate duce ţara de râpă, în poalele Elenei Udrea sau în afara Uniunii Europene!