Constantin Tănase și înființarea Teatrului Cărăbuș

Constantin Tănase s-a născut la 5 iulie 1880 la Vaslui, fiul lui Ion Tănase, laborant al farmaciei din oraș, și al unei femei înzestrată cu talentul de a spune povești și de a cânta. Primele spectacole jucate ale lui Constantin Tănase au fost recitarea unor fragmente din spectacolele: „Meșterul Manole”, ”Căpitanul Valter Mărăcineanu”, ”Constantin Brâncoveanu”, pe care le-a jucat alături de alți copii în beciul casei, apoi în hambarul unui vecin, până când, ca adolescent, a continuat să joace mici rolişoare în trupa lui M. Segalescu. În paralel cu micile sale spectacole, devine spectator al reprezentațiilor teatrale de la Grădina Pîrjoală din Iași, ale talentaţilor actori Zaharia Burierescu și I.D. Ionescu.

În 1899, la București, se înrolează voluntar și cântă în corul bisericii Popa Tatu. Pasionat de teatru, se înscrie la Conservatorul de Muzică și Declamație din București, la clasa lui C.I. Nottara și face figurație în cadrul unor spectacole la Teatrul Național din București. Tânăr absolvent de Conservator, joacă în „Conu Leonida față cu reacțiunea”, „D-ale carnavalului”, „Avarul”, „Bărbierul din Sevilia” etc., apoi pornește într-un turneu prin țară, jucând roluri principale în trupa lui Nicu Poenaru, apoi în cea a antreprenorului teatral Niculescu-Buzău. Localizările dramatice după piesele franțuzești, cu aceleași situații dramatice, au făcut să apară mai multe formații de operetă. La una dintre ele Constantin Tănase a fost angajat alături de primadona Margareta Demetrescu-Dan, dar schimbă trupa în favoarea alteia, mărindu-și capitalul financiar și de imagine.

În 1912, izbucnirea războiului balcanic și instabilitatea financiară au făcut ca actorii să fie mobilizați, iar Constantin Tănase să fie încorporat într-o companie a Regimentului I de Geniu. Reia întâlnirile cu Casimir Belcot și compune cupletul “Dă-i nainte, dă-i nainte, dă-i nainte”/ C-așa merge la război/ Să nu dai deloc ’napoi!”, o șansonetă comică, scrisă pentru războiul balcanic. De-a lungul carierei sale, Constantin Tănase abordează cupletele umoristice inspirate din actualitatea cotidiană și devine cel mai popular actor, jucând chiar și în tranșee, aproape de inamic, multe dintre cupletele satirice precum „Războiul la șantan” „Cacealmaua” și multe altele.

La sfârșitul războiului, Constantin Tănase deschide un teatru de revistă cu caracter permanent, unde fuseseră cândva teatrele de vară „Amicii orbilor” și „Ambasador”, situate pe strada Academiei. Pe acest loc s-a construit Teatrul Cărăbuș, un teatru cu o acustică bună, în care s-au jucat spectacole inspirate din viața locuitorilor săi, a vieții publice şi a miniştrilor săi. Inaugurarea Cărăbușului a avut loc în seara zilei de 2 iulie 1919, cu revista „Pisica pe orez”, scrisă de Constantin Solomonescu și Mircea Rădulescu, autorii revistei Di Granda. S-a constituit apoi o a doua revistă, Sistem Clayton, de către Dur-Stoy, care a funcţionat în paralel cu revistele de la Cărăbuş, în care erau cântate cele mai celebre melodii de la Paris, iar dansatoarele Milka și Bella asigurau cele mai îndrăznețe dansuri la modă, precum foxtrotul. S-au reluat revistele „Pisica pe orez” „Ionică doarme parcă-a luat hașiș”, „Ai greșit adresa”, „Ce naște din pisică”, „Alta la rând”, ”Ca la noi la nimeni” de Dur-Stoy, „Jaff-Band”, „Brambura”, ”Până când”, „Una și bună” de Dur -Stoy, „Tot un drac”, „Colac peste pupăză”, „Înșir’te mărgărite”, „Violetera”, „Toate trec, toate se duc”, ”Mămăliga națiunilor”, ”Dă-te jos din corcoduș” etc., ”reviste prin care Constantin Tănase satiriza politicienii, demagogia, corupţia şi dispreţul faţă de nevoile cetăţenilor, reunite într-un gen de divertisment”. La Londra o întâlnește pe Josephine Paker, o negresă care cânta și dansa excepțional și îi propune un contract de colaborare, „Sirena tropicelor” devenind atracția publicului bucureștean. În paralel cu aceste spectacole dansate și cântate de exotica Josephine Parker, revista propunea publicului revistele „Ai, n-ai, dai!”, „Bravo, Cărăbuș!”, ”Alo, Radio Cărăbuș”, ”Crede și nu cerceta!”, „La lozul Cărăbușului”, „Ura, Cărăbuș!”, „Cărăbușul cântă”, „Cărăbușul în splendoare”, „Cărăbuș-Expres”, „La mai mare”, „Tănase are cuvântul”, „La calul bălan”, „Tănase în revistă”, spectacole care au avut un pubic permanent în perioada interbelică. Au urmat turneele de la Cairo, Istanbul, Tel-Aviv și Beirut. Constantin Tănase a jucat și în filmele „Peripeţiile lui Rigadin de la Paris la Bucureşti” (1924), “Visul lui Tănase” (1932), „Răbdare, Tănase” (1943), filme care i-au adus recunoașterea criticilor de film. Pentru meritele sale artistice a fost decorat în 1942 cu Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor.

Se stinge din viață la 29 august 1942 din cauza unei septicemii cauzată de o amigdalită, deplâns de prieteni și actori. În memoria lui, Teatrul Cărăbuș se va numi Teatrul Constantin Tănase, teatrul de revistă care prin cupletele sale încântă și acum publicul iubitor de spectacole.

Foto: Constantin Tănase satirizând “Malagambismul”, Colecția C.I. și C.C. Nottara;

Foto: Constantin Tănase jucându-l pe Napoleon, Colecția C.I. și C.C. Nottara;

Foto: Tablou românesc la Cărăbuș, Colecția C.I. și C.C. Nottara.

Bibliografie:

George Mihalache Când Tănase era Rege („Cărăbuşul” de altădată), Editura BREN, Bucureşti, 2003;

Ioan Massoff, Viaţa lui Tănase, Editura VATRA s.ar. Bucureşti, Str.Vasile Conta No.12;

Ioan Massoff-Radu Tănase, Constantin Tănase, Ediţia a III-a, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, Bucureşti-1970, Colecția C.I. și C.C. Nottara;

Ion Manolescu, Amintiri, Editura Meridiane, 1962, Colecția C.I.și C.C. Nottara.

articol scris de Daniela Dumitrescu, Colecția C.I. și C.C. Nottara, Secția de Antropologie Urbană, Muzeul Municipiului București;