Controverse privind nulitatea contractelor de credit pentru nevoi personale cu ipotecă

Contractele de credit pentru nevoi personale încheiate în perioada 2007-2008 ar putea fi declarate nule în instanţă, este de părere avocatul Gheorghe Piperea, potrivit Bursa.

Domnia sa face această afirmaţie invocând faptul că împrumuturile menţionate nu se încadrează nici în legea creditelor de consum (289/2004), nici în cea care reglementează creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare (190/1999).

„Dacă un contract nu vizează un credit de consum şi nici unul ipotecar, atunci acesta este nul, aşa cum prevede articolul 16 din Legea 289/2004. Acesta spune că orice credit acordat cu încălcarea legii este nul, iar ipoteca se consideră că nu există. Ipoteca este inopozabilă. În aceste cazuri, care pot fi decise doar în instanţă, debitorul este obligat să dea înapoi creditul băncii, însă fără dobânzi şi penalităţi, dar nu înainte de a se face o compensare cu suma pe care banca a încasat-o de la client în toţi anii de când a fost luat împrumutul şi pe care trebuie să îi returneze debitorului.
Casa rămâne în proprietatea consumatorului, pentru că, odată contractul declarat nul, este nulă şi garanţia, însă banca va putea să-l execute silit, în instanaţă, pe client, pentru suma rămasă de plată, după ce obţine un titlu executoriu pentru respectivul imobil”, a spus avocatul.

Situaţia este mult mai gravă decât în cazul proceselor pe clauze abuzive, avertizează Piperea.

Articolul 16 din Legea 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, invocat de Gheorghe Piperea, prevede: „(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz. (2) Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acţiunea în constatarea nulităţii poate fi introdusă de orice persoană interesată şi se soluţionează de instanţa civilă competentă. (3) Neîndeplinirea de către creditor a obligaţiilor sale rezultate din contractul de credit conduce la nerecunoaşterea garanţiilor”.

Stan Tîrnoveanu, Partener Senior în cadrul casei de avocatură „Zamfirescu Racoţi & Partners”, îl contrazice pe Gheorghe Piperea, menţionând că un contract de credit nu poate fi nul pentru că nu este reglementat.
„Poţi încheia un contract nenumit. Ceea ce nu este oprit este permis”, comentează Stan Tîrnoveanu, apreciind că împrumuturile nereglementate de Legea 289/2004, respectiv cele care nu îndeplinesc condiţiile din textul legislativ, nu intră sub efectul ei şi, deci, legea nu se poate referi la ele şi nu le poate interzice.

Recent, consumatorii au formulat o scrisoare deschisă adresată deputaţilor, în care evidenţiau că instituţiile de credit au acordat, în perioada 2007-2008, un număr foarte mare de credite încheind convenţii/contracte de credit care au ca obiect „nevoi personale”, „acoperire cheltuieli curente”, „nevoi nenominalizate” etc., cu ipotecă asupra unui bun imobil aflat cel mai adesea în proprietatea familiei titularului de credit, uneori în proprietatea altor persoane care au acceptat să devină garanţi ipotecari ai împrumutatului.