Cosmin Gușă

Cosmin Gușă construiește un ireal, ca mai întotdeauna. Îi apreciez coerența construcției, nefiind de acord cu tema. Ideile lui Cosmin Gușă, din nefericire pentru el, nu s-au dedat realității, fie ea reală sau fie ea ocultă sau fie ea obișnuită.

Încercarea aceasta pur textuală, este sortită eșecului ca mai toate celelalte. Cosmin Gușă încearcă de ani și ani, fără succes, să prezinte o realitate aberantă la fel ca mereu șucăritul CTP sau ca patrulaterul Liiceanu-Cărtărăscu-Pleșu-Patapievici, aflat etern într-un exercițiu de autolăudare simpatic, sau haiosul Ion Cristoiu sau ditirambicul Mircea Dinescu sau mereu istovitul și istovitorul Mihai Gâdea sau glumețul-tragico-comic Mircea Badea.

Ca biet scriitor ce sunt, vai de capul meu, întrezăresc în toate încercările acestor oameni citați aici, dorința expresă de a construi o altă realitate românească decât cea reală. Asta vine din străfundurile ființei românești, acvatică la fundament, de a-și însuși și de a văluri un real propriu, adesea fantasmagoric pentru pricini personale care nu au legătură cu sarcinile acestui Univers care pare mai degrabă miștocar și pervers într-un fel extrem de periculos.

Așa că mă sună însuși Cosmin Gușă. Salut. Salut Cosmin. Uite care e chestia, te invit să stăm de vorbă. Unde? Unde o fi. Așa zice Cosmin Gușă, unde o fi. Așa că ne întâlnim pe unde o fi. Pe acolo trec tot felul de comete. Adică, de fapt, komete. Kometa zâzâie asurzitor, abia înțeleg ce vrea să-mi spună Cosmin Gușă.

Mă întreabă ce șanse are partidul lui, PIN, e partidul lui Cosmin Gușă. Mai trece o kometă, lungă, lungă. Are o coadă plină de stele roșii. PIN? Păi să-i zic ce i-am zis lui Traian Băsescu despre PMP-ul lui. Că are șansa pe care o are. Sigur că sună de-a dreptul tâmpit ceea ce-i spun eu lui Cosmin Gușă tocmai în locul ăsta stelar, nepământean, unde-am ajuns să vorbim noi doi despre unele chestii politice. Uite, vezi kometa aia, zice Cosmin Gușă, vezi?!

Cum să n-o văd, e mare cât toate zilele. Uite, vezi, kometa aia e fructul colaborării ruso-germane în noua structură europeană, nu știu dacă înțelegi. Ei, înțeleg eu ce înțeleg, mă mut de pe un picior pe altul. Îl avertizez, Cosmin, un black hole cât roata carului stă să înghită Europa cu tot cu Rusia, China și America!

Praful se alege din mica noastră planetă. Cosmin râde cu râsul lui arhicunoscut. Îți arde de glume, îmi zice, răsuflând înciudat. Eu ce să-i zic? Dacă-i zic ceva de Virgil Măgureanu mi-e că se supără aiurea-n tramvai. Dar uite că discuția asta între noi doi chiar a avut loc așa cum a avut loc și discuția cu Traian Băsescu. Uite, vezi, mai trece o kometă, și mai trece o kometă, și mai trece o kometă. Una pentru Moscova, una pentru Washington, una pentru Berlin. Pentru București, poate altădată.