Cristian Mungiu: „Îmi doresc ca fiecare să fie stimulat să se îndoiască pentru o clipă de valorile în care crede, oricât de ferm convins este, pentru că doar așa începe dialogul”

Emoții pentru cinefilii din România. Peste câteva ore are loc în 90 de cinematografe din 52 de orașe din toată țara o proiecție unică în avanpremieră a multipremiatului film al lui Cristian Mungiu, Fjord, câștigătorul trofeului Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes din acest an.

Filmul spune povestea soților Lisbet și Mihai Gheorghiu, care se mută într-un sătuc dintr-un mic fiord norvegian, unde curând se împrietenesc cu vecinii lor, soții Halberg. Copiii celor două familii devin apropiați, în ciuda diferențelor de educație și valori. Scenariul este bazat pe o poveste reală, cea a familiei Bodnariu, o familie ultracreștină cu un tată român și o mamă norvegiană, care își văd copiii luați de sistemul norvegian de protecție a copilului, în urma unor acuzații de abuz. Încă înainte de a fi văzut, filmul a dat naștere unor discuții aprinse și controverse, cum, de altfel, s-a întâmplat și în povestea reală pe care e bazat filmul- celebrul caz Bodnariu.

Pe scurt, e vorba despre două sisteme de gândire care se confruntă și aduc argumente- fiecare are dreptate în felul său, însă ambele par să piardă din vedere un lucru esențial. Mungiu și-a dorit să expună un tipar de gândire fundamentalist, pentru a atrage atenția asupra unui fenomen toxic, cu care societatea se confruntă la nivel global- radicalizarea. Această tendință se poate observa cu precădere în preajma alegerilor, în campaniile electorale, însă nu doar atunci și nu doar în România.

„Cel mai probabil, premiera va fi cândva între lunile octombrie și ianuarie. Pentru că mai este mult până atunci, pentru că din august filmul va începe să aibă premiere în alte țări din Europa și pentru că a existat multă emoție în România generată de acest al doilea Palme d’Or, am vorbit cu sălile de cinematograf și am obținut înțelegerea lor pentru organizarea unei avanpremiere cu FJORD sub forma unei singure proiecții în toate sălile disponibile din România, din respect pentru publicul de acasă”, a declarat Mungiu.

Fjord este o coproducție România, Franța, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda și dorește a fi un manifest pentru toleranță și un apel la rațiune într-o lume din ce în ce mai polarizată. Presa internațională a fost elogioasă la adresa lui, lăudând stilul direct, lipsit de artificii al lui Mungiu și curajul regizorului de a aborda controversele societății contemporane. Turnat în principal în Norvegia, în primăvara lui 2025, filmul reunește actori vorbind engleză, norvegiană, suedeză și română.

Filmul s-a bucurat de o primire excelentă la premiera mondială de la Festivalul de Film de la Cannes, atrăgând un număr impresionant de cronici internaționale pozitive și stârnind o adevărată furtună de reacții pe internet. Variety a numit pelicula „o dramă socială ingenios construită”, Screen Daily îl consideră pe Cristian Mungiu „unul dintre marii gânditori morali ai cinematografiei contemporane”, Deadline descrie Fjord drept „o dramă magistrală a vremurilor noastre polarizate”, iar IndieWire spune despre Cristian Mungiu că „disecă necruțător capcanele reacționare ale globalizării.“

Mungiu a distribuit în Fjord două staruri internaționale -Sebastian Stan și Renate Reinsve- care au primit, de asemenea, elogii pentru jocul reținut, care evită dramatismul, însă care emană empatie și umanism. Pe lângă Stan și Reinsve din rolurile principale, în film apar și actorii români Adrian Titieni, Alin Panc, Giulia Nahmany și Ana Bodea. Este primul film în limba engleză regizat de Mungiu și, totodată, primul film „românesc” al actorului Sebastian Stan. 

În România filmul a dat naștere la dezbateri aprinse încă înainte de a fi văzut. Pe de o parte, există voci critice care au denunțat filmul, acuzându-l pe autor de o poziție lipsită de empatie față de copii sau că a evitat adoptarea unei anume luări de poziție. Alții, în schimb, au declarat că Fjord e un film mare, care depășește granițele României și care merită să obțină cel puțin un premiu Oscar.

Până acum, Fjord, lansat oficial la Festivalul de Film de la Cannes, a primit deja o mulțime de recunoașteri, în afară de trofeul suprem, Palme d’Or: Premiul Juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film FIPRESCI, Premiul François Chalais – acordat filmelor care întruchipează principiile jurnalismului, evidențiind angajamentul acestora față de adevăr, demnitate umană și puterea poveștii, Prix de la Citoyenneté, acordat unui film care ilustrează cel mai bine umanismul și universalismul, Premiul Juriului Ecumenic, ca recunoaștere pentru calitatea artistică excepțională și profunzimea umană și spirituală remarcabilă.

Pelicula i-a adus și o nouă performanță lui Cristian Mungiu, care a devenit cel de-al zecelea regizor din istoria festivalului care primește pentru a doua oară Palme d’Or, alăturându-se unor cineaști precum Francis Ford Coppola, Emir Kusturica, frații Dardenne sau Michael Haneke.

Recent, într-o conferință de presă desfășurată simbolic în cinematograful Studio din București, aflat într-o clădire încadrată în clasa I de risc seismic și închis publicului de mai bine de zece ani, Mungiu a deplâns problemele sistemice ale industriei cinematografice românești, printre care lipsa cinematografelor, subfinanțarea cronică și neaplicarea legii privind acordarea fondurilor cuvenite de către industria jocurilor de noroc. Această lege există încă din 2016 și prevedea inițial ca 2% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii de jocuri de noroc să ajungă la Fondul Cinematografic. Însă cele 126 de milioane de euro din taxele plătite la stat de operatorii din industria jocurilor de noroc, destinate Fondului Cinematografic, nu au ajuns niciodată la Centrul Național al Cinematografiei, din cauza lipsei unor proceduri de aplicare a prevederilor legale.

Mungiu a atras atenția și asupra unui pericol real care ar putea afecta societatea: pierderea obiceiului de a merge la cinema, fenomen pe care îl asociază cu starea precară a educației și cu vulnerabilitatea societății în fața radicalizării, a propagandei, a discursului demagogic și a pericolului de manipulare. În țară, Conform statisticilor Centrului Național al Cinematografiei, în 1990 în România existau în jur de 430 de săli și grădini de vară de cinema administrate de stat. După 36 de ani, România numără 109 cinematografe active.

Regizorul a elaborat și a trimis către Ministerul Culturii un document în zece puncte în care semnalează aceste probleme grave cu care se confruntă cinematografia românească. Nu este primul de acest fel, Cristian Mungiu a încercat în numeroase rânduri de-a lungul timpului să facă schimbări prin colaborarea cu Ministerul Culturii, însă lucrurile nu au depășit stadiul de discuții și promisiuni, iar memoriile au rămas în sertare.

Publicului larg nu îi rămâne decât să spere că acest nou succes al cinematografiei românești, al doilea Palme d’Or pentru filmul lui Cristian Mungiu, va antrena și un interes din partea autorităților de a susține concret campania filmului în cursa pentru premiile Oscar. Sperăm și la mult așteptatele schimbări într-o industrie cu multiple disfuncționalități, o industrie care continuă să fie sfidată prin reziliența unor regizori precum Mungiu, ce reușesc să facă filme remarcabile, în pofida tuturor obstacolelor sistemice.

Cotidianul: Vă felicit pentru această extraordinară reușită! Totuși, o parte din criticii care au văzut filmul au acuzat faptul că nu aveți o poziție față de cele două tipuri de fundamentalism despre care vorbiți și ar fi vrut să vă poziționați de o parte sau de alta a celor două variante de adevăr pe care le arătați în film. Ce le-ați transmite?

Cristian Mungiu: Nu există un singur fel de a face filme, nu există un singur fel de a face povești. Nu e datoria mea să fac filme după cum cred alții că ar trebui să fac. Poți să alegi poziția în care te situezi împotriva fundamentalismului în general și asta e ce-am ales eu. Cumva, cei care îmi cer să fi optat pentru fundamentalismul lor fac parte din această categorie despre care vorbesc eu. Oameni cărora le este foarte greu să iasă din propriul lor cap și să accepte că altcineva poate să aibă un alt punct de vedere. Eu asta îmi doresc, ca fiecare să fie stimulat să se îndoiască pentru o clipă de valorile în care crede, oricât de ferm convins este, pentru că doar așa începe dialogul.

Cotidianul: Ați semnalat niște probleme sistemice ale cinematografiei românești. Prima dintre ele ar fi lipsa de bani, bani care există și care nu ajung din diverse motive procedurale la cinematografie. Totuși, există aceste succese excepționale și care ne fac pe toți să ne uităm către cinematografie acum. Aveți încredere că lucrurile acestea se vor rezolva? Ați pornit această campanie de conștientizare, credeți că în viitorul apropiat le vom putea rezolva, dat fiind și contextul dificil în care suntem acum?

Cristian Mungiu: Nu știu, dar e de datoria mea să încerc. Și e de datoria mea să încerc să urmăresc și să determin ca cât mai multe din aceste lucruri să se întâmple. Nu sunt genul de persoană care să fie optimistă din principiu, fără argumente, dar am să fiu în legătură cu autoritățile, am să încerc să-i determin ca lucrurile astea să se întâmple și am să vă informez dacă întâmpin refuzuri, ca să știm de ce nu progresăm. Mai mult de atât nu pot să fac un prognostic, sper din toată inima ca unele progrese să fie vizibile într-un termen relativ scurt.

Cotidianul: Ați vorbit despre analfabetismul funcțional și despre lipsa cinematografelor, vedeți o legătură între cele două? Și credeți în puterea cinematografului de a schimba o societate, mentalități? Aveți așteptări inclusiv de la acest film să modifice ceva în societate?

Cristian Mungiu: Nu am așteptări de la cinematograf că va schimba lumea, că nu sunt naiv, dar cred că cultura, în general, poate să schimbe un pic o societate și o investiție mai amplă în cultură ar putea să schimbe suficient de multe lucruri. Până la urmă, o societate progresează în special prin educație și cultură. Nu se poate altfel. Și pentru asta trebuie să înțelegem că această investiție e la fel de importantă precum și celelalte urgențe ale zilei și de asta trebuie să eliberăm mai multe resurse publice, în special pe cele care sunt risipite pe tot felul de aiureli, pentru grupuri mici de favorizați și să le îndreptăm către această educație și cultură. Pentru că la sfârșit există o legătură, nu între dispariția sălilor de cinema și analfabetismul funcțional, ci între lipsa de investiție în cultură și această neînțelegere a realității din jurul nostru.

Și e foarte trist, pentru că, de fiecare dată când oamenii votează odată la câțiva ani ne punem problema că am fost surprinși de acest vot, dar el e rezultatul direct al lipsei de investiție în educație și cultură. Și dacă sper, dacă cred că cinematograful poate să schimbe ceva, mi-aș dori foarte mult, de exemplu, ca el să ajungă în școli și licee, măcar ca materie opțională, și să fie declanșatorul de pe urma căruia spiritul critic al copiilor se poate dezvolta, pentru că e cel mai prietenos mediu.

Oricât ne plângem astăzi că copiii nu citesc, e mai complicat să-i facem să citească decât să se uite la un film, iar filmele care vorbesc despre societate sunt un foarte bun declanșator al unei discuții în care copilul să înțeleagă și care e poziția lui și cum se decodează un limbaj vizual.

Cotidianul: Mulțumesc foarte mult și mi-aș dori să ne întâlnim și într-un cinema Studio renovat, cât de curând.

Cristian Mungiu: Sper să trăim împreună și să prindem această zi.