Animalele, oglinda societății noastre

Discursul public despre animale oscilează între două extreme: pe de o parte, viziunea utilitară, care le reduce la simple obiecte aflate în serviciul omului, iar pe de altă parte, perspectiva afectivă, care le transformă în membri ai familiei. Între aceste două poziții se pierde adesea esențialul: modul în care tratăm cele mai vulnerabile ființe reflectă valorile unei societăți. Iar România se află astăzi într-un moment esențial în această privință.

De-a lungul timpului, societatea a operat sub paradigma antropocentrismului. Mai exact, natura și animalele sunt considerate în acest model ca simple obiecte. Chiar și legislația actuală din România definește animalele de companie ca ”bunuri mobile”.

În 2020 s-a înființat Poliția Animalelor, o structură specializată în cadrul Poliției Române. Polițiștii din cadrul acestei structuri au dreptul de a interveni și de a plasa animalele în adăposturi atunci când se constată nereguli.

Ținând cont de cazurile intens mediatizate privind situația câinilor fără stăpân și de modul în care sunt gestionate animalele care ajung în adăposturi, societatea din România a început să ia atitudine și să pună presiune pe autorități. Atât asociațiile, cât și medicii veterinari atrag atenția că prezența câinilor pe străzi este un efect al lipsei de educație, de informare și de ignorare a obligațiilor legale pe care proprietarii ar trebui sa le respecte. Mai exact, sterilizarea animalelor de rasa comună și microciparea.

În prezent, există o reformă legislativă majoră care se află în dezbatere în Parlamentul României. Această reformă conține două inițiative principale (L35/2026 și L36/2026) care propun modificarea Legii protecției animalelor 205/2004 și a OUG 155/2001 privind gestionarea câinilor fără stăpân. Aceste modificări ar interzice în primul rând eutanasia ca mijloc de gestionare a populației canine. De asemenea, o modificare majoră propusă este cea de schimbare a legislației 205/2004 privind definiția animalelor, noua definiție propusă fiind: „(1 `) Animalele sunt fiinţe simţitoare, cu drepturi şi libertăţi, capabile să simtă durere, suferinţă şi emoţii Şi au dreptul la un tratament uman, care să ţină cont de nevoile lor de bunăstare, inclusiv ccle sociale, emoţionale, cognitive, şi care să le asigure îngrijire şi protecţie. Această definiţie include toate speciile de vertebrate, precum şi cefalopodele şi custraceele, în conformitate cu legislaţia europeană”.

Unul dintre cazurile de la care a pornit toată această mobilizare este cel al adăpostului din Suraia, adăpost administrat de medicul veterinar Dan Lazăr precum și firma deținută de acesta. Cu ajutorul activiștilor cazul acesta a ajuns puternic în atenția presei. Animalele erau ținute în condiții dezastruoase, înfometate și într-un final omorâte în chinuri. Firma medicului veterinar avea contracte cu peste 100 de primării pentru servicii de capturare și eutanasiere a câinilor comunitari. Sumele încasate din banii publici depășesc 5 milioane de euro. Practic, indiferent de părerea pe care o avem vizavi de animale, financiar suntem afectați cu toții. Aproximativ 80% din câinii capturați au fost eutanasiați și nu au fost promovați pentru adopție așa cum prevede legea.

Cu ajutorul anchetei realizate de Snoop, ulterior preluată de Recorder,  autoritățile sanitar-veterinare, împreuna cu Poliția Animalelor, au dispus suspendarea activității adăpostului de la Suraia și a firmei.

Un caz similar este și cel al  adăpostului Aspa Ivets din Uzunu, Giurgiu. La fel ca și în Suraia animalele erau tratate necorespunzător, chinuite și eutanasiate. Autoritățile au decis suspendarea activității.

În aceste situații, asociațiile și oamenii și-au unit puterile și au reușit să pună capăt unor practici inumane, ilegale și care nu ar trebui să fie oglinda societății noastre.

Eutanasierea animalelor din adăposturi se practică din 2001 în România și este evident că nu a rezolvat problema câinilor comunitari. Termenul de 14 zile pentru a putea fi adoptat un câine este nerealist, mult prea scurt. Ne putem inspira de la alte țări europene, precum Olanda, care a eliminat complet problema câinilor comunitari. Soluțiile cele mai bune pe care le menționează majoritatea medicilor veterinari: sterilizarea, microciparea, adopția. Educația joacă un rol important ca în aproape toate cazurile. Oamenii au nevoie de informații concrete și utile în ceea ce privește îngrijirea unui animal.

Problema privind drepturile animalelor este una amplă și intens dezbătută. Numitorul comun dintre oameni și animale este capacitatea de a suferi și dorința de a evita această suferință. Din punct de vedere etic suferința este resimțită la fel chiar dacă individul are blană sau pene. Dacă moralitatea ne cere să nu discriminăm în funcție de rasă, sex sau inteligență, atunci și  criteriul speciei ar trebui să se regăsească în această listă.

După mai bine de două decenii de eutanasie, câinii continuă să ajungă pe străzi și în adăposturi. Poate că problema nu a fost animalul, ci incapacitatea noastră de a ne asuma răspunderea pentru el. Milioane de euro din bani publici au fost cheltuiți, iar prea multe animale au sfârșit tragic, lucru care a șocat opinia publică. Să nu uităm că felul în care tratăm ființele vulnerabile reprezintă oglinda societății. Planeta nu este doar a noastră, o împărțim și cu restul vietăților.