Cristoiu: Rusia a trecut la etapa Războiului fără mănuși

După Lovirea Podului Crimeii, Rusia a trecut la etapa Războiului fără mănuși, scrie jurnalistul Ion Cristoiu într-un Editorial publicat pe blogul său, pe care îl redăm integral.

Lunga experiență a atacurilor teroriste din istoria modernă ne spune că pentru autorii atacului are o importanță covîrșitoare să se știe că ei sînt. De aceea, nu de puține ori, cînd are loc un atac terorist, se dau drept autori și mulți alții decît autorii propriu-ziși.

Nevoia de a trece drept autorul atacului izvorăște din natura mediatică a terorismului internațional.
De regulă, organizațiile teroriste caută să aplice în lumea de azi istoria cu David și Goliat. Organizația teroristă e David și statul țintit e Goliat. Cel mai bine s-a văzut aplicarea acestei istorii în cazul atentatelor din 11 septembrie 2001. Pentru spectacolul mediatic planetar, organizația lui Bin Laden a ținut ca America să apară drept Goliat. Unica Superputere a Lumii, Noul imperiul universal, cel mai mare din Istorie, lăudîndu-se cu o securitate internă fără cusur, posesoare de portavioane și de arme nucleare, America trebuia lovită de o organizație cu toate datele lui David: mică, fără arme, fără Poliție și fără CIA. Pentru a întări imaginea de lovitură peste bot dată Jandarmului planetar, organizația a vizat Turnurile Gemene, simbolul orgoliului american. Într-unul din Jurnalele mele video am comparat explozia de pe Podul Crimeii cu Lovirea turnurilor gemene în 11 septembrie 2001. Aceeași scenetă de tip David – Goliat s-a jucat și în cazul exploziei de pe pod. Pentru orgoliul rusesc, Podul Crimeii e la fel cu Turnurile gemene pentru americani. Simbol al Puterii. Printre altele, organizația teroristă a lovit în inima Americii și pentru că în viziunea Planetei, America e cea mai bine păzită țară. Podul Crimeii trecea înainte de atentat drept unul dintre cele mai bine păzite obiective din lume. Lovirea Podului era în sine, o atracție pentru orice dușman al Rusiei și chiar pentru orice organizație teroristă. Ca și în cazul Turnurilor, cine lovea Podul stîrnea admirația întregii lumi, chiar și lumea care nu e în război cu Federația Rusă.

După atentat, conducerea Ucrainei, în frunte cu Volodîmîr Zelenski nu s-a grăbit să dezmintă ipoteza că Ucraina e autoarea Loviturii. Totuși, nu și-a asumat atentatul. Explicabil: Podul Crimeii, ca și Turnurile gemene sînt obiectiv civil. Dacă și-ar fi asumat fățiș Lovitura, conducerea Ucrainei ar fi pus în mare încurcătură Occidentul aliat. Opinia publică occidentală nu agreează loviturile date obiectivelor civile, chiar și în timp de război. Ea știe din Istorie că pînă și în cazul unui Război mondial loviturile sub centură sînt permise doar între militarii care se bat pe front. Asumarea Loviturii ar fi fost stînjenitoare și pentru că ea n-a avut notele unei lovituri militare. Altfel spus, Podul n-a fost declarat de ucraineni obiectiv militar de o importanță deosebită în apărarea Pămîntului Sfînt al Patriei.N-a fost lovit de o rachetă americană trasă de americani sub acoperire de ucraineni de pe teritoriul ucrainean. Lovitura a avut toate notele unui atentat terorist. Evident, cu contribuția decisivă a serviciilor secrete occidentale britanice și americane în primul rînd. Ca un supus faptelor, realităților cum ar fi spus Nae Ionescu, nu pot susține că ucrainenii sînt autorii efectivi ai atentatului. Ca și în cazul tuturor loviturilor teroriste, în cazul Crimeii a contat și contează cine-și asumă lovitura sau, mă rog, cine ține să sugereze că el e e autorul. În cazul atentatelor teroriste clasice identificarea autorilor era dată de acuzația lansată de partea lovită. Dacă o organizație era acuzată și ea nu dezmințea hotărît și convingător, însemna că ea era autoarea.
Sau mai precis că ea ținea să fie identificată drept autoare.

Ucraina n-a dezmințit implicarea nici după ce a fost acuzată fățiș de Rusia.
Din acest punct de vedere n-are importanță cine a autoarea Loviturii. Poate fi Rusia oficială. Poate fi o facțiune radicală din Rusia, care vrea să-i impună lui Putin să-și scoată mănușile. Dacă în fapt nu Ucraina a fost autoarea, Lovitura a fost pusă la cale de forțe din interiorul Armatei și KGB-ului. Forțe care-i reproșează lui Vladimir Putin că duce un război cu mănuși.

Ca în cazul oricărei Lovituri teroriste, are importanță cine-și asumă sau lasă impresia că-și asumă Lovitura.
În cazul de față, din punctul de vedere al imaginii, autor e Ucraina.

Am comparat Lovirea Podului cu Lovirea Turnurilor gemene cu deosebire prin raportare la reacția Părții lovite. Pentru orgoliul rusesc, orgoliu de mare putere, moștenit de veacuri din generație în generație, Lovitura a fost echivalentă celei primite de orgoliul american.

Și în acest caz, un conducător, fie el american, fie el rus, dacă nu reacționează dur (evident, tot în planul imaginii) cu un act de represalii spectaculos, poate să-și scrie demisia. Asta explică de ce mi-am intitulat jurnalul video anterior Rusia a stabilit că podul de la Kerci a fost distrus printr-un act terorist. Să vedem replica! Jurnalul a fost postat în noaptea de 9 spre 10 octombrie 2022. A doua zi dimineața am primit vestea că Rusia a lansat un atac devastator cu 81 de rachete asupra mai multor ținte civile din Ucraina. De îndată, propaganda ucraineană și cea occidentală s-au dezlănțuit împotriva lui Vladimir Putin acuzîndu-l că pentru a se răzbuna a lansat un atacat devastator asupra Ucrainei. 81 de rachete de croazieră înseamnă peste 81 de milioane de dolari. Rachetele de croazieră sînt arme de excepție prin precizia lor. Aruncarea în aer a unui tren de călători face mai multe victime decît o rachetă de croazieră. Dacă iei în seamă spectacolul mediatic occidental cu tema Ca să se răzbune Vladimir Putin omoară civili, ai crede că cele 81 de rachete au ucis mii de oameni. Bombardamentele anglo-americane din 4 aprilie 1944 a lăsat în urmă 2942 de morți și 2126 de răniți. Pagubelor umane în rîndul civililor li se adaugă cele materiale, tot civile. Cele împotriva Dresdei din Germania 30 000, iar cele împotriva Hamburgului, 40 000.

Ca și în cazul Dresdei, Hamburgului și alte orașe germane, bombardarea Bucureștiului a aparținut strategiei asumate public de anglo-americani de dărîmare a moralului populației din țările Axei. A fost un masacru inutil. România a ieșit din Război nu din cauza bombardamentelor, ci a trădării unei părți a elitei. Germania s-a apărat pînă în 9 mai 1945. Se știe că astfel de atacuri teroriste (și bombardamentele asta au fost) strîng populația în jurul Conducătorului.

Ca spectacol mediatic, atacul asupra Ucrainei din 10 octombrie 2022 impresionează.
Flăcări, gropi în carosabil, fum, mult fum.
Acest spectacol, căruia i s-a adăugat exagerarea pagubelor civile de către propaganda ucraineană și occidentală, au înlesnit credința c-a fost vorba de Răzbunarea lui Putin.
Răzbunare împotriva populației civile nevinovate.
Dacă raportăm costurile acestei Operațiuni la rezultatele în materie de represalii, ne vom da seama că numai un dement își asumă asemenea costuri doar din mînie c-a fost sfidat prin Lovirea Podului.

Da, din punct de vedere mediatic, Vladimir Putin și-a atins ținta.
A arătat Lumii de ce-i în stare Rusia dacă e rănită în orgoliu.

Eu însă nu cred că Vladimir Putin e dement.
Toate datele îl dezvăluie ca un KGB-ist de un rar pragmatism.
Asta mă îndeamnă să cred că Răzbunarea e doar spectacolul mediatic al atacului.
În realitate, cele 75 de rachete de croazieră de mare precizie au țintit puncte nodale ale infrastructurii energetice ale Ucrainei.

Creînd imaginea unei „Răzbunări cumplite”, Vladimir Putin a inaugurat o nouă etapă în Războiul din Ucraina:
Distrugerea infrastructurii energetice a țării prin lovirea unor ținte din afara terenului de luptă.
Vladimir Putin a evitat pînă acum să apeleze la acest obiectiv, deși el poate fi îndeplinit doar cu armamentul modern al Rusiei.
L-au oprit să facă asta:

• a) Preocuparea de a nu adînci imaginea Rusiei de stat sălbatic.
• b) Preocuparea de a nu stîrni ura ucrainenilor.
• c) Gîndul că trebuie să lase Occidentului o portiță deschisă pentru înțelegere, că nu e bine să se angajeze pe un drum fără întoarcere.

Eșecurile de pe front, escaladarea Războiului de către Occident, imposibilitatea clară de a ajunge la pace, evident cu păstrarea teritoriilor l-au convins pe Vladimir Putin că Rusia se află cu Occidentul în plin război care pe care.
Ori ea, ori Occidentul.

Occidentului nici nu-i trece prin cap să ajungă la o înțelegere cu Federația rusă.
Occidentul vrea să meargă pînă la capăt.
Pînă la capitularea necondiționată a Rusiei.
Mai precis pînă la retragerea rușilor, cu coada între picioare, din toate teritoriile cucerite de la Ucraina, inclusiv din Crimeea.
Pentru aceasta Occidentul pompează într-una, în Ucraina, în cantități nemaiîntîlnite în Istoria modernă, și fără o minimă respectare a aparențelor, arme, bani, mercenari, informații din partea serviciilor secrete.

Prestația Occidentului din ultimele luni amintește de iresponsabila teză a capitulării necondiționate a Germaniei care a prelungit Războiul cu doi ani.
Germania și-a dat seama că nu mai are ce pierde și a mers pînă la capăt.
Implicarea tot mai mare a Occidentului în Război, acțiunile prin care Rusia e văzut ca stat paria, l-au convins pe Vladimir Putin, dar și pe majoritatea rușilor, că nu mai e cale de întoarcere.

Războiul cu mănuși de pînă acum s-a dovedit inutil.
N-a lăsat loc o clipă unei înțelegeri cu Occidentul.
Războiul Rusiei a intrat în cea mai periculoasă fază pentru soarta lumii: cea în care Rusia știe că nu mai are nimic de pierdut.
Ca răspuns la Operațiunea Șoc și Groază a Rusiei de după Lovirea Podului, Occidentului nu-i mai rămîne decît o campanie militară fățișă, cu oameni și arme, împotriva Rusiei.
Am intrat de a binelea în al Treilea Război mondial.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.