Criza energiei: după ”taxa” pentru Rusia, urmează cea pentru Iran

La mai nici o săptămână de la atacarea Iranului de către SUA și Israel, Beijingul a ordonat companiilor din domeniul energiei să oprească exporturile de benzină și motorină. Excepție fac livrările pentru Hong Kong și Macao. Strâmtoarea Hormuz a rămas paralizată. China este unul dintre cei mai mari perdanți ai unei închideri prelungite a Hormuzului.

Impactul global: forță majoră în Qatar și scumpirea GNL

Guvernul de la Beijing a cerut un armistițiu imediat în conflictul dintre SUA și Iran. Irakul a început să reducă producția de țiței. Pe 4 martie a venit marele șoc: Compania Qatar Energy a declarat forță majoră, eliminând efectiv aproximativ 20% din oferta globală de GNL de pe piață. Din ce se producea în Qatar, 80% luau de regula calea Asiei.

Numai că această evoluție aduce pierderi și in Europa. Gazul natural lichefiat se tranzacționează la nivel global la fel ca petrolul. Când oferta scade, prețurile cresc, iar gazul este livrat acolo unde se aplica prețul cel mai mare. În Asia, prețurile GNL au crescut mai mult decât în Europa, deoarece continentul depinde mai mult de importurile de GNL, transportate pe cale maritimă.

Europa și scumpirea energiei: gazul ajunge acolo unde prețul e mai mare

Financial Times prezinta o primă consecință concretă pe piață: un petrolier GNL și-a schimbat ruta din Europa către Asia. Venea din Nigeria, avea inițial Franța indicată ca de destinație. Dar s-a întors în Atlantic și se îndreptă către Capul Bunei Speranțe. Acest lucru este văzut ca o dovadă suplimentară că competiția globală pentru gazul natural lichefiat continuă să se intensifice. „În cele din urmă, petrolierele și navele cu GNL merg întotdeauna acolo unde are cel mai mare sens economic. Câștigă ofertantul cel mai mare“, a spus un specialist citat de Berliner Zeitung. Chiar și navele cu încărcătură destinată inițial altei țări pot schimba direcția pe mare, în funcție de piață.

Clienții asiatici depindeau mult de GNL din Qatar. Oprirea producției în Qatar îi obligă să se orienteze către alte soluții, pe piața spot, care a explodat. Prețul gazului pe principala platformă de tranzacționare din Asia a crescut cu 70% în câteva zile. Dacă țările europene doresc să cunmpere gaz natural lichefiat pe piața spot, vor trebui să ofere si mai mult. Or, după o iarnă care a dus la un consum cu 17% mai mare de gaze (circa 170 de nave de transport GNL), a început perioada de refacere a stocurilor din depozitele europene. Dacă întreruperea continuă pentru o perioadă mai mare decât cele conci săptămâni estimate de guvernul israelian, va fi o problemă reală de preț pentru Europa, apreciază Eurointelligence.

Soluții extreme: importuri din Rusia și amenințări energetice

O opțiune extremă pentru a întări aprovizionarea cu gaz a Europei ar fi extinderea importurilor din Rusia, au speculat analiștii de la compania norvegiană de consultanță Rystad, potrivit Financial Times. UE intenționează să implementeze treptat un embargo asupra importurilor de GNL din Rusia începând cu luna aprilie, începând cu contractele pe termen scurt și urmând ca toate contractele să fie eliminate până la sfârșitul anului. Soluția extremă ar fi amânarea aplicării embargoului.

Însă președintele Vladimir Putin a declarat, pe 4 martie, că Rusia ar putea înceta livrările de gaz către Europa chiar înainte de aplicarea sancțiunilor europene. ”Se deschid noi piețe. Poate că ar fi mai bine pentru noi să oprim livrările către Europa imediat și să ne axăm pe acele piețe”, a spus Putin. Apoi, președintele rus a spus că decizia nu este luată. Putin a spus că scumpirea energiei nu poate fi pusă pe seama Rusiei, care a menținut același nivel al producției, la fel ca și Algeria, Norvegia sau SUA.

Vulnerabilități politice și economice pentru Europa

Prețurile actuale ale gazului natural în Europa au ajuns, temporar, la peste 50 de euro pe MWh. Este cel mai mare preț înregistrat din 2023. Însă este mult sub recordul de peste 300 de euro MWh înregistrat la criza energiei din 2022. Unul dintre rezultatele crizei din 2022 a fost o creștere semnificativă a importurilor de GNL din SUA. După sancțiunile impuse gazelor prin conductă din Rusia, gazele lichefiate (sensibil mai scumpe) ajuns să reprezinte aproximativ 46% din importurile de gaz ale Europei. SUA au furnizat 58% din acest GNL, iar în termeni de volume totale, acum trimite aproape la fel de mult în UE precum cel mai mare furnizor european, Norvegia.

Acum, președintele SUA produce în mod indirect criza energiei, prin războiul din Iran. Imprevizibila administrație americană poate cauza o criză mai mare în mod direct, daca ar concretiza amenințările a adresa Spaniei – încetarea relațiilor comerciale cu Spania. Guvernul socialist de la Madrid a interzis folosirea bazelor sale militare în războiul din Iran. Dependența tot mai mare de Statele Unite nu face nici ea bine Europei.

O soluție analizată de Financial Times este reducerea temporara a ambițiilor verzi ale UE. Este vorba despre amânarea creșterii prețului pentru dioxidul de carbon emis în atmosferă. Comisia Europeană poate accepta și mai multe ajutoare de stat, pentru ținerea sub control a prețului energiei. Industria îngrășămintelor chimice este printre cele mai afectate. Impactul se va resimți în prețul produselor agricole.

Campanii de comunicare și efectele asupra consumatorilor

Deși creșterea prețurilor nu se compara cu cea din 2022, ea amintește de campaniile catastrofale de comunicare ale companiilor energetice. E.ON Next din Marea Britanie le trimitea clienților șosete de poliester (cu zero amprentă climatică) pentru a se încălzi fără prea mult consum de gaze scumpe. Iar Ovo Energy îi sfătuia pe clienți să se joace mai mult cu copiii, să mai pună o haină pe ei, să-și îmbrățișeze animalele de companie și să nu mănânce alimente picante. Fără a ține cont de scumpirea energiei (și efectul în lanț asupra industriei europene), presa germană arăta că, de la începutul războiului din Ucraina și până în prezent, fiecare european a contribuit cu puțin peste o sută de euro pentru oprirea Rusiei lui Putin. Urmează acum o scumpire a energiei, a îngrășămintelor chimice și a transportului – prețul pentru răsturnarea regimului din Iran.