Victima neplânsă a războiului din Ucraina

S-au împlinit patru ani de la începutul războiului  pe scară largă din Ucraina. Până la finalul anului 2025 au murit pe front circa 140.000 de militari ucraineni. Adăugând și numărul răniților, inclusiv al celor incapacitați pe viață, se ajunge la 500-600.000 de victime. De partea Rusiei, au murit circa 325.000 de militari, iar numărul total al victimelor ajunge până la 1,2 milioane. Sunt datele Center for Strategic and International Studies.

Statistica sumbră a războiului

Cel puțin 5,4 milioane de ucraineni s-au refugiat în străinătate, în special in Europa. Numărul celor strămutați intern este similar. După contraofensiva ucraineană din 2022, circa un milion de ucraineni au decis să revină în țară. Sunt datele ONU. Aceste reveniri s-au redus dramatic după ce războiul a devenit unul de uzura, de la finalul anului 2022.

Numărul victimelor civile în Ucraina, conform celor mai recente estimări ONU, este de cel puțin 15.000 de morți și peste 41.000 de răniți în patru ani de război. Spre comparație, în opt ani de război în Irak, de la invazia americana din 2003 și până în 2011, Iraq Body Count estimează un număr de circa 200.000 de civili uciși.

Pierderile acestea se întâmplă în contextul în care Ucraina si Rusia au unele dintre cele mai mici rate ale natalității din lume. În 2025, în Rusia s-au născut 8,5 copii la o mie de locuitori (totuși mai mulți decât 7,5 în Italia sau Spania). Ucraina este în colaps demografic, cu 5,65 de nașteri la mia de locuitori. Rata fertilității este similară, de circa 1,4 copii/femeie, mult sub rata de înlocuire de 2,1.

Economia ucraineană este susținută de ajutoarele primite din Occident – militare, pentru ținerea pe linia de plutire a finanțelor. Războiul a decimat Fondul de Prosperitate al Rusiei. Primii ani ai războiului au venit cu trecerea la o economie de război și creșterea veniturilor rușilor din straturile de jos ale societății. Economia de război a ridicat unele dintre zonele/orașele monoindustriale care s-au prăbușit odată cu URSS. Astfel, PIB-ul Rusiei, cu o economie de război, a crescut cu 2-4,3% în intervalul 2022-2024. În acest interval, PIB-ul UE a crescut cu sub 1%. După o prăbușire cu 30% în 2022, PIB-ul Ucrainei a crescut cu 3,5-5% în perioada 2023-2024. Ultimul an a adus însă inflație în Rusia, sancțiuni vestice mai eficiente și o scădere majoră a creșterii, la sub 1%.

Pentru ce au fost aceste sacrificii?

Președintele Putin a vrut să împiedice aderarea Ucrainei la NATO și parteneriatul tot mai intens la nivel militar intre SUA și Ucraina. Apoi, a dorit să-i protejeze pe rusofonii din Ucraina, să schimbe regimul de la Kiev, pe care îl percepea ca etno-naționalist. Nu a dorit să ocupe întreaga Ucraina, nu a început invazia cu trupele necesare pentru un asemenea obiectiv. Cu atât mai puțin să invadeze state membre NATO. Este un război iscat de ciocnirea geopolitică dintre SUA, NATO și Rusia pe tema ordinii de securitate în Europa. Moscova a dorit să arate care trebuie să fie locul Ucrainei în aceasta ordine de securitate.

În opinia unor think-tankuri neoconservatoare precum American Enterprise Institute, o analiză precum cea de mai sus înseamnă doar propagandă rusă. Dimpotrivă, scopul Rusiei lui Putin a fost ocuparea, subjugarea Ucrainei și schimbarea regimului. Orice negociere pe marginea cedării Donbasului este o capcană, o modalitate de a păcăli echipa de negociatori Witkoff-Kushner, câtă vreme obiectivul Rusiei este ocuparea întregii Ucraine, apoi refacerea sferei de influență ruse în Europa de Est. Obiectivul Rusiei este spargerea alianței NATO, dar și a UE. Chiar invadarea statelor de pe flancul estic al NATO, în cazul în care rezistența Ucrainei va dispărea.

Cine va câștiga acest război?

Dacă războiul va continua pe o perioadă îndelungată, avantajele demografice și militare ruse își vor spune cuvântul. Ucraina va fi obligată să ceară pacea în condițiile impuse de Rusia. Pornind însă de la linia actuală a frontului, fiecare tabără poate să reclame victoria. Rusia a împiedicat extinderea NATO în Ucraina. Ucraina a reușit să rămână un stat independent și suveran, lipsit de doar circa 20% din teritoriu, față de 27% atât cât Rusia reușise să ocupe în primele luni ale războiului.

Din nou, o asemenea analiză poate fi caracterizată drept propagandă rusă. Analiza corectă ar fi că Ucraina a demonstrat că poate recupera teritorii și că depinde doar de ajutorul decisiv al Vestului ca armata ucraineană să ajungă din nou la granițele din 1991. O asemenea înfrângere strategică trebuie neapărat administrată Rusiei. În caz contrar, Rusia ca ataca NATO și va căuta să ocupe teritorii ale altor state. Înarmarea grabnică a Europei este necesară, pentru a descuraja asemenea aventurism militar al Rusiei.

Este posibilă ajungerea la un acord de pace?

Doar dacă Statele Unite și-ar schimba viziunea despre securitatea europeană. Doar dacă securitatea europeană ar fi interpretată altfel decât a făcut-o administrația Obama, Biden, secretarul de Stat Hillary Clinton, adjunctul secretarului de Stat pentru afaceri eurasiatice, Victoria Nuland. Pacea depinde de cum și când vor recunoaște Statele Unite că ordinea unipolară americană s-a încheiat. Altfel, Rusia nu are interesul de înceta ostilitățile, pe care încă le domină. Nici președintele Zelenski nu are interesul de a încheia ostilitățile cedând în fața Rusiei, aceasta însemnând aruncarea Ucrainei în haos intern, lupte politice și instabilitate.

Din nou, o asemenea analiză poate fi considerată propagandă rusă. The Economist scrie că negocierile de pace sunt inutile, o amânare a unei mari ofensive ruse asupra Europei. Războiul este mai bun decât o pace nedreaptă. O pace justă, pe de altă parte, înseamnă recuperarea teritoriilor pierdute și garanții de tipul Articolului 5 NATO pentru Ucraina. Forța Rusiei Trebuie degradată până la nivelul la care Moscova să accepte o asemenea pace.

Cum a schimbat războiul din Ucraina conceptul de descurajare?

Schimbarea este masivă și de rău augur. Statele europene și administrația Biden au abandonat diplomația. Până la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, discursul dominant în cancelariile și presa lumii a fost unul despre război. Obiectivul păcii a dispărut. Obiectivul principal a devenit înarmarea. Și relansarea economică a Europei (de fapt, a marilor puteri industriale din Europa) prin industria militară. În guvernele europene se pare că nu mai există minți limpezi care să realizeze că multe războaie pornesc de la dilema securității. Adică, măsurile defensive luate de un stat pot fi percepute ca o amenințare de alte state.

Pierdute sunt și conceptele care, în vremea războiului rece, au menținut pacea. Acum, ”securitatea indivizibilă” a Europei despre care vorbea Actul Final de la Helsinki, în 1975, este considerată caducă, anulată de invazia rusă în Ucraina și de faptul ca Rusia o invocă. Războiul trebuie să ducă la rescrierea tuturor normelor. La fel, în loc să stârnească îngrijorări, retragerea SUA (2019), apoi a Rusiei din Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare, în 2021, precum și expirarea fără reînnoire a tratatului New Start, pentru reducerea armelor nucleare strategice, sunt văzute ca evoluții aproape firești și fără un mare impact.

Nu. Europa nu trebuie să se îngrijoreze. Discursul defetist este rodul războiului cognitiv al Rusiei. Dimpotrivă, trebuie să îndrăznească și să răspundă cu cât mai multă fermitate Rusiei, nu să cadă în capcana îndoielilor induse prin războiul cognitiv al Kremlinului, spun lideri precum Kaja Kallas . ”Rusia este amenințătoare, dar să fim serioși. Ucraina are o economie cât Nebraska. Și, de patru ani, a ținut Rusia pe loc de una singură. Europenilor le pot spune așa: economia rusă este cât cea a Italiei sau a Canadei. Europa este dependentă de SUA, dar nu chiar foarte mult. Iar dacă ucrainenii pot ține Rusia pe loc, europenii pot să facă cu siguranță asta”, spune fostul vicepremier al Canadei, Christiya Freeland. Acum, ea este consilier economic al președintelui Zelesnki.

Ajutorul pentru Ucraina, cât un impozit pe locuință în România

Contează însă că paritatea puterii de cumpărare face ca Rusia să fie nu o economie de mărimea celei italiene, ci sensibil mai mare decât cea a Germaniei? Ar trebui oare să ne amintim de faptul că fabricarea unui obuz în Rusia costa de 5-6 ori mai puțin decât în Occident?

Nicidecum, vor spune cei care doresc să vadă Rusia lui Putin adusa repede la piciorul Vestului. De la începutul războiului și până acum, UE si statele membre au oferit Ucrainei ajutor militar, financiar și umanitar în valoare totală de 195 de miliarde de euro. Efortul este minim, scrie Suddeurtsche Zeitung. Ucraina plătește cu sânge pentru securitatea Europei, în vreme ce acest ajutor, împărțit la populația UE, înseamnă doar 108 euro și 33 de cenți pentru fiecare locuitor. Cât un abonament anual Netflix. Sau cât un impozit recent majorat pentru un mic apartament din România.

Luptă Ucraina pentru securitatea întregii Europe?

Dar luptă oare ucrainenii cu adevărat pentru a împiedica Rusia să atace țările est-europene din NATO? Nu, Rusia nu urmărește sta, scrie profesorul Mark Galeotti, pentru The Spectator. Nu are nici forța necesară și nici o ideologie concurenta celei vestice. Războiul a unit mult Ucraina și Rusia nu va mai putea nici măcar să o scindeze de-a lungul Niprului. Însă înarmarea este o dovadă de prudență, mai cu seamă când interesele UE încep să difere de cele americane.

Președintele Volodimir Zelenski a declarat, în ajunul împlinirii a patru ani de război, că Rusia a început al treilea război Mondial și că vrea să impună Europei un nou mod de viață, alte valori. Cu asemenea declarații, Volodimir Zelenski face un mare serviciu Ucrainei – el trebuie să coalizeze cât mai mulți aliați în jurul țării sale și să adune cât mai multe ajutoare.

Însă aceste declarații trebuie privite cu multă prudență în Europa, la toate nivelurile. Riscul este banalizarea ideii de război. Dacă războiul înseamnă a privi din canapea la imaginile din Ucraina, la dialogul surzilor de la Geneva și Abu Dhabi, la câte un discurs avântat împotriva războiului hibrid al Rusiei, atunci cum vom defini războiul când vor începe să zboare dronele, se întreabă Galeotti?

În societăți libere, fiecare eveniment major poate fi interpretat diferit. Dar tot mai rar se întâmplă asta. Dezbaterea și dialogul au fost primele victime ale războiului din Ucraina. A urmat, pe nesimțite, dispariția dezbaterii despre pace, înghițită de logica războiului. În patru ani, rolul Ucrainei în securitatea europeană a devenit limpede. Nu va fi  punte intre Vest si Rusia, ci o zonă tampon, de război înghețat și de permanente fricțiuni cu potențial de escaladare. Redefinirea rolului Ucrainei a fost unul dintre obiectivele acestui război. A fost atins. Acum, urmează redefinirea rolului Europei în relația dintre SUA și Rusia. Din nou, ideea de dialog în societate poate fi prima victimă a acestui proces.