Toate televiziunile ar trebui închise, zicea un poet. Știți că nu este departe de adevăr? Dimineața la 6.00, deschid cu morții și accidentele de peste noapte, cu recapitulări de știri de la miezul nopții, inclusiv cu secvențe de la diverse transmisii de lîngă siciru.
La 8.00, încep primele comentarii. Un invitat interpretează tragedia sau știrea politică. La 9.00, se reia aceeași știre comentată de altcineva. De regulă, abundă lideri de sindicat prin telefon și redactori de-ai casei transformați în analiști de politică și accidente. Chiar de inundații, de poduri prăbușite etc. Pe oricare canal te-ai opri, riști să începi ziua cu o nevroză. Tragedii, scumpiri, gafe, păreri tîmpite de politicieni care încurcă lumea. Legume infestate, produse pline de e-uri, mărci contrafăcute, incidente violente în școli.
Dacă zăbovești o oră sau două în fața micului ecran, ajungi la concluzia că România nu mai este o țară în care să trăiești. E periculos, toate merg prost, nimeni nu are încredere în nimic, informațiile sunt a pagubă.
Reporterițe transformate în moderatoare și prezentatoare de meteo devenite analiste, lideri de sindicat gureși ca armatele de curcani înfuriați, toate îți strică ziua și îți reduc simțitor cheful de viață. Să zicem că nu ai timp. Sari în mașină și te muți pe radio. Diminețile sunt dominate de rîsul forțat și de glumele cretine ale unor moderatori care se consideră obligați să îți facă o injecție cu optimism și să presare cîte o glumiță printre două știri sau melodii.
Știți ce au descoperit englezii sau americanii despre boli, despre atom, despre corpul uman etc.? Mai ales trăsnăi neconfirmate de știință sau de medicină! Informații mai puține. Ce a zis Becali, ce face Borcea, de ce nu joacă Nicușor Stanciu? Și unde mai este blocată circulația în urma unui accident? Asta este România de dimineață. Un infern pesimist, o trezire în plină isterie. Adevărul este că tragi cu pușca prin ziare și prin fluxurile agențiilor de știri și nu dai de o veste economică mai de dai Doamne, de o inaugurare, de un start-up de succes, de un om de afaceri cu idei, de un comentariu despre monedă și despre creșterea acțiunilor. Doar bîrfe, paparude, știri recirculate de pe net, de pe Facebook, de prin bulevardiere.
Toate echipele de televiziune schimbă moderatorii și păstrează știrea. De la 8.00 pînă la 24.00, aceleași echipe de gînditori TV se învîrt ca ulii deasupra aceluiași subiect. Și cu Bogdan Chirieac și doi trei sindicaliști super-trambalați, plus Monica Tatoiu și Ovidiu Zară, care fac turul tuturor posturilor și mănîncă sandviciuri între talk show-uri. Mai pe scurt. Urmează isteriile de seară. Cu C.T. Popescu la Digi 24, cu Moise Guran pe net, cu țipetele la politicieni ale lui Rareș Bogdan, cu nuclearele lui Mihai Gâdea, cu mega-bombele de la România TV și care au cîte un „imediat“ abia după patru zile sau nu explodează niciodată. Toate te amenință cu explozia fîsîită pînă cînd adormi și te iau dimineața de nou, de odihnit, de gata de muncă, de pus umărul la progres și la edificarea „României ca afară“.
Avem un guvern și niște politicieni care nu sunt interesați decît de aparițiile lor la TV. Și de afacerile personale. Nu le pasă de isteria din emisiunile televiziunilor. Nici lor și nici președintelui României. Îmi imaginez că seara Klaus Iohannis suferă ca un cîine, mai ales cînd este batjocorit la televiziuni. Nici nu înțelege ce ar putea face. S-a tăbăcit și dă semne că nu-i mai pasă. Guvernul și președintele nu discută cu presa. Răspund doar la întrebări. Și atunci se lasă înghesuiți de reporterițe și se poartă ca fotbaliștii.
Habar nu au despre dramele și crizele industriei de media. Despre faptul că populația este o victimă a dezinformării, că țara nu are nici o rețea de difuzare a presei. Nici de viața CNA-ului nu știu mare lucru. Asta, pentru că CNA-ul este format mai mult din politicieni de mîna a treia și de clienții partidelor politice. Dacă Victor Ponta a putut pune umărul la instalarea unui personaj ca Laura Georgescu în fruntea instituției, atunci, adio! Circul public poate tinde spre infinit.
Comunitățile de presă din România nu există. Organizațiile nu funcționează. Libertatea de exprimare a devenit un soi de bălăcăreală nesfîrșită. Orice idee poate fi terfelită, orice performer poate fi ridiculizat sau îngropat. Orice erou este nimicit în cel mult patru-cinci ore. Orice încercare de modernizare poate fi stopată de un prost agitat și orice proiect important îngropat în bălăriile delirului mediatic. Numai arestările și decesele fac rating. Sunt pe limba tuturor!
Ceva trebuie făcut! Cu orice preț. Nu închise televiziunile. Dar reglementat comportamentul pe micul ecran, statuată prezența culturii, interzise flecărelile în grup. Sancționate isteriile, introduse normele de acreditare ca jurnalist, reglementate documentarele și producțiile obligatorii etc.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.