Fenomenul abandonului şcolar ia amploare tot mai mult în România. Părinţii sunt tot mai dezinteresaţi de educaţia acordată copiilor şi se gândesc doar la ce vor pune pe masă a doua zi.Pe fondul crizei economice, părinţii îşi exploatează propriii copii, trimiţându-i la muncă la vârsta când ar trebui să se afle pe băncile şcolii. Aşa se face că ne confruntăm cu un absenteism şcolar mai mare cu 10 procente faţă de perioada dinaintea crizei.
Potrivit unui studiu realizat de Educaţia 2000+ şi UNICEF, abandonul şcolar anual pe ciclurile primar şi gimnazial a fost, în anul şcolar 2007-2008, de 1,9%. Cei mai mulţi copii care au abandonat şcoala provin de la gimnaziu. Totodată, elevii din mediul rural au fost cei mai afectaţi de acest fenomen. Cele mai afectate judeţe sunt Ilfov, Călăraşi, Constanţa, Tulcea, Brăila şi Ialomiţa.
Diriginţii claselor a VIII-a sunt cei care au explicat cauzele abandonului şcolar. Printre acestea se numără cazul fetelor mai mari care trebuie să stea acasă cu fraţii mai mici, băieţii care merg la muncile câmpului sau elevii care îşi formează deja o familie la vârsta de 13-14 ani. Majoritatea copiilor provin din familii dezorganizate sau foarte sărace. Unii dintre părinţi au făcut doar câteva clase, iar interesul ca propriii copii să urmeze o şcoală nu este foarte mare.
În rândurile abandonului şcolar se înscriu şi copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Potrivit studiului, un sfert dintre părinţi sau tutorii legali nu se interesează de rezultatele elevilor şi aşa copiii sunt lăsaţi de capul lor.
Factorii care duc la creşterea abandonului şcolar sunt: dificultăţile materiale, modelul educaţional oferit de părinţi şi de fraţi, dezorganizarea familiei, implicarea în activităţi aflate la limita legii, intrarea pe piaţa muncii, încrederea scăzută în educaţie. Specialiştii organizaţiei neguvernamentale consideră că, în România, cea mai mare problemă este nu accesul la şcoală, ci menţinerea elevului într-o formă de învăţământ.
