Cronica unei reconcilieri amânate de orgoliile țărăniste

Țărăniștii se află, din nou, într-un moment de răscruce, după zece ani în care au pierdut contactul cu politica românească. Retragerea, oarecum surprinzătoare, a lui Marian Miluț a lăsat cale liberă reconcilierii, așteptată nu numai de susținătorii fideli ai partidului, dar și de un electorat de sorginte populară, creștin-democrată, care nu are încredere în PDL, partidul surogat al lui Traian Băsescu, membru în PPE.

Aripa Miluț a fost preluată de avocatul Aurelian Pavelescu. La scurt timp după demisia lui Miluț, conducerea facțiunii a hotărât să depună demersurile statutare pentru organizarea unui congres al țărăniștilor în scopul reconcilierii şi unificării forţelor PNŢCD, până în luna septembrie 2010.

De partea cealaltă, fostul președinte al FPS din perioada guvernării CDR, Radu Sârbu, lider al celorlalte grupări din partid, nu prea și-a arătat disponibilitatea pentru împăcare. Sârbu simte că plecarea lui Miluț poate fi o rampă pentru șefia partidului. El a transmis, deja, un semnal de reconciliere acelor filiale care după Congresul din 24 august 2008 i-au rămas fidele fostului preşedinte al partidului, Marian Miluţ.

Extrem de tranșant, Radu Sârbu consideră că demisia lui Miluţ nu are nici o valoare statutară pentru că, de fapt, „acesta nu mai era preşedinte de doi ani”, iar candidatura lui Aurelian Pavelescu nu poate fi luată în considerare „pentru că PNŢCD are deja un lider – în persoana sa”.

Referitor la procesele dintre cele două părţi, Sârbu a precizat că există opt acţiuni în instanţă, cinci iniţiate de el, trei de Miluţ şi că de doi ani judecătorii au dat o singură pronunţare, în favoarea sa, într-unul din procese, dar că nu există nici o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Fostul senior al partidului Ion Diaconescu, dar și ex-președintele Gheorghe Ciuhandu consideră de bun augur pentru partid demisia lui Marian Miluț.

Încrâncenarea țărăniștilor este, însă, proverbială. Din 2000, timp de zece ani, după ratarea accederii în Parlament, liderii PNȚCD care s-au perindat la șefia partidului, fie că a fost vorba de Ciorbea, Ciuhandu, Marga, Miluț, Sârbu sau alții, s-au împroșcat cu noroi, s-au târât prin tribunale și s-au demis unii pe alții. Totul în numele unui partid istoric, al unei tradiții moral-creștine, fiind invocate adesea în toiul păruielii numele celor trei mari lideri ai partidului și ai României: Mihalache, Maniu și Coposu. Mai mult, venerabilul lider țărănist Ion Diaconescu, precum și surorile seniorului Coposu, au fost folosiţi ca armă politică de o grupare sau de alta.

Reconcilierea mult așteptată între țărăniști nu va avea, însă, loc mai devreme de 2012, data alegerilor parlamentare. Nu are cum. S-ar putea chiar depăși cu mult acest termen ipotetic. Aurelian Pavelescu a fost parlamentar PDL. Gruparea pe care el o conduce s-a aliat cu PDL pentru a putea intra în Parlament. Cealaltă facțiune, a lui Radu Sârbu, este mult mai apropiată de liberali. Două opțiuni diametral opuse. Și mai sunt și altele, la fel de antagonice. Reconcilierea, deci…