Furaţi de emoţiile prezentului, aproape am uitat că pe 15 ianuarie s-a născut Mihai Eminescu. Cu câteva zile întârziere încerc să-l omagiez, bazând acest articol pe citate din publicistica sa, scrie Contele de Saint Germain pe blogul propriu.

În articol, autorul face o paralelă între „străinii“ care au ajuns acum la putere și cei de pe vremea lui Eminescu. Și admiră premoniția poetului național.

„Rău a ajuns ţara asta, să fie furată ca-n codru şi condusă  cu dispreţ şi ostilitate de nişte străini care-i nesocotesc pe români până la a se face că nici nu-i mai observă în ograda lor. Klaus Iohannis, Clotilde Armand, Dominic Fritz sunt doar trei exemple din desantul paraşutat în ultimii ani de progresiştii europeni pentru a ne rătăci ca naţie. Pentru a ne îmbătrâni ca popor înainte de vreme. Ca să uităm de rădăcini, de tradiţii, de cultură, de limbă.

Dominic Fritz, cetăţean german, i-a aiurit pe timişoreni cu minciuni gogonate şi promisiuni de reformator. Nimic nu a făcut spre binele acestora de când e primar. Doar delegare de semnatura ca să nu fie agăţat pentru potlogării, conflicte cu toată lumea, frig şi contracte grase pentru ONG-urile cu care e înrudit. Iată aici cum îl caracterizează fostul primar al Timişoarei Nicolae Robu.

Clotilde Armand, cetăţean francez, a pus mâna pe cel mai bogat sector din Bucureşti furând alegerile în cel mai gangsteresc şi la vedere mod. Ce le-a oferit ea bucureştenilor pe care îi are în grijă? Mizerie, şobolănime, discordie, procese, batjocorirea limbii române şi minciuni cu ghiotura, cusute cu aţă albă.

Klaus Iohannis, etnic german, stâlcitor zelos al limbii române, al lexicului şi muzicalităţii acesteia, a fost scos din joben la comandă multilingvă şi instalat prin uriaşă fraudă electorală pe cel mai important jilţ al ţării.

(…)

Vizionarul Eminescu a exprimat cu mai mult de un secol înainte aceeaşi exasperare, dar infinit mai penetrant decât mine:

“Nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putinţă ca asemenea oameni să iasă la suprafaţă, nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România”. («Studii asupra situaţiei», TIMPUL februarie 1880).

(…)

Îi putem cere lui Dominic Fritz să se lase impregnat de spiritul eminescian când el s-a născut la Lorrach (RFG) şi la şcoală a crescut sub umbra lui Goethe? Când opera sa modelatoare a fost, probabil, Faust (despre vânzarea sufletului), nicidecum Scrisoarea III (despre tradiţii glorioase şi patriotism)?

Putem aştepta de la Clotilde Armand grijă şi afecţiune faţă de bucureştenii pe care îi păstoreşte ca primar al Sectorului 1, când a cunoscut România abia la 25 de ani iar pe români, după aceea, doar ca subalterni în afacerile internaţionale oneroase pe care le derula?

Cât despre Klaus Iohannis ce să mai spunem? Arianul rece, cu afectul extirpat şi faţa de gips din filmele despre holocaust.

(…)

Dar să las ultimul cuvânt Poetului. El exprimă cel mai bine concluzia:

“Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!”

Articolul integral poate fi citit pe blogul Contele de Saint Germain.