' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
În ultima vreme scriu mai rar. Nu mai am subiecte care să-mi bată violent la uşă, să dea în clocot, să vrea afară.
Niciodată nu am pretins că scriu, în primul rând, ca să le fiu de folos altora. Ştiu, aşa ar suna marketing- corect, dar adevărul e altul. Aţi auzit de hirudoterapie? Tratamentul cu lipitori? Este o formă de a înţepa balonul, fără a-l exploda, atunci când presiunea interioară devine peste măsură de supărătoare.
Cam asta e cu mine. Scriu când acumulez tensiuni, ca să mă eliberez. Ştiu că sună repulsiv să compari un articol cu o lipitoare, dar… aici se potriveşte.
Răsfoiam zilele trecute presa cu mausul şi telecomanda (adaptat vremurilor). Plictiseală mare. Tot despre război, despre pensii şi ajutoare, despre foametea care ne paşte, despre bolile lui Putin, despre cine promovează şi cine retrogradează…
Pienând, am dat peste “capul limpede” al lui CTP. M-am oprit o clipă, pentru că nimerisem un moment rar: vorbea Pândaru. Pentru cei care nu ştiu, Claudiu Pândaru este un fel de ziarist – mim, angajat de DIGI 24 doar pentru a-i ridica la fileu întrebări prestabilite şi convenabile “crucişătorului” atoateştiutor. Cu grimase ploconite, cu glas stins, e plătit mai degrabă să tacă şi să încuviinţeze amorf orice elucubraţie a invitatului decât să rişte a o da în bară cu vreo întrebare adevărată.
CTP-ul era în ton cu aspectul său, de parcă toate pe el fuseseră trase direct din tomberonul cu rufe de călcat. Tocmai bun de plantat, cu o mătură în mână, în lanul cu oleaginoase. Explica la foc continuu despre orice, cu sictirul lui Mărgelatu scuipând prin strungăreaţă semniţe de floare: despre decizia CCR soră cu corupţia, despre stand-up-ul lui Băsescu în rolul victimei RAPPS, despre Simona Halep şi oribilul exemplu pe care ea îl dă glorificând munca prin ruperea de rachete, despre liberalii care se înţeleg şi nu prea cu Ciucă – ciufutul, despre inflaţie, despre cum să-ţi omori duşmanii fără să fi pedepsit; în general, cum ne-a obişnuit, despre lucruri pozitive şi mobilizatoare precum el însuşi.
N-am rezistat până la publicitate. O emisiune încropită, în care sforţarea de a face bici din orice temă răsuflată a săptămânii conţinea ceva trist. Pentru bani…, fie! Trebuie să-i câştigi cumva şi tu şi gazda ta. Însă, atunci când imaginea te duce cu gândul la prestatoarele unor stabilimente, începi să măsori altfel preţul compromisului.
Să trebuiască să fii deştept la comandă, că ai emisiune la TV sau articol zilnic de predat în redacţie, nu este o sarcină uşoară. Să ştii că nu ai nimic nou de spus pe un subiect sau altul şi totuşi să te prefaci de fiecare dată că ai descoperit America, mie îmi sugerează acele gemete simulate de domnişoare între duşuri care încearcă să transmită clienţilor confuzi că sunt şi satisfăcute şi curate.
Moda a lansat-o Ion Cristoiu la EVZ, cu “Chestiunea zilei”. Ani întregi, zi de zi, ziarul pe care îl conducea era deschis de “bulina roşie” a redactorului său şef, plasată în colţul de sud – est al primei pagini.
Aveai şi ce să scrii interesant în acele vremuri. Se ridica o cortină până atunci impenetrabilă de pe o lume plină de enigme.
Acum însă…
Foarte rar mai găseşti în opintitele intervenţii de tot felul ceva cu adevărat original şi de substanţă. Informaţiile despre Ukraina care vin de la autorităţi sunt trucate conform intereselor propagandei de război, evoluţiile din politica internă sunt deformate de lentilele curbe ale partizanatului politic. Generalii repetă aceleaşi teorii bazate pe strategii valabile acum 80 de ani, iar analiştii, în criză de idei, invocă “surse credibile” şi apelează tot mai mult la ficţiune pentru a descrie realitatea.
Astfel, interesul publicului larg se diluează faţă de temele cu adevărat grave şi evadează în derizoriul manelistic reconfortant, gen Delia – Oţelul Galaţi sau Tzanca Uraganul. Să primeşti mereu aceeaşi informaţie vlăguită, chiar dacă decorată cu semne de exclamare dintre cele mai zglobii, devine nu doar plictisitor dar şi enervant. Reacţia de respingere apare natural şi fură prim – planul.
E greu să fii deştept la comandă şi e şi mai greu să nu ai libertatea de a spune NU când nu ai ce spune.
Oare Ion Cristoiu, Mircea Badea, Cornel Nistorescu nu or avea momentele lor de exasperare în faţa sclavagismului impus de propria condiţie? Sunt convins că le mai au. Doar că reuşesc să se salveze, cel mai adesea, prin talentul lor de a găsi în orice elemente de originalitate.
Toţi au dobândit o tehnică specială de a comenta, fără să te plictisească, chiar şi despre cele mai banale lucruri. Urmărindu-i, aproape că nu te mai interesează ce spun ci doar cum spun.
Îi admir pentru tenacitatea lor dar îi şi compătimesc pentru lanţurile cu care se leagă singuri de o formă de existenţă profesională extrem de posesivă.
Sigur, orice profesie are dezavantajul rutinei. Doar că atunci când eşti formator de opinie ai (sau ar trebui să ai) tracul scenei. Să ştii că mii de oameni te urmăresc şi, uneori, chiar se lasă influenţaţi de ideile tale, devine (sau ar trebui să devină) o povară. Să nu-i îndrumi greşit, să nu-i dezamăgeşti apasă (sau ar trebui să apese) obsesiv.
În nefireasca acalmie aşternută peste furtuna atâtor crize suprapuse iată că mai apare câte un subiect care să ne invioreze. Justiţia română recidivează în a se compromite internaţional. Măreaţa construcţie a trioului nefast Băsescu – Macovei – Kovesi îşi arată putregaiul peste timp. Cazul Oprescu este luat în vizor de judecătorii şi procurorii din Grecia care arată cum trebuie practicată cu adevărat meseria de magistrat.
Eşec după eşec, ruşine după ruşine, completuri de judecată constituite după interese politice, sentinţe aiuritoare, decizii ale CCR ignorate tendenţios; iar pentru noi principala prioritate din justiţie este desfiinţarea secţiei speciale, ca niciunul dintre infractorii cu robă să nu plătească.
Mi se pare esenţial să ne întoarcem la subiectele noastre interne. Pandemia şi acum războiul le-a dat un respiro neaşteptat unor gangsteri ale căror potlogării ţineau înainte vreme prima pagină. Cel mai scandalos caz, modul în care Clotilde Armand a ajuns primar la Sectorul 1, a fost lasat în adormire. Prilej cu care au fost “evaporate” şi unele probe cheie din popularizatul dosar.
Să ne fixăm luneta pe Clotilde Armand, pe Nicuşor Dan, pe uriaşele achiziţii ilegale din pandemie (vaccinuri, măşti etc.), pe adevăratele focare de corupţie din justiţie.
Cu atâtea crize internaţionale care nu depind de noi, a venit momentul să ne întoarcem acasă şi să dereticăm prin ograda proprie. Aici, da, chiar putem face ceva, chiar putem influenţa. Totul e să şi vrem!
Autor: conteledesaintgermain.ro
Digi 24 TV este o sursa de umor inepuizabila. Va rog sa nu o mai atacati, pentru ca ne stricati toata distractia.
Asa nu se mai poate, tovarasi! Este clar ca in tara asta coruptia e din vina Opozitiei! …Not!
Cineva ne crede atat de prosti incat sa punem botul la aberatia ca Clotilde Armand, fiind in opozitie, a reusit cumva sa „fure” alegerile, contra masinariei de partid a primarului in functie care isi instalase sisteme de supraveghere cu camere, contra Politiei Locale care o fila si o supraveghea in permanenta, contra televiziunilor care o denigrau si o denigreaza non-stop, contra sistemului judiciar controlat de partidele la putere prin infama sectie speciala?
Mai degraba, adevarul e ca Clotilde Armand a castigat si in 2016 dar a fost deposedata de victorie prin frauda.
Asa deci! Problemele din tara asta ar fi sigurii doi lideri politici necontrolabili care nu fac parte din alianta contra-firii social-liberala! Nu zau, Gigele?!
@ion roată: articolul este preluat – ne spune R.C, la subsol – de pe conteledesaintgermain.ro
Care, ca să fiu sincer, cu mulți ani în urmă, am intrat pe acel site o singură dată, atât.
Și am văzut acolo, un aspect interesant: că toată lumea este denigrată.
Ceea ce mă duce cu gândul că acolo, pe acel site este/există cineva „denigrator” de profesie.
Or Denigrator nu poate fi decât Creatorul, Dumnezeu – deși El nu doar că nu face asta ci și osândește pe denigratori.. De ce – pentru că toți au păcat.
E greu?
Și cum oamenii au alegere liberă .. în virtutea căreia, unii aleg de pildă diverse lucruri poziții îndeletniciri – ba unii iată, chiar și să ucidă – nu doar să denigreze (iată, Putin: dă ordine, din ordinul lui sunt uciși și nimeni nu-i face nimic, sau cel puțin nu în această viață) – tot așa oamenii pot să-și aleagă orice pentru ei.
Orice, bineînțeles, la care ei pot avea accesul !
(eu, de pildă, pot să aleg ani la rând, să intru în papucii /în locul/ lui Bill Gates să fiu miliardar celebru etc – dar nimeni și nimic să nu-mi ofere acces la asta, lmao)
Cum însă a denigra, stă la îndemâna ORICUI – oricine își poate lua din raft(și gratis!) profesia de a denigra – e lesne de înțeles, că nu necesită mari eforturi în a profesa asta.. (Și poate, la o adică nici mult iq, dar asta e o altă temă)
Așa că – eu ascult (în sensul de audiez, nu de „urmez”) ascult pe oricine; cu condiția să nu fie denigrator.
lol
Autorul super curajos-anonim RC-prin articolul sau da dovada de o autocritica laudabila.
Claudiu Pândaru e un fel de Razvan Dumitrescu mai tanar !Aceiasi structura de cocota masculina,acelasi fariseism,in fond doi dovleci
Rahatul și balega. Cum e politica asa sunt și micii la gratar digi 24, arsii, fără muștar, fără sare și fără carne. PS. Centrala Termica pe Păcură a întrat în revizie tehnica si tactica. I se predau metode desprinse din chelia musuroiului de furnici moarte la datorie spre gloria pupatorilor de dosuri obeze și tactici futuriste de învăluire a falsurilor corectitudinii politice înainte de a fi împachetate cu nămol, supuse unui proces de BLM-izare și de redirecționare spre țintele care trebuie fecundate, fiindcă fecundarea ineptilor, rahaturilor, covizilor, maimutelor globaliste e sarcina SRI și CIA, iar o chelia cu racheta în mana e simbolul perfect al fecundatie. De aceea sunt convins ca a transmitere cetățeanului sentimentul de APATIA devine politica globalista bine instrumentara. De la sentimentul urii fata de aproape, cultivat cu tenacitate, la cel de indiferența fata de tot și fata de tine însuți, e un pas decisiv prin care se urmărește docilizarea turmei, care e musai sa pasca ce i se spune, sa behăie când i se cere și sa privească la idiotii de serviciu cu interes, convingere și mult atașament. Ciobanii și ciomagele sunt în floare. Lupii sunt alături de ei. Ursii așișderea. O lume apatica e o lume fără speranța și fără Dumnezeu. Asa considera ei ca visul devine realitate. Ce jalnica amăgire sa începi sa te consideri Dumnezeu și sa te comporți precum Satana, adică sa lupți contra vieții și nemuririi sufletului.
CORUPȚIA din justiție e o temă veche si actuală , e perenă.
E stat in stat ! Justiția si serviciile manevrează totul.
Unde întâmpină rezistență scot dosarul sau fabrica rapid un dosar folosind unii procurori.
O ȚARĂ RĂU ADMINISTRATĂ! DECIDENTI DE CARTON SANTAJABILI, CORUPȚI.
Așa se explică dezastrul economic, financiar și social.
ROMÂNIA ANCORATĂ IN COADA EUROPEI DE CORUPTII SI TRADATORII CARE AU AVUT PUTEREA DIN 1990 SI PANA AZI.
Să dai atenție unui nimeni este pre
a mult, și alăturarea de c.nistorescu și i.cristoiu a lui m.badea este forțată.
Domnule , aia cu scoase din tomberon m-a uns pe suflet. Eu zic ca nu numai hainele ci si el e recuperat de muste din tomberon … carat…..Referitor la zappingul pe posturile TV , ma da pe spate informatia de interes public ” informati-va numai din surse oficiale” !Bine ca nu le si enumera!!
Hai sa incepem cu CEO, CFO, CIO, CMO, COO, CTO apoi ERP, ESOP s.a. pana la CTP/EOD/SEO
o tara cu imbecili multi si cu multe culori. parca si la Ceausescu, la diversele manifestatii grandioase, culorile si formele filmate de sus iti luau ochii.
oamenii mici de ieri si de oricand s-au pus la pastrare, se duc la pescuit, isi imagineaza ca lumea se va schimba de la sine.
trist e azi ca ceea ce in 90 se mai putea uni, sau putea face o nota discordanta, a plecat sau s-a resemnat pe veci.
csg e mihai shora.
Excepțional articol și savuros portretul lui pândaru gura strâmbă…este foaarte prețios acest găunos…și mai avea el un pretenar f corect politic, Negruțiu. Ăla iar e o comoară de băiat. Felicitări maxime!
Eu la digi 24 nu mă uit.Cand trec de la un post tv la altul se întâmplă să dau de CTP,atunci cu ajutorul telecomenzii o iau la fuga,apoi mă duc să mă spăl pe ochi.
Dar ceea ce eu as dori sa stiu e cum comenteaza el situatia devastatoare din Portugalia unde toti s-au intepat. Zilnic se inregistreaza peste 20 000 de infectari cu covid si 30 de decese. In schimb in Romania nevaccinata si fara restrictii numarul de decese pe zi e de 2 sau 3.
Atâtea semne pentru nimic? Pardon! – PENTRU UN NIMENI? De unde şi până unde asta cu „formatorul de opinie”? Ia întrebaţi un psihiatru. Să vă explice el cum stă treaba cu acest formatorul de opinie. Hahaha, bietul de el! Cum o fi domnule sătrăieşti în ură, cu ură şpentru ură şi prin ură? …..bietul de el.
Spune autorul:
„Să ne fixăm luneta pe Clotilde Armand, pe Nicuşor Dan, pe uriaşele achiziţii ilegale din pandemie (vaccinuri, măşti etc.), pe adevăratele focare de corupţie din justiţie. ”
Oare ar fi bine asa? De ce să sărim etape? Hai mai bine să-i luăm la rând: Băsescu, Boc, Kovesi, Iohannis şi mai la urmă pe madama Armand şi pe domnişoru’ Nicuşor.
Autorul (R.C.) a inceput cu cetepeu’ a toate stiutorul si facatorul , crucisatorul presei romanesti (si nu numai) , dar pe drum a uitat tema auto propusa si a luat-o razna !