Statele Unite au luat o decizie „rușinoasă“ și „pe sub masă“, iar Israelul va fi supus unui nou „proces Dreyfus“ la Paris, motiv pentru care evreii din Franța ar trebui să se mute în Israel. Acestea au fost reacțiile, de o duritate fără precedent, ale coaliției de guvernare din Israel, după o decizie privind statutul coloniilor israeliene din teritoriile palestiniene ocupate după Războiul de Șase Zile din 1967, pe care Washingtonul nu a mai luat-o de decenii.
S-a întâmplat pe 23 decembrie, când Consiliul de Securitate ONU a votat, cu 14 voturi pentru și abținerea SUA, o rezoluție care condamnă colonizarea, catalogând-o drept „violare flagrantă“ a dreptului internațional. Potrivit rezoluției, ONU nu recunoaște modificările teritoriale intervenite după 1967, inclusiv în ce privește Ierusalimul de Est.
„Umilirea“ lui Benjamin Netanyahu
Pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, adoptarea acestei rezoluții prin abținerea SUA, prin votul pentru al Ucrainei, Noii Zeelande și al Egiptului (care și-a schimbat poziția pe ultima sută de metri) a fost o înfrângere diplomatică de proporții. Este motivul pentru care a decis ca în ziua de Crăciun să-i convoace pe ambasadorii celor 15 state membre ale Consiliului de Securitate, iar ambasadorul SUA în Israel a avut parte de un tratament „special“.
Radicalizarea politicii israeliene
Până unde se poate inflama relația dintre Israel și statele occidentale, dar și situația din teritoriile palestiniene? Principalul răspuns nu vine de la sediul ONU din New York, ci din evoluțiile politice interne din Israel. Iritarea lui Netanyahu își are originea în structura heteroclită a coaliției. Pentru a-și asigura majoritatea în Knesset și pentru a evita anticipatele, Netanyahu s-a aliat cu partide precum Israel Beytenu sau Casa Evreiască (partid ultraordodox). În felul acesta, s-a ajuns la exacerbarea tensiunilor, și așa mari, create de așa-numita „Intifadă a cuțitelor“, ce a izbucnit în toamna anului 2015. Măsuri precum adoptarea legii Statului Evreiesc sau împărțirea teritoriilor palestiniene în sectoare „colorate“ în funcție de gradul de periculozitate (propunerea liderului Israel Beytenu, actualul ministru al Apărării, Avigdor Lieberman) nu au făcut decât să adâncească faliile etnice și religioase. Apoi, a venit lobby-ul ministrului Educației (liderul „Casei Evreiești“) în favoarea coloniilor și avanposturilor israeliene în teritoriile palestiniene, în ciuda unor verdicte ale Curții Supreme care cer desființarea unora dintre ele. Se adaugă o anchetă pentru delapidare, în care este implicată soția premierului Netanyahu. Peste toate, vine lipsa unui partener palestinian de dialog – mandatul lui Mahmoud Abbas în fruntea Autorității Palestiniene a expirat în 2009, iar reconcilierea Fatah-Hamas bate pasul pe loc, de la conflictul fratricid din 2007.
Viraj către Rusia și Turcia
Toate acestea au dus la radicalizarea premierului Netanyahu, la izolarea sa diplomatică și apropierea de Rusia și Turcia, prin restabilirea relațiilor cu Ankara după incidentul „Flotila Libertății“ din 2010. Netanyahu are susținere internă – în colonii și avanposturi locuiesc peste jumătate de milion de evrei (electoratul partidelor radicale) și nu puțini sunt cei care le susțin cauza. Însă opoziția este pe măsură – stânga israeliană consideră rezoluția Consiliului de Securitate drept o gură de oxigen „într-o mare a întunericului și disperării“.
Relațiile SUA-Israel în era Trump
A doua explicație pentru radicalismul lui Netanyahu vine de la Washington. Viitoarea administrație Trump este împotriva condamnării colonizării, susține poziția actuală a Israelului și chiar a propus mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. John Bolton, care poate ocupa o funcție-cheie în noua diplomație a SUA, a scris, recent, că se opune creării a două state (arab și evreu) și susține că administrația Trump ar trebui să penalizeze diplomatic statele care au votat rezoluția cu pricina. Însuși Donald Trump a încălcat regulile tranziției de la Washington și s-a implicat în tentativele de sabotare a rezoluției. Este o mână întinsă lui Netanyahu, care acum se teme că, în virtutea rezoluției ONU, Israelul ar putea fi adus în fața Curții Internaționale de Justiție.
Acesta este contextul tensionat în care ar trebui să aibă loc, pe 15 ianuarie, Conferința Internațională de la Paris privind Orientul Mijlociu, prin care Franța dorește să medieze o reglementare a conflictului israeliano-palestinian. Date fiind tensiunile actuale, se prea poate ca evenimentul să fie amânat, pentru a nu mai vorbi despre șansele nule ale unui rezultat pozitiv.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.