Cum au dispărut din raportul DNA 33 de pagini cu observații critice la adresa soluțiilor judecătorești

CSM a acuzat atacurile la adresa justiției, dar a omis exact reproșurile cele mai sistematice și mai puternice, conținute în bilanțul DNA

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

”Justiția sub atac!” a fost motoul neoficial, dar sistematic rostit, al alegerilor CSM din această săptămînă.

Atît judecătorul Horațiu Dumbravă, cît și Mircea Aron, proaspăt ales președinte CSM, au spus că: ”Atacurile împotriva independenței justiției sînt amenințări”.

Vicepreședintele Luminița Palade a mers chiar mai departe, declarîndu-și perplexitatea că ”nu am văzut nicio persoana din niciun partid trasă la răspundere pentru că a formulat propuneri nefericite într-un domeniu sau altul”. Cine definește ”nefericirea” unor propuneri și cine distinge care e ”un domeniul sau altul”?!

Oamenii îi aleg pe politicieni tocmai ca să aibă idei și ca să facă propuneri care transformă concepte în acțiuni cu rezultate asupra vieții oamenilor. Dacă sînt ”idei nefericite”, există căi democratice pentru a fi modificate, contestate și respinse.

Cele mai dramatice afirmații au fost făcute de Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți.

Judecătoarea a spus că ”atacuri dure la adresa justiției, în dosare extrem de importante, nu au făcut altceva decît să ne descalifice ca țară și să slăbească încrederea uneori a partenerilor externi vizavi de ce se întîmplă în țară”.

E descalificant pentru țară. Pur și simplu.

Ce n-a spus nici unul dintre înalții magistrați?

Nici un atac, fie că vine de la cei deja condamnați sau de la cei judecați, fie că e formulat în Parlament, în stradă sau în media, nu are forța atacului DNA împotriva judecătorilor și împotriva soluțiilor acestora, atac găzduit în Bilanțul Direcției Naționale Anticorupție.

Din motive neclare, din Raportul pe 2014, frumos tehnoredactat, lipsește exact Anexa 3, care găzduiește poziția DNA față de cazurile în care judecătorii au decis achitări. Raportul de pe siteul DNA sare direct de la pagina 215 la pagina 249!

Potrivit cuprinsului, Anexa 3 ar urma să înceapă de la pagina 216. În text se fac trimiteri numeroase la Anexa 3. Dar paginile lipsesc din document.

Probabil e o eroare materială cum se spune în justiție. Pînă una, alta, am reprodus raportul cu omisiunea din acest moment și l-am salvat.

Întîi, cîteva cifre generale despre DNA.

Datele sînt din 2014, că e logic că pe cele din 2015 n-au avut încă timp să le centralizeze.

90%e șansa unui inculpat trimis în instanță de DNA să fie condamnat

DNA a avut în 2014 un număr de 9.111 cauze de soluționat, din care a rezolvat aproape jumătate, 4.125, celelalte 4.986 rămînînd de soluționat în continuare. Numărul de dosare rămase nesoluționate este aproape egal cu numărul dosarelor intrate în 2014 pe agenda DNA.

20de noi dosare intră zilnic în evidența DNA, calcul făcut la la 250 de zile lucrătoare pe an

DNA subliniază că ”nu au fost înregistrate situații de inculpați arestați preventiv față de care a fost dispusă o soluție de netrimitere în judecată”. Și că, dintre inculpații achitați definitiv, în număr de 135, doar 6 au suferit măsuri preventive.

Pentru un număr de aproximativ 570 de oameni, dintre care 145 sînt procurori și 220 ofițeri judiciari, cifrele sînt impresionante.

Și mai impresionantă este rata de succes în materie de condamnări a instituției din Știrbei Vodă.

1.140 de persoane au fost condamnate definitiv și doar 135 de persoane au fost achitate prin hotărîri definitive.

Cînd vorbește despre proporția propriului succes, DNA constată:

”Situația inculpaților achitați definitiv, comparativ cu anul 2013, se situează sub proporția creșterii celorlalți indici statistici amintiți anterior (diferența este de aproximativ 2 puncte procentuale, de la 8,11% în 2013 la 10,16% în 2014).

S-a apreciat că trimiterea în judecată nu este imputabilă procurorului, pentru considerentele expuse în prezentarea din Anexa nr.3”.

1 din 3condamnați în dosarele DNA primește un verdict de închisoare cu executare

Așadar, în raportul pe 2014 pe care l-a făcut public în bilanțul din 2015, DNA susține că, în nici unul dintre cele 44 de dosare încheiate cu hotărîri definitive în care judecătorii au achitat 135 de persoane, procurorul nu a greșit.

Cine a greșit?

Cum Anexa 3 lipsește, luăm Anexa 4, mult mai mică, care se referă la cele 4 cazuri unde instanța a restituit dosarul procurorului. Concluzia și aici e că ”nu sînt imputabile procurorului”.

33de pagini lipsesc de la locul lor din Raportul DNA de pe 2014, exact paginile în care DNA atacă deciziile judecătorilor care i-au declarat nevinovați pe inculpați

Dar cui?

CAZUL 1. ”Apreciem că hotărârea de restituire a cauzei la procuror, fundamentată pe dispozițiile art.345 alin.(3) C.pr.pen. este nelegală, fiind în disconcordanță cu prevederile art.269 alin.(2) și (4) C.pr.pen., incidente în privința calculului termenelor procedurale”. Soluția Curții este ”nelegală” în concepția DNA.

CAZUL 2. ”Indicațiile instanței de recurs cu privire la reluarea procedurii consimțământului în fața autorităților bulgare pentru ca trimiterea în judecată a inculpatului S.B. să fie legală, depășesc limitele sesizării unui recurs împotriva unei măsuri preventive, cu consecința unei imixtiuni în derularea unui proces pe rolul unei instanțe ierarhic inferioare, aspect care reiese din lipsa totală a motivării a sentinței instanței de fond”. Potrivit DNA, instanța de recurs a comis o imixtiune în derularea unui proces.

În același dosar, și instanța de fond a greșit, potrivit procurorilor. ”Instanța de fond nu a motivat de ce este incident principiul specialității, alipind formal, considerentele instanței de recurs cu referire la motivarea în drept, instanță de control judiciar neinvestită cu verificarea regularității sesizări”.

Mai mult, DNA arată ce ar fi trebuit să facă instanța. ”Buna desfășurare a procesului penal impunea disjungerea cauzei față de inculpata B.F. și continuarea cercetării judecătorești”.

Pînă cînd DNA va repara integralitatea raportului pe 2014, punînd Anexa 3 la locul ei, deschidem Anexa 3 din 2013 că aceasta e disponibilă pe siteul instituției.

Se referă la dosarele de cu un an înainte, cam tot atîtea, 38 în 2013, în care judecătorii au decis că inculpații sînt nevinovați.

Limbajul Raportului DNA pe 2013 e mult mai atent în privința judecătorilor decît cel din Raportul pe 2014. În general, cazurile în care DNA a pierdut sînt trecute în revistă rezumînd doar ce a decis instanța, prezentîndu-se argumentele forte ale DNA, de care instanța n-a ținut seama, și menționîndu-se că soluția nu este imputabilă procurorilor.

Dar există și în 2013 situații în care procurorii acuză soluțiile instanțelor.

La dosarul 8, un caz din Galați, DNA afirmă: ”Concluzia Curții a fost în mod eronat aceea că, nu s-au săvârșit fapte de natură penală, că neregulile constatate atrag doar răspunderea civilă contractuală a beneficiarului și, eventual, a reprezentanților acestuia”.

La dosarul 17, din Constanța, DNA spune: ”Regula responsabilității penale a fost nesocotită de către instanțele de judecată, principiul priorității protejării bugetului companiei fiind încălcat”.

Într-un alt caz, procurorii susțin că ”În consecință, considerând că soluția de achitare ignoră aceste criterii, că atitudinea de eludare a legii în realizarea unui scop patrimonial nu poate fi stopată prin sancțiuni administrative, că trebuie asigurat caracterul de exemplaritate publică al sancțiunii penale și în domeniul relațiilor financiare cu Comunitatea Europeană, în care regula de bază trebuie să fie buna-credință, apreciem că, în cauză, se impunea pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților”.

Asta era în Raportul pe 2013, destul de reținut.

Citiţi articolul integral pe tolo.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.