Articolul semnat de Reinhard Veser, cu titlul ”Exemplul Românesc”, a fost publicat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung şi îl redăm integral mai jos.
Ceea ce se-ntâmplă în România de mai multe săptămâni se poate citi în mod diferit. Toată lumea poate vedea că aderarea României la UE, cu zece ani în urmă, a fost un eşec. Ce se poate face într-o ţară în care se dă pe fugă un decret de amnistie pentru abuz în serviciu în cazul fondurilor publice, cu valoarea, ca prag, de 45.000 de euro? Se pot vedea evenimentele, dar se pot interpreta şi ca o consecinţă a succesului aderării europene. Este o poveste cu trimitere la o situaţie fragilă, în curs de îmbunătăţire, dar este un succes.
Decretul care a sârnit scandal nu este doar o expresie a cinismului, dar şi o expresie a disperării. Ar trebui să fie o „lovitură“ reală pentru casta de politicieni corupţi, care astfel se află sub o presiune crescândă. În România există o justiţie independentă în mare măsură, care operează fără constrângeri politice, de asemenea există legi dure anticorupţie care operează. Mulţi politicieni de la putere şi chiar şi un fost prim-ministru au fost condamnaţi la ani de închisoare nu de mult timp încoace. Un număr de patru cifre reprezintă condamnările managerilor instituţiilor publice, de la diverse niveluri, cât şi ale oamenilor influenţi în alte moduri decât cele din ierarhia de stat. Este pe punctul de a intra în vigoare, alte legi se concep în vremurile despre care vorbim. Instituţiile şi legile anticorupţie sunt întărite deoarece la Bruxelles s-a vrut întărirea legii în acest sens. Chiar dacă forţele despre care se face vorbire nu au fost interesate de aceste indicaţii, totuşi nu au îndrăznit să se opună în mod făţiş: ţelul de a rămâne membru al UE era prea important, speranţele mari, nu puteai numai să accesezi fonduri din Uniune, dar se putea folosi calitatea aceasta în interes propriu. Din momentul acesta se duce în România un război între cine vrea cu adevărat luptă împotriva corupţiei şi cine vrea doar o imitaţie a acestei acţiuni de luptă.
Această dezbatere nu este deloc aproape de final. Dar deciziile judecătoreşti în cazurile de corupţie tind să aplece balanţa acestei lupte înspre direcţia normală.
Probabilul punct de cotitură este în urmă cu cinci ani, atunci când urmaşii nomenclaturii comuniste infiltraţi în Partidul Social Democrat au încercat să-l răstoarne pe preşedintele de atunci, un om cu o culoare politică diferită de a PSD-ului, pe Traian Băsescu. Acest lucru s-a petrecut prin vot parlamentar. De asemenea s-a vrut intrarea Justiţiei sub control politic. O intervenţie din 2012, din vara acelui an, de la Bruxelles, a cerut ca traseul politic de până atunci să nu fie modificat, iar din Legislaţia română să fie retrase legile şi decretele care intrau în conflict cu Constituţia Română.
Dar progresul pe care România l-a înregistrat prin domnia legii nu a fost numai un rezultat al aderării, ci mai degrabă un efort al politicienilor români, care proveneau din tot spectrul politic, al asociaţiilor de activişti civili, al avocaţilor curajoşi care s-au împotrivit tuturor situaţiilor ostile. Fără suportul de la UE, şansele lor de succes ar fi fost minime. Respectiv, calitatea de membru al UE este cea care a deschis şansa românilor de a se scoate singuri din această mlaştină. Demonstraţiile acestor ultime săptămâni arată că este o dorinţă a unei mari părţi a populaţiei.
Fără extinderea spre est a UE nu ar fi fost mai rău doar populaţiei din aceste ţări, ci şi occidentalilor: fără o intervenţie din partea Europei se poate vedea ce fel de forţe s-ar fi strecurat la putere prin mijloacele despre care am vorbit mai înainte. Este vorba despre acele fracţiuni din Blocul Estic despre care se făcea vorbire. S-ar fi instalat un biotop (mediu de viaţă cu caracteristici omogene pentru o specie) care ar fi favorizat corupţia unui regim autoritar, şi în plus un gol, care ar fi ridicat lipsa legislaţiei, dar şi acele conflicte naţionaliste, care nu s-ar mai fi putut ţine în frâu.
Nu trebuie să îţi închipui actualele valuri de migraţie în Europa ca să înţelegi ce consecinţe importante ar fi avut aceste mişcări naţionaliste asupra Occidentului. Lipsa de succes a vecinului român de la sud, Bulgaria, în lupta împotriva corupţiei şi regresul justiţiei şi al democraţiei din Ungaria şi Polonia nu resping această viziune. Ele arată că succesele a 25 de ani din spaţiul în discuţie nu au fost un proces automat. Date fiind rănile din Blocul Estic, dictatura comunistă, schimbările rapide care s-au resimţit apoi, toate arată cât de greu, chiar printr-o transgresie miraculoasă, s-a schimbat acest sistem în mişcarea lui de ansamblu.
Prin includerea acestor ţări, UE a preluat şi problemele lor, dar a evitat şi hazardele din sistemul în cauză. La o dată în care UE este chestionată în Occident (n.r. – legitimitatea şi importanţa Uniunii Europene), nu se poate reaminti destul de des cât de importante au fost acţiunile Uniunii Europene în spaţiul Blocului de Est.
(Traducere de Mihai Mostoghiu)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.