Anamaria Gavrilă strângea semnături pentru candidatura lui George Burcea la Primăria Capitalei, când s-a întâlnit cu Marian Ceaușescu. Acesta are un defect de vorbire din 1990, din cauză bătăilor pe care le-a luat la Mineriadă. În momentul în care Ceaușescu s-a dus să-i pună o întrebare, Gavrilă a ignorat conținutul și i-a răspuns, zâmbind: „De ce vorbești sacadat?”
„Zâmbet strâmb […] așa cum e zâmbetul dezgustător al duamnei Gavrilă”
„Există momente în care România își arată adevărata față. Fața aia brută, necosmetizată: o țară obosită de propria memorie, gata oricând să-și calce istoria în picioare pentru un zâmbet strâmb pe social media, așa cum e zâmbetul dezgustător al duamnei Gavrilă”, scrie Maurice Munteanu pe contul său personal de Facebook.
Acesta o acuză pe Anamaria Gavrilă de „ticăloșie”. El spune că România a ajuns la stadiul de „mocirlă morală”. Stilistul amintește gravitatea Mineriadei și este revoltat de cât de ușor sunt luate în derâdere persoane care au avut de suferit din cauza acelei perioade.
„Episodul cu Marian Ceaușescu nu mai ține de gafă, el descrie anatomia unei epoci. Un om ale cărui corzi vocale au fost strivite de minerii lui Iliescu în numele <<ordinii democratice>> este întrebat, cu rânjetul care nu cunoaște gravitate: <<De ce vorbești sacadat?>>
În spatele întrebării nu e doar ignoranță, hai să spunem că ignoranța e benignă, aproape simpatică în comparație. Aici e altceva: ticăloșia confortabilă a celor născuți într-o țară pe care nu o cunosc, dar pe care cred că o pot administra.
Nimic nu e mai periculos decât prostia sigură pe sine.
Așa ajungem aici: în fața unui om care a fost bătut pentru dreptul nostru de a fi naivi, râde una pentru care Revoluția este doar un capitol din manual, nu o cicatrice națională”, scrie juratul TV.
În final, Maurice Munteanu încearcă să definească ce are nevoie de schimbare. „Problema e simplă. Nu e despre cine a râs. E despre faptul că noi toți am încetat demult să mai plângem.”
„Zâmbeam la milițieni și la mineri când ei mă loveau și mai tare”
Marian Ceaușescu a povestit pentru Libertatea prin ce a trecut la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Acesta a povestit cum a fost arestat și bătut de polițiști, apoi torturat de mineri, ca la final să fie reținut pentru „subminarea puterii de stat”. După această traumă, a rămas cu un defect de vorbire.
”Acolo am luat o bătaie de începusem să-mi număr zilele. Am căzut, m-au lăsat să îmi revin, apoi unul dintre gabori a spus că joc teatru. Și iarăși m-au bătut. A durat bătaia asta vreo 10 minute, dar în schimb un minut sau două a fost intensă. M-au dus din nou într-o cameră să dau declarație, că am luat droguri, că am luat bani… Apoi iarăși m-au scos să mă bată, că am refuzat să scriu.
Când am luat o bâtă în cap am căzut din nou, iar când mi-am revenit, deasupra mea era o doamnă în alb, o asistentă de la Secția 1. La câtă bătaie am luat acolo mi s-a rupt filmul”, a povestit Ceaușescu pentru Libertatea.
„Acesta (Marian zis Ceaușescu, nb) a povestit cum a fost arestat și bătut de polițiști, apoi torturat de mineri, ca la final să fie reținut pentru „subminarea puterii de stat”. După această traumă, a rămas cu un defect de vorbire.” Așa se nasc manipulǎrile… Marean NU a fost „revoluționar” în ’89 și nici dupǎ, ci un infiltrat.