CCR consideră că 26 articole din Legea de revizuire a Constituţiei încalcă limitele revizuirii. Realitatea îi contrazice pe judecători la unele articole. O comisie tip „Nana” sau una tip „Ridzi” nu va mai fi posibilă în viitor. Societăţii civile i se refuză două mandate în CSM
Ce spune Constituţia privind limitele revizuirii
În textul unei legi de revizuire a Constituţiei nu pot exista (sunt infirmate de Curtea Constituţională dacă există) articole care să contravină prevederilor art.152 din Constituţie, cel care stabileşte limitele revizuirii şi care spune:
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
CCR nu vrea să elimine traseismul politic
Judecătorii CCR, cu majoritate de voturi au decis că articolul care elimina traseismul politic în Parlament cade sub incidenţa art.152, deci nu poate face obiectul revizuirii. Articolul în cauză arată astfel: Art. 70 (2) „Calitatea de senator sau de deputat încetează: e) la data demisiei din partidul politic sau formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau la data înscrierii acestuia într-un alt partid politic sau într-o altă formaţiune politică”.
Juriştii consultaţi de Cotidianul.ro, au confirmat ceea ce ştiam: acest articol nu are nicio legătură cu vreuna din prevederile celor două aliniate ale art.152. Se poate observa cu ochiul liber. Nu se poate interpreta nici măcar forţat că se suprimă un drept sau o libertate fundamentală a cetăşenilor, în cazul de faţă, al celor care au fost aleşi. Din contră, ÎNŞELAREA celor care au votat (pentru că de fapt asta înseamnă trecerea de la un partid la altul) poate fi interpretată ca lezarea dreptului de a vota a cetăţenilor. Până acum, prin legea electorală sau prin regulamentele parlamentare NU se putea face ceva împotriva traseismului, pentru că în Constituţie nu era prevăzut. Concluzia, nici de acum înainte
De ce au decis aşa judecătorii (o parte dintre ei – n.a.) CCR, vom afla când va fi publicată motivarea în Monitorul Oficial. Până atunci putem face doar speculaţii. Este posibil ca până în 2015 să avem totuşi Constituţia revizuită. În acest caz, parlamentarii care vor să migreze spre alt partid, în partea a doua sau spre finalul legislaturii, nu şi-ar pierde mandatul. Se poate specula că eliminarea acestui articol favorizează Partidul Mişcarea Populară.
Tot legat de parlamentari, inexplicabil, judecătorii CCR se opun (de această dată în unanimitate) ca ei să fie judecaţi ca orice cetăţean, adică de judecătorii şi tribunale judeţene, ci doar de ÎCCJ. Drep urmare au respins următorul articol: Art 72 (2) „Senatorii şi deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Senatorii şi deputaţii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. În nici un caz textul acestui articol nu încalcă „independenţa justiţiei”.
O palmă dată societăţii civile şi încă una dată Parlamentului
Cu majoritate de voturi a fost respins şi următorul text: Art.133 (2) „Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 21 membri, din care: b) 4 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen”.
Actuala Constituţie prevede că 2 reprezentanţi ai societăţii civile fac parte din CSM. De ce prezenţa a 4 reprezentanţi este considerată că depăşeşte limitele revizuirii, este din nou inexplicabil. Pentru că, la fel ca şi în situaţiile mai sus descrise, nu există vreun element din articol care să intre sub incidenţa art. 152. Un număr 2 reprezentanţi în plus nu influenţează majoritatea magistraţilor din CSM, deci nici calitatea deciziei. Aşteptăm şi aici cu interes, motivarea CCR.
Un alt aliniat al unui articol, 64 (41), „Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu excepţia magistraţilor. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare”, a fost considerat de judecătorii CCR (doar majoritate) că se bate cap în cap cu art.152. Din nou juriştii consultaţi de Cotidianul.ro nu au văzut vreo încălcare a prevederilor ce limitează revizuirea. Practic, se limitează sau mai bine spus se amputează o atribuţie importantă a Parlamentului, o atribuţie care se exercită 100% în serviciul public.
Mai mult, în acest caz judecătorii CCR şi-au ÎNCĂLCAT propria jurisprudenţă. Pentru că nu au considerat ca fiind neconstituţionale prevederi din regulamentul Camerei Deputaţilor: Art. 76. – (1) În vederea audierii, Comisia de anchetă parlamentară poate
cita orice persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de
natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii
comisiei. (2) Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa Comisiei de
anchetă parlamentară”.
Cu alte cuvinte, pentru a nu mai exista situaţii de genul „Rădulescu-Nana”, Comisia „Antonescu” a decis să întărească regulamentul parlemntar şi cu litera Constituţiei. Subit însă, ceea anterior s-a considerat că este constituţional, acum nu mai poate intra în corpulConstituţiei. Consecinţa: toate anchetele parlamentare vor deveni apă de ploaie.
Liber la abuzuri contra cetăţeanului
Două din multele propuneri venite din partea societăţii civile şi acceptate de Comisia „Antonescu” au fost găsite ca încălcând limitele revizuirii. Este vorba de două articole care stopau posibile abuzuri împotriva cetăţeanului. Este vorba de:
Art.23 (14) „Este interzisă folosirea unei probe obţinute în mod ilegal, cu excepţia cazului când aceasta este în favoarea celui acuzat” şi de articolul 28, legat de secretul corespondenţei şi comunicaţiilor (textul îl puteţi citi mai jos).
În cazul art.23 – din nou nu există vreo legătură cu art.152. În Constituţia în vigoare, subiectul nu era reglementat şi, pe principiul, ce nu este interzis, este permis, s-au comis nenumărate abuzuri. Prin blocarea acestui articole, va exista undă verde în continuare pentru abuzuri.
Alte articole considerate ca fiind sub incidenţa art. 152
Art.31.- Prin lege organică se pot recunoaşte zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor.
Art. 6 (1¹) Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor.
Art. 12 (5) Minorităţile naţionale pot folosi în mod liber, în spaţiu public şi privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă.
Art.15 (1) Cetăţenii români se nasc şi trăiesc liberi, se bucură de drepturile şi libertăţile garantate şi stabilite prin Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
Art.21 (4) Jurisdicţiile administrative speciale sunt gratuite.
Art. 26 (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora sau ordinea publică (din cauza eliminării din textul actual al sintagmei „bunele moravuri”).
Art.28.- (1) Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice, al altor comunicări efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic, al datelor de localizare şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil şi garantat.
(3) Reţinerea, predarea sau perchiziţionarea trimiterilor poştale, interceptarea convorbirilor şi a comunicărilor, interceptarea în mediul ambiental, percheziţia informatică şi accesul la un sistem informatic şi la un suport de stocare a datelor informatice, obţinerea datelor informatice, inclusiv a datelor de trafic şi a datelor de localizare, identificarea abonatului, a proprietarului, a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori alte asemenea tehnici se dispun de judecătorul instanţei competente să judece fondul cauzei şi numai în cursul procesului penal.
(4) În cazul în care există urgenţă deosebită în luarea uneia dintre măsurile prevăzute la alin.(3), procurorul poate să dispună prin ordonanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, luarea măsurii pe o perioadă de cel mult 48 de ore. Îndată după luarea măsurii, procurorul se adresează instanţei de judecată competente care decide asupra măsurii dispuse de procuror şi, dacă s-a cerut, asupra luării măsurii în continuare. Dacă măsura dispusă de procuror este infirmată, instanţa va dispune, când este cazul, distrugerea probelor obţinute, care se realizează de către procuror pe bază de proces-verbal, ce se depune la instanţă”.
Art. 32 (8) Autonomia universitară este garantată. Autonomia universitară implică capacitatea instituţiilor de învăţământ superior de a-şi gestiona direct şi nemijlocit patrimoniul, de a-şi alege ori, după caz, desemna, în mod independent, structurile şi funcţiile de conducere şi de a stabili, potrivit prevederilor legale şi standardelor de calitate, misiunea educaţională şi de cercetare.
Art. 37 (2¹): Pot participa la alegerile pentru Senat, pentru Camera Deputaţilor şi pentru funcţia de Preşedinte al României numai candidaţii care au avut domiciliul în România cu cel puţin 6 luni înainte de data alegerilor.
Art. 44. (1) Eliminarea din articolul iniţial al acestei teze – Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege – este contestat (articolul nou votat în comisie: Dreptul de proprietate şi creanţele împotriva statului sunt garantate. Creanţele împotriva statului au acelaşi regim juridic cu plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii).
Art. 50 Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii de egalitate de şanse. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor şi de incluziune, prevenire şi tratament în vederea participării efective a persoanelor cu dizabilităţi în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
Art. 52 (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea prejudiciului printr-o despăgubire echitabilă.- pentru eliminarea repar[rii integrale a pagubei
Art 58.- (1) Avocatul Poporului este instituţia autonomă care are drept scop promovarea şiapărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în raporturile acestora cu autorităţile publice. (pentru înlocuirea sintagmei persoamenlor fizice cu cetăţenilor)
Art. 103 (1) Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianţa politică participante la alegeri care au obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. În cazul în care există mai multe formaţiuni politice care au participat la alegeri şi care au obţinut acelaşi număr de mandate, Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică participante la alegeri, care au obţinut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.
Art.103.- (3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Senat şi de Camera Deputaţilor, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor.
(4) În cazul în care candidatul pentru funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică participante la alegeri care au obţinut al doilea cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.
(5) În cazul în care cel de-al doilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coaliţie de formaţiuni politice parlamentare care însumează majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.
(6) În cazul în care cel de-al treilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele României dizolvă Parlamentul.
Art 110 (1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data învestirii noului Guvern.
Art. 119 (2) Consiliul Naţional de Securitate emite hotărâri care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.
Art 135 (2) Statul garantează şi promovează creşterea competitivităţii economiei româneşti prin: d) exploatarea resurselor de producţie în condiţii de maximă eficienţă economică şi cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesaţi; e) dezvoltarea economică în condiţiile ocrotirii mediului înconjurător şi menţinerii echilibrului ecologic;
Art. 146 Lit.l) al art.146 se abrogă. (eliminarea prevederii referitoare la CCR care îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii)
Art. 148 (2) România asigură respectarea, în cadrul ordinii juridice naţionale, a dreptului Uniunii Europene, conform obligaţiilor asumate prin actul de aderare şi prin celelalte tratate semnate în cadrul Uniunii.
