Dacă spui că Mahomed e glorios, mori. Dacă îl caricaturizezi, mori

Guvernul francez a precizat că va închide ambasadele şi şcolile din lumea musulmană, în ziua sfântă de vineri, pentru a preveni eventuale atacuri, după publicarea de către săptămânalul satiric Charlie Hebdo a unor caricaturi cu profetul Mahomed. Site-ul revistei a fost atacat imediat după publicarea caricaturilor şi nu a mai putut fi accesat.

“Este relevant şi inteligent ca în acest context să torni gaz peste foc? Răspunsul este nu”, a comentat ministrul de Externe Laurent Fabius decizia revistei de a publica caricaturile. “Sunt foarte îngrijorat…şi când am văzut asta am dat instrucţiuni pentru luarea unor măsuri suplimentare de precauţie”.

Publicarea unor noi caricaturi ale profetului vine pe fondul protestelor generalizate în toată lumea islamică împotriva difuzării pe internet a filmului “Inocenţa muslmană”, realizat de un afacerist american de origine egipteană. Ambasadorul SUA în Libia a murit în timpul acestor proteste. Până acum, SUA au reacţionat trimiţând câteva sute de puşcaşi marini pentru suplimentarea trupelor din regiunea Golfului şi din Libia.

Sub titlul Intouchables 2, caricatura de pe prima pagina a revistei franceze îl imaginează pe Mahomed într-un scaun cu rotile împins de către un rabin. “Nu trebuie să-ţi bati joc”, ăi spune profetul rabinului, o aluzie la filmul Intouchables.

În editorialul din Charlie Hebdo se spune: “Dacă îl descrii pe Mahomed ca fiind glorios, mori. Dacă ăl descrii caricatural, mori. Nu se poate negocia cu fasciştii ăştia.” Redactorul sef Stephane Charbonnier arată că “publicam caricaturi în fiecare săptămână. Dar daca sunt despre Profet, atunci ele nu se mai numesc caricaturi ci provocare.”

Marea majoritatea a muslmanilor care participă la aceste proteste nici măcar nu au văzut fimul care a stârnit întreaga revoltă. Manifestaţiile nu par avea origine spontană, ci fac parte dintr-o mişcare întegristă în creştere, constată revista Marianne, adăugând că avem de aface cu două societăţi care se înfruntă: cea a responsabilităţii individuale şi cea a culpabilităţii colective nediferenţiate, pentru care este de neconceout că un cetăţean să nu ceară autorizaţie pentru realizarea unui film.