Plătit cu 8.300 de euro pe lună de Comisia Europeană fiindcă a fost pentru câţiva ani comisar european, premierul României, Dacian Cioloş, este revoltat de faptul că nu poate achita cu bani româneşti produsele vândute pe cursa aeriană de pe ruta Timişoara – Bucureşti. Drept urmare, domnul Cioloş a sesizat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. De aici trebuie să înţelegem că Dacian Cioloş ştie că este cetăţean european şi are drepturi, că nu umblă cu euro la dumnealui, ci doar cu lei, ca tot românul, şi că i se face şi dumnealui foame, aşa cum li se întâmplă tuturor oamenilor, indiferent de sex, vârstă, pregătire, funcţie, religie şi simpatii politice.
La Timişoara, Dacian Cioloş a aşteptat culoarea verde a semaforului pentru a traversa strada, ca tot omul, şi nu a trecut drumul pe roşu, cu toate că poliţiştii blocaseră circulaţia. Vă mai amintiţi, desigur, că acelaşi domn Cioloş nu a vrut să ia loc la clasa business, refuzând-o astfel pe stewardesa care-l invitase să se aşeze acolo, chiar dacă domnia sa avea bilet la clasa economic.
Toate aceste fapte de reală vitejie au fost apreciate în comentariile apărute în presă şi pe paginile reţelelor de socializare. Urmează ca Dacian Cioloş să fie filmat stând la rând la o shaorma cu de toate, cumpărând de la un magazin de cartier o caserolă cu mici, aşezându-se la coadă la poştă pentru a trimite o vedere unui fost coleg de la Bruxelles şi mergând în pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca. Pentru a demonstra până la capăt că este un român simplu, după vorbă, după port, domnul Cioloş va posta pe pagina sa de Facebook nu doar răspunsuri la întrebările fanilor săi, ci şi fotografii cu pisici, felii de pizza, citate din Octavian Paler şi imagini cu domnia sa îmbrăcat în pulover şi ciocnind o sticlă de bere cu prietenii. Prietenii ăia care ştiu de ce.
Astfel, Dacian Cioloş îşi va consolida imaginea de om între oameni, iar comentariile pozitive la adresa sa vor curge râuri-râuri, înecând toate textele negative care-l vizează şi iniţiativele de campanie ale adversarilor PNL şi USR. În concluzie, în buzunarul multor români stă legitimaţia de prim-ministru. Nu trebuie să te pricepi să conduci ţara pentru a fi numit premier şi pentru ca două formaţiuni politice să defileze cu portretul rău în campania electorală pe post de salvator al naţiei, ci este suficient să treci strada pe verde, să arăţi că-ţi plac pisicile, să demonstrezi că eşti credincios şi să mănânci shaorma cu de toate.