Dana Gîrbovan: „Protocoalele au excedat cadrului legal“

„Preşedinta ÎCCJ nu a făcut nici un demers pentru a prelua bugetul puterii judecătoreşti“ 

Aveţi încredere că actualul CSM va face tot ce este necesar pentru desecretizarea tuturor protocoalelor care vizează justiţia şi să anuleze rapid efectele acestora?

CSM-ul actual este de lăudat pentru toate acţiunile pe care le face şi trebuie sprijinit pentru ca aceste demersuri să aibă rezultate efective. În şedinţele din data de 20 martie 2018, respectiv 4 aprilie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii a luat o serie de măsuri extrem de importante, de substanţă, avînd ca obiect soluţionarea acestor probleme, acestea fiind publicate pe site-ul instituţiei. Din poziţia în care sîntem, vom sprijini toate demersurile CSM pentru a ajunge în final la clarificarea implicării serviciilor de informaţii în justiţie, care e de o gravitate deosebită pentru justiţia şi societatea românească!

În 2016, UNJR şi AMR au trimis către toate instanţele şi parchetele acel Memorandum, „ca urmare a problemelor curente ce afectează sistemul judiciar“. Cîte din cele 17 măsuri propuse au fost realizate şi care au rămas nerezolvate?

Toate cele 17 măsuri propuse sunt în continuare de actualitate. Pentru o serie dintre ele, demersurile de soluţionare sunt în curs, cum ar fi problema implicării serviciilor secrete în justiţie, eliminarea discriminărilor în materie salarială, adoptarea modificărilor legislative vizînd procedura de revocare a membrilor CSM.

Alte propuneri însă au rămas în continuare acute: situaţia resurselor umane, a dotărilor logistice, eliminarea factorului politic în numirile/revocările la vîrful parchetelor, publicarea de către Comisia Europeană a metodologiei pe care o urmează în redactarea raportului privind MCV etc., iar într-un caz situaţia este chiar mai gravă. Este cazul punctului 9 din Memorandum, ce viza preluarea efectivă a atribuțiilor referitoare la gestionarea bugetelor instanțelor de către ÎCCJ, așa cum prevedea legea şi aşa cum s-a angajat România înainte de intrarea în UE.

Nu doar că preşedintele ÎCCJ nu a făcut nici un demers în acest sens, dar a susţinut contrariul, că nu este rolul ÎCCJ să gestioneze bugetul puterii judecătoreşti! Consecinţa a fost aceea a abrogării, prin ordonanţă de urgenţă, în decembrie 2017, a articolului din Legea 304/2004 ce prevederea gestionarea bugetelor tuturor instanţelor de către ÎCCJ. Reamintesc că, în acest moment, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are buget propriu, în timp ce bugetele restului instanţelor ţin de Ministerul Justiţiei, care este parte a puterii executive!

Această situaţie total anormală a determinat statul român ca, la negocierile privind închiderea capitolului 24 de negociere cu Uniunea Europeană, să îşi asume obligaţia ca managementul fondurilor justiţiei să nu mai fie în mîna Ministerului Justiţiei, ci să treacă la ÎCCJ. Ca atare, articolul 136 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară a prevăzut ca, începînd cu data de 1 ianuarie 2008, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Această dispoziţie nu a intrat însă nici pînă azi în vigoare, termenul prevăzut la articolul 136 din Legea 304/2004 fiind prorogat succesiv prin mai multe acte normative şi, în final, abrogat! Prin abrogarea acestuia, bugetul instanţelor va rămîne definitiv sub autoritatea financiară a Ministerului Justiţiei, instituţie cu evidentă conotaţie politică, fapt ce afectează grav independenţa judecătorilor! Responsabili pentru această situaţie sînt nu doar guvernele României ce s-au succedat în această perioadă, ci, înainte de toate, reprezentanţii judecătorilor care au refuzat constant să-şi asume această responsabilitate!

„Raluca Prună a declarat că «acoperiţii» din justiţie nu reprezintă problema sistemului judiciar“

Dintre toate instituţiile statului sau din societatea civilă, aţi simţit vreuna că v-a sprijinit în demersurile pe care le-aţi făcut pentru însănătoşirea sistemului judiciar din România?

În privinţa societăţii civile, contrar titulaturii, sprijinul a fost foarte palid. Au fost cîteva ONG-uri care mereu au susţinut acţiunile noastre, însă per ansamblu interesul acesteia faţă de subiect a fost cvasi-inexistent!

În privinţa instituţiilor, în loc de sprijin, pot să spun că din 2015 am întîmpinat o opoziţie, mai mult sau mai puţin făţişă, cu privire la problemele pe care le aduceam în discuţie. Amintesc aici în special fostul Consiliu Superior al Magistraturii, care nu doar că nu ne-a sprijinit în nici un mod demersurile, dar au existat membri ai săi care, prin declaraţiile făcute, au încercat să ne descurajeze.

Am făcut, de asemenea, deja referire la poziţia doamnei Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ de la acea vreme. O atitudine similară a avut  ministrul Raluca Prună, care, într-un interviu acordat Revistei 22 pe data de 2 februarie 2016, susţinea că existenţa acoperiţilor printre magistraţi nu este o problemă a sistemului judiciar din România şi că judecătorii care cer clarificări despre acest subiect ar trebui chemaţi la CSM să dea „explicaţii“!  Aşa cum am arătat la acea vreme, o astfel de afirmaţie nu poate fi citită decît ca o formă de intimidare şi presiune la adresa judecătorilor care cer răspunsuri la întrebări legitime, întrebări ce au directă legătură cu independenţa justiţiei şi funcţionarea sistemului judiciar!

În ceea ce priveşte presa, o bună parte a acesteia – surprinzător, chiar aceea care se pretindea apărătoarea independenţei justiţiei – nu doar că nu a susţinut demersurile noastre, ci fie le-a ignorat, fie le-a bagatelizat, fie chiar le-a condamnat! Un cunoscut jurnalist a etichetat chiar preocupările judecătorilor în acest sens ca fiind „aiureli seducătoare“, „ţipete isterice“ sau „fiţe ale magistraţilor“, problema implicării serviciilor secrete în justiție fiind catalogată drept „o paranoia“!

Chiar şi aşa, au fost şi instituţii care au recunoscut legitimitatea eforturilor noastre. Nu pot să nu amintesc în acest context faptul că CSAT a invitat reprezentanţii UNJR la o întîlnire foarte importantă în ianuarie 2016, în care ne-au fost prezentate chestiuni de noutate vizînd relaţia dintre serviciile de informaţii şi justiţie, pe care le-am şi publicat ulterior. Aşa cum am arătat la acea dată, am apreciat deschiderea arătată de CSAT pentru găsirea unor soluţii care să pună în acord specificul unei structuri de apărare, ce ţine de puterea executivă, cu necesitatea transparenţei totale a activităţii judecătoreşti, care e putere distinctă în stat.

De asemenea, am avut sprijinul constant al colegilor europeni din asociaţia MEDEL, o asociaţie ce reuneşte 22 de asociaţii naţionale din state europene. Această asociaţie a votat mai multe rezoluţii prin care a sprijinit eforturile UNJR, subliniind că „orice influenţă sau implicare a unui serviciu de informații secret în procesul judiciar ar reprezenta enormi paşi înapoi de la standardele democraţiei şi ale statului de drept, spre care România tinde“.

Nu în ultimul rînd, vreau să menţionez susţinerea unei părţi a presei, care a avut un rol fundamental în publicarea acestui protocol şi aducerea la iveală a existenţei celorlalte.  Lăudabil în acest sens este şi demersul actualului director al SRI, Eduard Hellvig, de a fi de acord cu declasificarea protocolului SRI – Parchetul General. Oricît de dureros ar fi acest demers şi pentru SRI, acesta nu va face decît să întărească încrederea în această instituţie.

Un stat este puternic şi rămîne sub domnia legii atîta vreme cît fiecare instituţie şi autoritate îşi desfăşoară activitatea în cadrul prevăzut de Constituţie şi lege. Este evident că aceste protocoale au excedat cadrului legal, aşa cum este acesta definit de Constituţie, motiv pentru care lucrurile trebuie readuse în matricea constituţională!

Dincolo de opţiunile politice ale fiecărui decident politic, este rolul fiecărei autorităţi publice, al presei şi chiar al fiecărui cetăţean de a nu mai ignora aceste probleme şi de a face tot ce stă în putinţa şi competenţa fiecăruia pentru aflarea întregului adevăr, astfel încît, pe baza faptelor, să putem readuce lucrurile în matca statului de drept!

Dana Gîrbovan: „Au acționat într-un mod complet iresponsabil“ (I)