Dandy şi rockul fac furori şi azi

Dandysmul a fost iniţial o atitudine şi o practică a eleganţei iniţiate la începutul secolului XIX în Anglia de George Bryan Brummell, devenind mai târziu o veritabilă doctrină filozofică şi artistică prin intermediul unor scriitori romantici şi post-romantici: Balzac, Barbey d’Aurevilly, Baudelaire. Formulă comportamentală complexă, dandysmul nu se poate rezuma doar la arta exuberantă a toaletei, ci, aşa cum arată Barbey d’Aurevilly, este chiar negarea acesteia: o haină te poate face elegant, însă nu te face un dandy

Termenul dandy s-a impus în secolul al XX-lea ca descriere a bărbaţilor cu stil, deoarece se afirma că „eleganţa adevărată trece neobservată”. În această categorie au fost incluşi poetul Byron, scriitorul Oscar Wilde sau, mai târziu, actorii americani Clark Gable, Fred Astaire sau Cary Grant. Garderoba lui Beau a influenţat masiv moda secolului al XX-lea, iar statuia sa tronează în Piccadily Street, una dintre cele mai luxoase zone de shopping din Londra, destinate aproape exclusiv bărbaţilor.

Un dandy de la începutul secolului XX

„Meseria de actor este una în care trebuie să fii întotdeauna dorit de ceilalţi”, explica Lannick Gautry, cel care a sedus publicul în filmul „Plan de table”. O deviză care explică de ce acest tânăr celibatar, de 36 de ani, are atâta grijă de aspectul său.

Un fel de Robert Redford francez, Gautry, cu alura sa atletică, cu o înălţime de 1,95, cu părul într-o dezordine studiată, farmecă pe toată lumea. Remarcat în „Brice de Nice”, confirmat de rolurile din „Les Poupées russes”, „Nos jours heureux” sau „Un heureux evenement”, a turnat şi un film de televiziune, „Suite 327”, şi lucrează, alături de Chantal Lauby şi Roland Giraud, la un lungmetraj „La cage dorée”, prima comedie a regizorului Ruben Alves. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, sculptează, face fotografii şi scrie o adaptare a romanului „Mort aux cons”, de Carl Aderhold, pe care speră să-l transpună într-un lungmetraj.

Dandys din 1830

Pe lângă toate acestea, el a jucat şi rolul unui manechin de o zi, prezentând o suită de ţinute dandy. Haină din in, T-shirt din acelaşi material şi un pantalon din bumbac de la „Guess Jeans”, cu curea din piele, la care se adaugă ghete din piele de viţel întoarsă nu pot trece neobservate.

Tot un aer dandy a avut şi într-o haină „Ralph Lauren Purple Label”, cu T-shirt din bumbac, decoltat în V, cu mâneci scurte, şi pantalon din bumbac. Costumaţiei i se asortează o eşarfă şi o curea de piele şi pantofi fără şireturi din aceeaşi piele de viţel.

Gabriele d’Annunzio în vila sa de la Lacul Garda şi stilul dandy

Nu mai puţin seducătoare se dovedeşte o combinaţie de sahariană din in şi bumbac, purtată peste un tricou. Îi dau şi mai mult farmec ochelarii de soare şi pantofii de piele într-o culoare asortată. Şi tot dandy, o haină de in cu guler ridicat şi o cămaşă aproape în acelaşi ton, cu un guler mic, cu o notă exotică dată de un „cheche” imprimat. Iar pentru serile mai răcoroase, un bluzon din piele întoarsă, peste un T-shirt cu guler rotund şi un pantalon din pânză capătă un aer şic dacă i se adaugă un cheche din caşmir. Aproape în întregime de culoare bej, o haină dintr-un material înspicat, peste un T-shirt tunisian cu mâneci lungi din ţesătură de in şi bumbac, pantaloni strâmţi, tot din ţesătură de bumbac, şi pantofi din piele oferă un aer de eleganţă studiată. Mai decontractată, o ţinută formată dintr-o haină cu buzunare aplicate peste o cămaşă imprimată şi pantaloni cu multe buzunare, poate fi purtată cu sandale din piele. Gama cromatică joacă pe ivoir, bej şi brun.

Între dandy şi machiajul de platou, între sport şi plăcerea de a lenevi, Lannick Gautry nu ignoră nici binefacerile cremelor hidratante sau parfumurile cu iz de pădure, cu note puternice, foarte masculine.

Moda rock, o lungă poveste de dragoste

Ralph Lauren

Elvis Presley, Gene Vincent, Bob Dylan, Beatles, John Stephen, Small Faces, Keith Richards, Ramones… Icoane ale rockului care au influenţat, de la mijlocul anilor ’50 încoace, moda.

Răsfoind paginile revistelor de gen, în acest început de secol XXI, ochiul avizat descoperă vechii pantofi „creepers” în picioarele tinerelor, părul dat cu gel, sau celebrii „Bucks”, pantofii albi din antilopă pe care îi iubea Elvis Presley în perioada sa de glorie.

Stilul dandy în viziunea lui Lardini

Adolescenţii nu sunt dispuşi să renunţe pentru nimic în lume la „Teddy”, bluzonul în două culori al anilor ’50, cu mâneci de piele. De altfel, Agyness Deyn a devenit simbolul Casei de Modă „Dr Martens”, etalând o „Donkey Jacket”, haină din postav cu inserţii de skai pe umeri, purtată la origine de muncitorii britanici. Ea era şi piesa fetiş a primilor skinheads, apăruţi în Anglia în 1969, pe vremea când nu erau rasişti şi adorau muzica reggae.

În ceea ce îi priveşte pe „Paul Smith” şi „Hedi Slimane”, ei au devenit celebri concepând haine pentru bărbaţi, inspirate direct din cele purtate de „Mods”, muzicienii şi fanii muzicii de jazz din Anglia, în 1964.

Valentino, creaţie Maria Grazia Chiuri şi Pier Paolo Piccioli

Moda, mai ales cea de stradă, este, de altfel, o continuă revenire la modele.

Elvis a lansat totul reluând codurile vestimentare ale lui Marlon Brando, James Dean şi coafurile lui Tony Curtis. El a inventat acest tip de veşminte rock, ce fac furori şi astăzi, aşa cum o dovedeşte grupul şic „Mustang”.

În Europa, la sfârşitul anilor ’50, bluzoanele negre în Franţa şi teddy boys în Anglia afişau un nou look: părul tapat, veşminte de piele, pantofi cu botul ascuţit, haine în stilul eduardian, jeans. O bizarerie de fapt, în condiţiile în care Elvis Presley a urât întotdeauna jeanşii care îi aminteau anii de sărăcie.

Cântăreţul David Bowie influenţat de moda rock

Dar, în anii pop-rock-ului, tinerii nu aveau un singur model. Eddie Cochran şi Gene Vincent, rockul în general, au contribuit la adoptarea acestor noi ţinute, care vor fi reluate de tinerii Beatles, când se exilează la Hamburg, înainte ca managerul lor, Brian Epstein, să se hotărăscă să le schimbe apariţiile, introducând, din 1962, costumele cuminţi cu guler stil Mao. Faimoasele ghete Beatles erau, de fapt, modele ale miticei mărci „Anello & Davide”, specializată în pantofi de dans, „cu toc cubanez”. Ele au făcut imediat înconjurul lumii.

Erau anii „Mary Quant” şi „Vidal Sassoon” pentru moda feminină, şi „John Stephen”, „regele din Carbaby Street”, pentru cea masculină.

Elvis Presley şi stilul rock

În anii pop, ţinuta „Mod”, tipic londoneză, s-a răspândit până la Los Angeles, unde grupuri ca „Byrds” făceau eforturi greu de imaginat pentru a avea un „aer” englezesc.

„Courrèges” şi „Paco Rabanne” au devenit atunci regii caselor de modă, dar, în realitate, marii maeştri sunt muzicienii.

Când, în jurul anului 1967, a apărut psihedelismul şi „Summer of Love” a autorizat toate visurile, a fost epoca „Rolling Stones”, „Small Faces”, „Pink Floyd” sau „Jimmi Hendrix”. Volane, jabouri, pălării şi lavaliere. Hainele lui Hendrix, vândute la „I Was Lord Kitchener’s Valet”, buticul preferat al starurilor, vor fi purtate, după mulţi ani, de „Libertinii” lui Pete Doherty.

Creaţii Remus Uomo

Anii ’60 au fost o adevărată feerie în materie de modă. Este şi motivul pentru care ei revin din deceniu în deceniu în propunerile designerilor.

Haosul începe odată cu anii ’70, când se impune „non-look”. E adevărat că puţină lume şi-ar fi dorit să copieze ţinutele formaţiior „Led Zeppelin” şi „Eagles”. Este perioada care a lăsat cele mai puţine urme, chiar dacă mai apar din când în când, nu cu foarte mare succes, pantalonii „patttes d’elephant” şi vestele afgane.

Ermanno Scervino, influenţat de moda rock

Abia în a doua parte a anilor ’70, rockul inventează o nouă estetică cu influenţe ce pot fi urmărite până astăzi în modă.

La Londra, pe King’s Road, Vivienne Westwood şi Malcolm McLaren au un magazin, „Sex”, în care se întâlnesc cei de la „Sex Pistols” şi unde îşi vând propriile haine: T-shirt-uri cu sloganuri imprimate, pantaloni „bondage”, cu lanţuri şi fermoare…

La New York, trupa „Ramones” se îmbracă în jachete „Perfecto”, strânse pe corp, şi în jeanşi. Părul se scurtează, pantalonii sunt strâmţi, ca reacţie la moda hippie, iar ghetele de baschet sunt „Converse” retro ca şi cei purtaţi astăzi.

John Richmond şi stilul rock

Look-ul punk este revoluţionar. „Ramones” devin modele ideale. Ca naşi ai punk-ului, David Bowie, care a contribuit mult la look-ul extravagant şi provocator al anilor glam, Iggy Pop sau Lou Reed şi Velvet Underground sunt pictaţi astăzi pe T-shirt-urile purtate cu mândrie de adolescenţi şi de top-modele din întreaga lume, care nici nu se născuseră când ei se aflau în plină glorie. Numeroşi designeri de modă se inspiră din „Perfecto”, stil lansat iniţial de Marlon Brando în „The Wild One”.

Mai puţin inspirată şi revizitată este moda anilor80. Cu epoleţi, pantaloni prea scurţi, şosete albe, materiale lucioase şi culori ţipătoare, deceniul nu încântă, cu excepţia primilor ani, epoca „new wave”, cu costumele mulate şi cravatele fine atât de răspândite astăzi. Altfel, cine ar vrea să se îmbrace ca Prince, Michael Jackson sau membrii trupei „Eurythmics”?

Revine moda anilor ’50

Anii ’90, în afară de efemera modă „grunge”, lansată de „Nirvana”, cu jeanşi rupţi şi cămăşi în carouri, au însemnat întoarcerea eleganţei la grupurile englezeşti, care revin la estetica anilor ’60.

Un deceniu mai târziu, în anii 2000, grupul „Strokes” revizitează look-ul „Ramones”, „Libertinii” joacă rolul de dandy fin de siècle şi Sébastien Tellier încearcă o reînnoire a modei hippie.

Ultima colecţie Valentino

Aproape peste tot, bărbaţii poartă „polo”-uri „Fred Perry”, cămăşi „Ben Sherman” şi pantaloni-ţigară, inspiraţi din vechii „Sta-Prest” de la „Levi”, trei accesorii adorate de moda anilor ’60.

O poveste fără sfârşit…