În ultimele zile asistăm pe scena politică la existenţa a două „curente” care se bat cap în cap. Ambele vin din zona Palatului Cotroceni şi a aparatului de propagandă portocalie. Pe de o parte se înregistrează o contestare violentă a majorităţii modificărilor aduse la Constituţie, şi sunt vizate în special atribuţiile stabilite pentru preşedintele ţării şi noile articole care întăresc rolul Parlamentului; pe de altă parte continuă şi chiar s-a acutizat agresiunea propagandistică împotriva lui Crin Antonescu, cel care, cel puţin la ora actuală, este dat ca sigur viitorul preşedinte al României.
Chiar Traian Băsescu personal vine şi spune că viitorul preşedinte (pentru cine nu ştie, modificările aduse Constituţiei nu îl vizează pe Traian Băsescu – n.a.) va fi o „paiaţă” şi că PSD îl va susţine pe Crin Antonescu doar pentru că funcţia este golită de conţinut, iar presa subordonată s-a executat şi îi „confirmă” susţinerile. Dar, în paralel, atât Traian Băsescu, cât şi trompetiştii propagandei portocalii îl atacă la baionetă pe viitorul preşedinte „paiaţă”.
Pentru omul de pe stradă, şi poate nu doar pentru el, este de neînţeles de ce propaganda atent dirijată de la Palatul Cotroceni nu este satisfăcută de faptul că „duşmanul” Crin Antonescu va avea mai puţine atribuţii decât le are „jucătorul” în prezent.
Explicaţia „coliziunii” celor două curente politice este însă una simplă. „Golirea de conţinut” a funcţiei prezidenţiale (cine citeşte însă atent amendamentele aprobate în Comisia „constituantă” îşi va da seama că lucrurile nu stau chiar aşa, nu este vorba de o „golire de conţinut”, ci doar de eliminarea unor prerogative care ar permite viitorului preşedinte al României să comită abuzuri „marca” Traian Băsescu) este atacată pentru că atât Traian Băsescu, cât şi cei care îl susţin încă mai speră într-o minune, adică în preluarea Preşedinţiei de un reprezentant al fostului regim portocaliu. Or, în acest caz, un viitor preşedinte portocaliu văduvit de unele dintre „armele” lui Traian Băsescu nu mai poate dicta „muzica” după care să „danseze” atât guvernul, cât şi Parlamentul. (Aici avem şi explicaţia atacurilor violente împotriva creşterii rolului parlamentului, iar cei care atacă se umplu de ridicol pentru că se opun articolului din Constituţie – care nu poate fi schimbat – şi care spune că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.)
De fapt, Traian Băsescu este cel mai interesat ca prerogativele de care el beneficiază în prezent să nu se modifice. Şi nu de dragul unui eventual urmaş (ă) de-al său. Ci de… dragul lui. Pentru că toată lumea ştie că un eventual urmaş portocaliu nu va fi altceva decât o marioneată a lui Traian Băsescu. Un Traian Băsescu decis să se afle la butoane şi după decembrie 2014. Şi butoanele să rămână aceleaşi.
Iar pentru a rămâne la butoane în cazul în care „minunea” la care m-am referit se va produce (personal nu cred că se mai pot produce „minuni” pro Băsescu, ci doar prostii uriaşe ale USL), Traian Băsescu are în primul rând nevoie ca revizuirea actualei Constituţii să eşueze. Să rămână totul cum este acum. Şi pentru asta Traian Băsescu „face totul”. Şi singur (vezi convocarea clonei referendumului din decembrie 2009) şi ajutat de „garda sa pretoriană” (tare cred că judecătorii CCR vor veni cu o soluţie sui-generis la Legea referendumului – vor respinge pentru referendumul constituţional pragul de participare de 30%, dar îl vor admite pentru referendumurile convocate de Preşedinţie). Şi, în paralel, vor continua atacurile la baionetă împotriva lui Crin Antonescu, pentru că acesta este de fapt adversarul de temut al „urmaşului” sau „urmaşei”.
