De ce să fugă din Parlament?

Senatorul PNL Cornel Popa a lansat ideea retragerii Opoziţiei din Parlament. Toţi reprezentanţii Opoziţiei ar urma să îşi dea demisia. Nu să refuze participarea la lucrări, adică să intre în grevă parlamentară. Pur şi simplu, iniţiativa presupune o demisie în bloc din Parlamentul României. Ideea a făcut destul de multe valuri. Chiar s-au găsit prea mulţi adepţi. Mulţi dintre parlamentarii Opoziţiei consideră mişcarea drept cea mai severă acţiune împotriva actualului regim.

Gândind lucrurile cu calm şi detaşare, ajungem la o concluzie contrară.

Retragerea din Parlament reprezintă cu siguranţă o mişcare şoc. Ea are rolul de a trage un semnal de alarmă mai puternic decât toate cele de până acum. Efectele ar fi răsunătoare mai ales în străinătate. O asemenea demisie ar transmite către partenerii europeni un semnal îngrijorător. Asta în situaţia în care România ar fi considerată o ţară cu adevărat democratică, nu un cal breaz, cum este acum. La ora aceasta, pe plan extern, România nu prea mai are ce pierde. Orice s-ar mai întâmpla în ţara noastră n-ar mai surprinde şi n-ar mai îngrijora pe nimeni. România, aha, cu Lukaşenko ăla de Balcani! Şi gata!

După câteva zile, unda de şoc trecută, ce mai urmează. Banda marilor afacerişti din PDL va juca tontoroiul pe scaunele parlamentrului. Şi va turui peste tot ce inepţii va pescui de pe canalele materiei cenuşii. Opoziţia va dispărea. Fără statutul de parlamentari, mândrii noştri opozanţi vor fi nişte no name. Nişte cetăţeni mai banali decât sunt unii în aceste zile. Cu siguranţă că pe cei pe care nu-i observăm acum nu-i vom mai vedea în nici un fel după o asemenea mişcare necugetată.

Ce ar putea face mai eficient Opoziţia după demisia din Parlament, în comparaţie cu ce face acum? Eventual să se căiască în gura mare. Să îşi dea palme că n-a făcut ce ar fi trebuit să facă. Să o ia prin ţară pe la alegători şi să îşi ceară iertare. Ştiţi, ne-au învins. Suntem răniţi, ridicoli şi nu ştim ce să mai facem.

Întrebarea logică obligatorie după iniţiativa lui Cornel Popa ar fi următoarea: mai poate face Opoziţia ceva în Parlament? Probabil că liberalul care a lansat această propunere chiar nu mai are nici o idee pentru care să mai meargă la lucrările din Legislativul României. Atâtea idei a avut, atâtea a cheltuit şi nu mai ştie altceva decât să plece acasă. Mă tem că lansarea ideii de demisie în bloc este mai degrabă semnul unei sărăcii de soluţii politice. În afara talk show-urilor, a interpelărilor şi declaraţiilor de la microfonul celor două Camere şi în afara moţiunilor, şi aşa respinse pe bandă rulantă, parlamentarii Opoziţiei nu mai ştiu ce să facă. Ceea ce înseamnă că avem de-a face cu politicieni oarecum limitaţi. Prăfuiţi, speriaţi, incapabili să ducă o luptă cu o putere dominată de viclenia vulpii, de lunecarea şarpelui şi de muşcătura lupului înfometat.

Pungi cu gheaţă pe frunte, mătrăşit toate planurile de hoţit şi îmbogăţire şi la muncă în Parlament. Altfel populaţia poate cere să fie reprezentată de altcineva!