Undeva la începutul lui iulie 2013, armata egipteană venea la putere printr-o lovitură de stat sângeroasă. Era dat jos primul preşedinte ales în mod liber din istoria ţării, susţinut de un partid asociat cu Fraţii Musulmani. Miza era mare, iar administraţia Obama a avut nevoie de săptămâni bune pentru a adopta o poziţie limpede – a fost sau nu a fost. În studiourile televiziunilor din România, analiştii şi formatorii de opinie dădeau din colţ în colţ – Egiptul făcea audienţă de luni bune, trebuia dat un verdict. Iar atunci analiştii noştri au făcut dovada spiritului lor analitic: nu au putut spune nimic, pentru că la Casa Albă, sursa supremă a analizelor lor, era tăcere sau bâlbe. Scenariul s-a repetat în această vară, cu tentativa de puci din Turcia.
Ei bine, momentul alegerii lui Donald Trump a fost în mediul analiştilor din România un soi de bâlbă precum cele de mai sus, dar la puterea a zecea. Toţi cei care până cu câteva ceasuri înainte îşi făcuseră temele pentru victoria lui Hillary Clinton, care l-au înfierat pe Trump pentru legăturile dintre membri ai echipei sale şi Federaţia Rusă, care au făcut una cu pământul toată campania magnatului s-au văzut nevoiţi să se reseteze în câteva minute. Şi, pavlovian, au început imediat să curgă laudele la adresa campaniei lui Trump, retractări, reformulări şi încercări de a nu interpreta literal declaraţiile de campanie ale preşedintelui ales.
Ce au a face însă bâlbele analiştilor şi ONG-iştilor ce se perindă pe la TV cu viitoarea relaţie dintre Bucureşti şi Washington? Păi are, pentru că, de când cu tehnocraţia, tot mai mulţi analişti şi ONG-işti ajung să-şi facă loc în funcţii de decizie în stat, iar în ritmul actual după 11 decembrie nu ar fi de mirare să avem un guvern “neguvernamental”.
Deci, la ce ne-am putea aştepta nou în relaţia dintre Statele Unite şi România în era Trump? O apropiere între Federaţia Rusă şi SUA care să ne lase descoperiţi pentru că nu ne plătim contribuţia de 2% din PIB pentru Apărare? Nicidecum, câtă vreme favoriţi pentru şefia diplomaţiei în era Trump sunt Mitt Romney şi John Bolton, ultimul un adept al liniei dure al lui George W. Bush, un diplomat care a cerut un răspuns dur al Americii după anexarea Crimeii de către Federaţia Rusa.
Să ne aşteptăm la o fragilizare a parteneriatului strategic cu SUA? Deloc. Ce a fost să se dilueze din el s-a diluat – atragerea Republicii Moldova spre Vest, spre exemplu. Iar ce a fost să se împlinească s-a împlinit – scutul antirachetă din România este operaţionalizat, iar Bucureştiul a cumpărat şi va cumpăra armament american, va primi cu braţele deschise şi cu salarii minuscule companiile americane.
Să ne aşteptăm la o schimbare a emisarului american pentru Europa, adică Victoria Nuland? Da, însă ce contează? Fie cu Victoria Nuland, fie fără ea, asistentul secretarului de Stat al SUA pentru afaceri europene şi eurasiatice a fost şi va fi cel care face preşedinţi, va număra voturi la referendumuri şi va produce revelaţii Curţilor Constituţionale – o ştim de la referendumul din 2012. Şi să ne aşteptăm şi la amânarea eliminării vizelor, pentru că le-am inclus, vizionar, în acordul de liber schimb UE-SUA, a cărui încheiere va fi tergiversată de administraţia Trump.
După cum bine se vede din propunerile sale pentru noua administraţie, Donald Trump nu aduce o schimbare tectonică în SUA, dar, fără îndoială, venirea sa la Casa Albă este o fereastră de oportunitate pentru cei care vor să schimbe ceva din relaţia cu America. Numai că, aşa cum au arătat-o experienţa loviturii de stat din Egipt şi cea a sucirii bruşte a ONG-iştilor neamului, oportunitatea asta va trece pe lângă noi. Indiferent de amploarea schimbărilor, România va căuta să rămână cuminte şi predictibilă în corul laudătorilor puterii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.