Ackermann încarnează boema zilelor noastre
Heider Ackermannpoate fi văzut adesea plimbându-se prin Paris şi probabil întâlneşte mereu femei care-i mărturisesc admiraţia lor neţărmurită. Erou romantic, independent, chiar dacă i se atribuie alianţe cu cele mai importante cetăţi ale luxului.
Defileul lui din cadrul “Săptămânii Pret-à-porter”, exultând de culoare (de altfel este recunoscut drept un colorist fără pereche), a propus veşminte din ce în ce mai misterioase.
Manechinele înaintează lent, uneori în tăcere, alteori pe o muzică halucinantă. “Newsweek” scria cu entuziasm că lumea s-a schimbat în timpul unui defileu al său din subsolul Palatului “Omnisport” din Bercy. În acest sezon, defileul are loc într-un foarte mare şi foarte înalt salon aurit de la Primăria din Paris. Tipul de încăpere pe care o vizitezi privind în plafon, nu tocmai prielnic unui defileu de modă, mai ales unul de mare subtilitate. Şi totuşi… impresia a fost devastatoare. “Îţi taie respiraţia, e de pe altă lume”, a exclamat actriţa Tilda Swinton.
Violet la Haider Ackermann
Defileurile lui Ackermann sunt întotdeauna o experienţă care emoţionează. Vizitatoarele sunt transportate de creaţiile acestui bărbat obsedat de ideea de a învălui femeile, de a le proteja, lăsându-le în acelaşi timp trupurile să respire. El încarnează boema zilelor noastre. Face parte dintre preferaţii stilistei-ataşat de presă Michelle Montagne, care apără întodeauna mărcile cu puncte de vedere romaneşti, fie că este vorba despre Ann Demeulemeester sau Helmut Lang. Ackermann se înscrie în această linie aristocratică a creatorului-artist, mai inspirat decât muzele, deţinător al miilor de secrete ale croielilor şi materialelor, după cum relevă „Vogue”.
Materialele lui pliate în sinuoase volane au fost senzaţia acestui sezon. Ţinutele au părut mai lizibile, mai comerciale în sensul cel mai bun al cuvântului. Poezia a rămas intactă, dar portabilitatea a crescut. Explicaţia a constat în faptul că nu vestale antice şi îndepărtate ofereau siluetele puternice, ci femeia contemporană.
Misterul lui Haider Ackermann continuă să se amplifice, subtil şi plin de forţă.
Olivier Rousteing rimează cu Balmain baroc
Compleu negru din mătase, Haider Ackermann
“Balmain” este Podul Alexandru al III-lea al modei pariziene. Monumentul care sfidează raţionalul, care sare în ochi, care ritmează Parisul, pe care este imposibil să nu-l fotografiezi, să nu-l admiri în lumina serilor de vară. “Balmain” sfidează simţul comun, impunându-se şi atrăgând toate privirile.
Astăzi, “Balmain” se confundă cu tânărul creator Olivier Rousteing. El a avut dificila misiune de a înlocui un creator al cărui asistent a fost şi care n-a mai rezistat presiunii.
Noile creaţii Balmain, semnate Rousteing
Tinereţea lui a fost la început un bemol. Nimeni nu credea prea tare în el. Să fii la 25 de ani la conducerea unei case care o are în primul rând, în fiecare sezon, pe Anna Wintour înseamnă precocitate. Şi apoi, atunci când asistentul preia o casă de modă, lumea presupune o oarecare lene de a căuta pe altcineva. Dar să nu uităm că Yves Saint Laurent, asistentul lui Christian Dior, a preluat conducerea casei la moartea acestuia, iar Sarah Burton a făcut acelaşi lucru la Alexander McQueen.
La primul lui defileu, bemolul a devenit însă un atu. Parisul a fost cucerit încă de la primul salut adresat publicului, când a apărut în pantaloni de piele şi T-shirt. “Va rămâne cea mai plăcută amintire a mea din Paris, acea zi de joi, 29 septembrie 2011… Primul meu defileu, la «Grand Hôtel», în arondismentul 9, înconjurat de întreaga echipă, de familie, de prieteni…”, îi declara el lui Loïc Prigent.
Olivier Rousteing
După al doilea defileu, vârsta lui Olivier Rousteing a devenit o enigmă, toată lumea întrebându-se cum poate un creator de 25 de ani să stăpânească delirul de volume şi broderii într-o asemenea măsură. Surprinzător de disponibil, creatorul, mulţumind echipei, surâzător, acordă interviuri în haosul culiselor de dinainte de defileu, în timp ce Lou Doillon se preface că fură haine de trei milioane de euro. Nici urmă de sindromul creatorului în limuzină. Ba chiar, Olivier Rousteing se întoarce acasă pe jos. “Locul care mă emoţionează cel mai mult în acest oraş este Place de la Concorde. Soarele răsare deasupra ei, Obeliscul a cărui culoare se schimbă în funcţie de lumină şi eu mergând pe cheiul Senei. Este senin şi odihnitor. În momentul acela pot contempla frumuseţea oraşului cu calm, mergând cu prietenii până la apartamentul meu înspre Bastille”.
Balmain a trecut cu defileul lui Rousteing la o nouă etapă. Când toată lumea se scuza că a creat bluzoane de piele, că a creat epoleţi, Olivier Rousteing propunea bluzoanele cu epoleţi. Roz. În acea zi, în mod sigur, Elizabeth Taylor a fost dezamăgită că a murit.
Pierre Cardin, un nonagenar care visează la viitor
Creaţiile lui Pierre Cardin au triumfat la Beijing
Celebrul stilist doreşte să-şi vândă grupul pentru un miliard de dolari. O cifră cosmică pentru acest imperiu “à la Prévert”, care numără 500 de licenţe, atât în modă şi textile, dar şi în GPS, ţigarete…, restaurantul Maxim’s cu antenele şi magazinele lui, studioul de modă cu trei ateliere, imobilul din faţa Palatului Elysée, de unde a salutat de-a lungul timpului şapte preşedinţi.
“500 de licenţe înseamnă 500 de oameni care să le supravegheze”, recunoaşte Cardin, care s-ar putea să se mulţumească cu 200 de milioane pentru a-şi ceda imperiul către două societăţi chineze.
Taior cu fustă deasupra genunchiului, bluză cu lavalieră vaporoasă şi ciorapi de culoare antracit, la Chanel
El vorbeşte despre această vânzare de 15 ani. O va face oare? La 90 de ani, acest împătimit de muncă, care nu delegă niciodată nimic şi care îşi notează în fiecare seară proiectele într-un caiet, încă doreşte să viseze la viitor. Este obsesia eternului precursor, care denunţă paseismele tinerilor. Dacă n-a putut să meargă în spaţiu, visul său fantasmatic, a fost primul stilist francez care a pus piciorul pe alte astre exotice: URSS şi China anilor ’70. Aparatnicii s-au dat în vânt după colecţiile sale. Atunci Cardin a reuşit o revoluţie în modă. A inventat costumul Mao, combinezonul cosmo-corp, rochia mulată din fibre sintetice. Veşminte-sculpturi care i-au inspirat pe Ghesquière şi Gaultier. Curios destin al acestui fiu de ţăran din regiunea venetă, pe care steaua lui bună l-a proiectat în centrul lumii modei, când a devenit unul dintre primii asistenţi ai lui Christian Dior. Acest designer auto finanţat, care s-a dorit şi om de afaceri, şi-a supărat colegii care l-au exclus din Camera sindicală.
Mohair în amestec cu lână la Chanel, pentru toamnă-iarnă 2012-2013
O rană încă vie, chiar după o jumătate de secol. Pierre Cardin însufleţeşte amuzantul său “Palais Bulle” de la Théoule-sur-Mer, restaurează “Castelul Marchizului de Sade” din Luberon, se regalează la Veneţia, unde are un palat… Ca post-scriptum, desenează pentru Serenissima un turn, jumătate observator astronomic, jumătate rochie cu cercuri, sinteză între visurile de cucerire ale stilistului şi geometria care-i caracterizează stilul.
Corsaj cu broderie şi fustă din mătase croită în bie
S-a întors cu două surprinzătoare noi colecţii, prima dedicată bărbaţilor, prezentată în recentele defileuri de modă de la Paris, şi a doua, dedicată doamnelor, care va intra în scenă în septembrie. Cele peste 80 de modele prezentate se remarcă prin culorile puternice, prin alegerea ţesăturilor particulare, în special tweed. Jacheta devine un fel de vestă mai amplă, cu umeri spaţiali.
Rochie în stil bizantin în culoarea şampaniei
Dar genialitatea lui Cardin nu se opreşte numai la modă. Are nenumărate spaţii pentru diferitele domenii ale creativităţii, de la artă la cinema, de la teatru la arhitectură, şi are şi un nume: “Palatul Lumière”. Este vorba despre un turn de 240 de metri, care va fi realizat între Mestre şi Veneţia, cu ocazia Expoziţiei din 2015 de la Milano. În realitate, Pierre Cardin e italian, născut în provincia Veneţia. Familia sa, după război, a fost obligată să părăsească Italia şi şi-a găsit refugiu în Franţa, unde Cardin şi-a început cariera în 1945. Investiţiile sale au fost îndeosebi în planul imobiliar, deschizându-şi, în 1970, la Paris, “L’Espace Pierre Cardin”, unde se află şi un teatru, un restaurant, o galerie de artă, un cinematograf şi un studio de creaţie. Şi-a achiziţionat apoi un întreg lanţ de hoteluri şi restaurante, “Maxim’s”. A cumpărat şi Castelul Marchizului De Sade, transformându-l într-un loc al spectacolelor teatrale. A fost cel care, împreună cu Jeanne Paquin, Elsa Schiapparelli, Jean Cocteau, a creat costumele pentru “Frumoasa şi bestia”. Devenind şeful atelierului de creaţie al Casei Dior în 1947, îl recunoaşte pe Dior drept marele său maestru. Din 1950 îşi deschide o casă de modă la Paris, în cadrul căreia realizează şi costume teatrale, marea sa pasiune. Chiar în acest an, în 29 iunie, a fost lansată comedia muzicală “Casanova”, în care costumele sunt creaţiile sale.
Chanel la Grand Palais
Rochie voluminoasă din organza, cu o broderie savantă
Actriţa şi realizatoarea Maïwenn se întoarce în timp pe urmele lui Gabrielle Chanel făcându-ne să descoperim, în “Le Figaro”, alături de ea, culisele defileului Chanel de la Grand Palais.
“Coborând scara mitică din rue Cambon 31, mi-am dat seama că făceam parte din Casa Chanel, ceea ce m-a emoţionat. Ai impresia că mergi pe urmele lui Coco Chanel, acolo unde ea s-a instalat pentru a-şi privi defilând manechinele. Chanel, pentru mine, este un mit. Am citit multe cărţi despre Gabrielle Chanel şi despre evoluţia Casei. Iar acum, evident, este Karl Lagerfeld. Mi-am dat seama ce a reprezentat această femeie în epoca în care moda, politica şi economia erau dominate de bărbaţi. Iată de ce este o onoare să faci parte din această Casă. Pentru că în spatele întregii istorii este o femeie care s-a descurcat singură, cu îndrăzneală şi fără a face compromisuri. Este poate latura mea feministă, dar n-aş fi fost la fel de mândră reprezentând o casă creată de un bărbat. Gabrielle a ameliorat condiţia femeii în societate. Cuvintele ei ei sunt la fel de singulare şi percutante ca şi stilul ei. Le recitesc adesea. De atunci eu mănânc, beau şi respir Chanel”.
Rochie elegantă semnată Elie Saab
Chanel a achiziţionat Casele de artizanat pentru a le permite să existe; printre ele, Massaro şi Lesage. În rue de la Paix, la Massaro, un veritabil savoir-faire. De generaţii, artizanii fabrică de mână pantofii care dau ţinută şi feminitate unei siluete. La etajul V al unui mic imobil foarte parizian se găseşte atelierul Lesage, într-un şir de cămăruţe invadate de perle, paiete, strasuri şi briliante. În spatele unor lungi materiale ce trebuie brodate, înarmate cu o răbdare fără margini, mâinile brodează, înşiră şi aplică cu o măiestrie care constituie una dintre comorile bine păstrate ale haute couture-ului. Îţi dai seama privindu-le de măsura implicării lor în elaborarea colecţiei. Realizezi în ce măsură recunoaşterea Casei Chanel le ajută să facă să dureze această meserie. Este fascinant să vezi cum lucrează în echipe, cu atât de mare pasiune, femei foarte tinere.
Din colecţia toamnă-iarnă 2012-2013, Elie Saab, rochie bej cu broderie de perle aurii
Înaintea defileului, Karl accesorizează modelele colecţiei cu echipa studioului lui de creaţie. Nimic nu este lăsat la întâmplare, fiecare accesoriu îşi găseşte locul lui. Dar, dacă timpul presează, pentru că defileul va fi după două zile, nimic nu scapă privirii avizate a lui Karl.
Efervescenţa este la paroxism, culisele de la Grand Palais sunt transformate în cabine şi în spaţii de machiaj gigantice. Cele care îmbracă modelele sunt aferate, manechinele aleargă între probă, coafor şi machiaj ca într-un stup. Karl găseşte totuşi timp să dea câteva interviuri, în vreme ce Virginie Viard, directoare Studioului Chanel, supraveghează utimele ajustări. Ca întotdeauna stresul nu este palpabil, defileul urmează să înceapă, lumea se instalează în sală.
Elie Saab transpune feerile Bizanţului
Rochie neagră din tul, brodată cu perle şi paiete
Colecţia creatorului libanez Elie Saab pentru toamnă-iarnă 2012-2013 este inspirată de Constantinopol şi a strălucit la Palais Cambon. Efluviile primei esenţe a Casei au parfumat saloanele elegante. Muzica lui Amon Tobin şi a London Metropolitan Orchestra a răsunat sub bolţile de piatră sculptate. Palatul Cambon a fost în penumbră câteva minute înaintea defileului.
Karlie Kloss a deschis show-ul într-o elegantă rochie neagră din tul, brodată cu pene şi paiete pe dantelă. Manechinul francez Sigrid Agren a încântat audienţa într-o rochie-furou din mătase jais, cu o adâncă fantă în faţă. Talia de viespe era înconjurată de o centură în aceeaşi nuanţă.
Bulinele lui Kusama pentru Louis Vuitton
Manechinele s-au succedat în prima parte îmbrăcate în rochii cu accente romantico-gotice. Constelaţii de pietre, strasuri şi perle în cel de al doilea tablou, în rochii de bal din crepe georgette, din tul în culoarea şampaniei, scurte sau lungi, în rochii voluminoase din organza şi din jacquard încrustat cu pietre au făcut senzaţie în rândul spectatorilor.
Gri fumé, albastru păun, mult auriu… Creaţiile libanezului, cu motive otomane, păreau ieşite dintr-un palat de pe malurile Bosforului, cu bogăţiile sale imperiale inspirate de Constantinopol.
Aplauze la scenă deschisă pentru încântătoarele creaţii ce au fermecat audienţa.
Bulinele invadează vitrinele Vuitton
Yayoi Kusama invadează vitrinele Louis Vuitton
Artista japoneză Yayoi Kusama şi Marc Jacobs au creat o colecţie în întregime cu buline, pentru “Louis Vuitton”. Expoziţia este deschisă la “Whitney Museum of American Art” din New York până în 20 septembrie. Colecţia interpretează lucrările emblematice ale producţiei artistei, bulinele (polka dots), nervurile biomorfice şi reţeaua infinită (infinity nets), florile. Legendarele genţi ale Casei de modă “Vuitton”, pantofii, accesoriile, ceasurile au devenit baza pe care Kusama a pictat motive naturaliste şi repetitive. Bulinele, tratate în culori intense, alb cu roşu, galben şi negru, negru şi alb, alb şi albastru, acoperă genţile, hainele şi accesoriile într-un mod infinit, ca o expresie nelimitată de a te juca cu proporţiile, cu culorile şi cu densităţile. Toate şi-au găsit expresia în vitrinele tuturor magazinelor “Louis Vuitton” din întreaga lume, decorate cu emblematice motive, sculpturi în formă de nervi biomorfici, flori gigantice şi puncte roşii pe fonduri albe. Pentru artista care vede viaţa “ca un punct pierdut între milioane de alte puncte”, toate acestea reprezintă şi un mesaj “Love Forever”.
