„De o doză de curaj și un rucsac mare ai nevoie”. Povestea Mariei, românca ce a plecat singură în Asia timp de două luni VIDEO

Maria povestește cum a ajuns să transforme călătoriile singură într-un stil de viață. De la studiile din Haga și mutările din Roma, Bruxelles și Utrecht până la călătoriile spontane prin Europa și aventura de două luni în Asia, tânăra spune că a învățat să se descurce singură și să se simtă bine în propria companie. Ea le încurajează pe femeile care se tem să călătorească singure să își depășească fricile, să folosească aplicații și comunități pentru solo travelers și să nu se teamă să cunoască oameni noi.

„De o doză de curaj și un rucsac mare ai nevoie”. Povestea Mariei, românca ce a plecat singură în Asia timp de două luni VIDEO

Maria povestește cum a ajuns să transforme călătoriile singură într-un stil de viață. De la studiile din Haga și mutările din Roma, Bruxelles și Utrecht până la călătoriile spontane prin Europa și aventura de două luni în Asia, tânăra spune că a învățat să se descurce singură și să se simtă bine în propria companie. Ea le încurajează pe femeile care se tem să călătorească singure să își depășească fricile, să folosească aplicații și comunități pentru solo travelers și să nu se teamă să cunoască oameni noi.

A plecat singură la 18 ani, în plină pandemie, pentru a-și începe viața de adult într-o țară străină. Apoi s-a mutat de opt ori, a traversat Europa singură și, la începutul acestui an, a fugit pentru două luni în Asia, cu un traseu care a inclus Qatar, Thailanda, Malaysia, Singapore, Bali și China. Maria spune că cea mai mare lecție nu a fost despre lume, ci despre ea însăși: „Pe cât de tare îi poate speria pe alții conceptul de solo travel, pe atât de tare m-ar îngrijora acum conceptul de a depinde continuu de cineva”.

În România, o femeie care pleacă singură într-o vacanță este încă privită de multe ori cu mirare, neîncredere sau chiar cu teamă. Pentru Maria, însă, călătoriile solo au devenit mai mult decât o vacanță: au devenit un stil de viață. „De ce e nevoie? De o doză de curaj și un rucsac mare”, spune ea. La 18 ani a plecat singură la facultate, în Haga, iar de atunci s-a mutat de opt ori, a locuit în Roma, Bruxelles și Utrecht și a călătorit singură prin mai multe țări europene. Anul acesta a făcut pasul cel mare: două luni prin Asia, cu opriri în Qatar, Thailanda, Malaysia, Singapore, Bali și China. A dormit în hosteluri, a schimbat constant grupurile de oameni, a lucrat remote și, uneori, nici măcar nu știa ce urma să facă a doua zi.

 

Singură într-o vacanță

Pentru ea, libertatea de a decide în fiecare zi unde merge, când se trezește și ce face este una dintre cele mai importante părți ale experienței. Iar după ce a descoperit comunitatea internațională a celor care călătoresc singuri, spune că nu mai privește solo travel-ul ca pe ceva înspăimântător.

„După ce prinzi gustul, greu mai renunți la genul acesta de experiență”, spune Maria.

Cotidianul: Cum ai început să călătorești singură?

Maria: De mică, am fost o fire spontană, curioasă și neînfricată. Mereu am rămas autentică, indiferent de ceea ce făceau cei din jur, iar „instinctul de turmă” era un concept diametral opus față de principiile mele.

La 18 ani am plecat pentru prima dată singură de acasă, în Haga, la facultate. Părinții m-au condus până la aeroport, iar de acolo a început aventura vieții de „adult”. Fiind departe de casă pentru o perioadă nedeterminată, fără prieteni și în plină pandemie, am fost nevoită să mă adaptez. Cum am făcut asta? Mi-am construit o personalitate foarte puternică. Am realizat că pot face totul singură și că esența stă în perspectiva pe care o avem atunci când privim lucrurile din jur.

Ulterior, am locuit și în Roma, un semestru în Erasmus, Bruxelles, unde am făcut un internship la Parlamentul European, și Utrecht, la master. De fiecare dată am stat singură, m-am mutat singură, de opt ori chiar, și am luat-o de la zero, cu mult entuziasm.

Maria de azi? E mai degrabă speriată de zona de confort.

Dezvoltându-mi această latură, conceptul de „solo travel” nu era înspăimântător. Dar ce m-a făcut să și călătoresc singură? Pe scurt, lipsa disponibilității celor din jur și spontaneitatea mea. Prima dată am plecat de azi pe mâine în Berlin, cu Flixbusul. Am dormit o noapte într-o capsulă, iar ziua următoare m-am întors în Olanda, unde locuiam.

Ce am descoperit atunci? Că poți să nu fii niciodată singur, chiar dacă, în teorie, ești singur.

Prima vacanță singură

Am început să folosesc numeroase aplicații destinate oamenilor care călătoresc singuri, iar în Berlin mi-am făcut prietene cu care țin legătura până în ziua de azi. Poți vedea cine mai călătorește în același loc cu tine, să dai mesaje, să te alături grupurilor destinate anumitor activități din zonă. Este absolut fascinant! Iar acum mi se pare ceva absolut normal.

Vacanța în Malta

Ulterior, am mers în Malta, iar planificarea a fost tot de pe o zi pe alta. Îmi amintesc că îmi scriam dizertația și am avut nevoie să schimb puțin mediul pentru a fi mai productivă. În decembrie 2025 am mers singură la câteva târguri de Crăciun din Europa. Am plecat din Olanda și am ajuns în România, mergând din oraș în oraș cu trenul sau Flixbusul. Traseul a fost următorul: Köln, Nürnberg, Praga, Viena și Budapesta.

Călătoria în Asia

Și, ulterior, am vrut să duc această latură la nivelul următor. Așa că, la începutul anului, am fugit în Asia, timp de două luni. Am început în Qatar și am continuat prin Thailanda, Malaysia, Singapore, Bali și China. Am schimbat constant orașe, țări, culturi și, implicit, contexte în care trebuia să mă descurc singură. Cu siguranță, aceasta a fost experiența vieții mele.

În România, să călătorești de unul singur este încă un concept ciudat. Țări precum Olanda sau Germania au comunități uriașe de solo travelers, deoarece mulți tineri își iau un an liber pentru a călători și a se regăsi între liceu și facultate. Însă, odată ce accesezi această „bulă”, totul devine contagios. Inclusiv în România există foarte mulți oameni care călătoresc singuri. Trebuie doar „să sapi mai adânc”.

În Asia, în două luni, din nefericire, nu m-am întâlnit cu niciun român. Dar încurajez pe oricine are un strop de curaj să nu mai stea pe gânduri și să o facă!

Care este cea mai memorabilă experiență pe care ai trăit-o într-o vacanță în care ai fost doar tu cu tine?

Maria: Cu siguranță, cea mai memorabilă experiență a fost călătoria de două luni prin Asia. Motivul nu este neapărat faptul că am ajuns în atât de multe locuri, ci mai degrabă că am simțit cu adevărat că sunt complet pe cont propriu și, în același timp, că nu îmi lipsește nimic.

Este chiar puțin înspăimântător cât de bine am ajuns să mă simt eu cu mine, în orice context, luând viața de la zero cu fiecare oraș nou pe care îl descopeream. Au fost momente în care nu știam exact unde voi ajunge a doua zi sau cum voi rezolva anumite lucruri, dar tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult. Important de menționat este că am și lucrat remote aproape toată perioada.

Fiecare zi a avut experiențe memorabile

Cred că fiecare zi a avut experiențe memorabile, însă cel mai de preț este sentimentul pe care l-am avut la final: că pot să plec oriunde, singură, și să mă descurc. A fost un fel de confirmare a tot ceea ce învățasem în anii anteriori, de la prima mea mutare în Haga până la toate celelalte experiențe de a locui și călători singură.

Există o destinație în care ai merge fără să stai pe gânduri, chiar dacă nimeni nu te-ar însoți? De ce?

Maria: Cred că aș merge aproape oriunde. Mai ales că există atâtea comunități de solo travelers, fiecare hostel are activitățile lui, iar aplicațiile pe care le-am descoperit fac experiența mult mai interactivă.

Îmi place foarte mult și faptul că, atunci când călătorești singur, ajungi să fii mult mai deschis către oameni și experiențe pe care poate, într-o vacanță clasică, nu le-ai fi încercat. Momentan, numărul 1 pe listă rămâne Asia. În urma tuturor interacțiunilor pe care le-am avut cu oamenii care duc acest lifestyle, am aflat nenumărate lucruri despre Filipine.

Destinații de viitor

Sunt multe insule superbe, accesibile, pline de activități și experiențe noi, iar oamenii sunt cu adevărat speciali. Cred că Asia ne învață pe toți să fim mai umili și să apreciem ceea ce avem acasă. De asemenea, îmi doresc mult să ajung în Mauritania și să călătoresc cu trenul cu minereu de fier, în Rio de Janeiro de Revelion și undeva în Africa, probabil în Tanzania, pentru un safari.

Îmi place să investesc în experiențe noi și cât mai diverse, care să mă scoată din zona de confort și să îmi ofere perspective pe care nu le-aș putea avea altfel.

Crezi că o vacanță solo te schimbă mai mult decât una petrecută cu prietenii sau partenerul?

Maria: Categoric, da.

Atunci când ești cu prietenii, nu îți ieși din zona de confort. Când ești singur, îți faci propriul program și ești responsabil de tot ce se întâmplă. Nu ești îngrădit de nimeni și de nimic.

Însă genul acesta de experiență, odată ce devine un lifestyle, este cu două tăișuri. Pe de-o parte, ajungi să te cunoști mult mai bine, să fii tu, cel autentic, și să faci non-stop exact ceea ce îți dorești.

Pe de altă parte, mereu când vei merge cu prietenii în vacanțe, va ajunge cumva să îți fie dor de călătoritul singur, deoarece nu trebuia să te adaptezi la planurile și dorințele celorlalți și nu mai ai aceeași libertate infinită. Pe cât de tare îi poate speria pe alții conceptul de solo travel, pe atât de tare m-ar îngrijora acum conceptul de a depinde continuu de cineva.

Însă văd frumusețe în ambele tipuri de experiențe.

Cum faci diferența între a fi singur și a te simți bine în propria companie?

Maria: Răspunsul pe scurt? Perspectiva.

Sau felul în care alegi să privești singurătatea. A fi singură nu înseamnă neapărat să fiu izolată de oameni, ci să mă simt bine chiar și atunci când nu am pe cineva lângă mine.

Starea mea de bine nu depinde de altcineva. Am ajuns la „nivelul” la care nu simt că îmi lipsește ceva atunci când ies singură la masă, mă plimb, călătoresc sau pur și simplu stau cu mine. Cei din jur mă întreabă mereu dacă nu simt lipsa prietenilor când călătoresc.

Adevărul meu? Cred că atunci când te simți bine în propria companie, singurătatea devine o alegere, nu o lipsă. Nu înseamnă că nu ai nevoie de oameni sau că nu îți place să fii înconjurat de ei, ci că nu depinzi de prezența lor pentru a te simți bine. Oricând sunt gata să fac lucrurile pe care mi le doresc.

O fire sociabilă

Cu toate acestea, fiind o fire extrem de sociabilă, mereu cunosc persoane noi și leg prietenii cu fiecare ocazie. Comunitatea persoanelor care călătoresc singure este foarte înțelegătoare. Toți trecem prin aceleași greutăți și dorim să facem experiența cât mai plăcută.

Dar, cu siguranță, este greu să înțelegi exact aceste aspecte până nu le trăiești pe propria piele.

Ce sfat i-ai da unei femei care își dorește să plece singură în vacanță, dar încă nu are curaj?

Maria: Lecția pe care am învățat-o eu este că niciodată nu te vei simți complet pregătită.

I-aș spune, în primul rând, să nu aștepte să îi fie frică mai puțin, ci să plece chiar și cu frica respectivă. Curajul nu apare înainte să faci lucrul respectiv, ci după ce îl faci și îți dai seama că te-ai descurcat. Este ca metoda bulgărelui de zăpadă, pas cu pas.

City break de câteva zile

Nu trebuie să începi cu o călătorie de două luni în Asia. Poți începe cu un city break de câteva zile, într-un loc în care te simți cât de cât confortabil. Pentru mine, totul a venit treptat și fiecare experiență mi-a dat mai multă încredere pentru următoarea. Totul stă în psihicul tău! Noi suntem, de multe ori, singurii care ne punem piedici.

@maria_chiriacopol one of the most beautiful experiences of my life 🌺🌴 📍Tree Bridge Zipline, Koh Samui #fuckit #zipline #treebridge #kohsamui #adventure ♬ original sound – Erin Fang | thelittlebasket

Atunci când sistemul tău nervos nu mai percepe solo travel-ul ca pe ceva amenințător sau înspăimântător, ci ca pe o oportunitate de descoperire și cunoaștere, totul se schimbă.

@maria_chiriacopol solo backpacking will change your life! #solobackpacker #solotravelerwoman #romanian #thailand #bangkok ♬ original sound – &lt3

Parte din echipa Cotidianul

„Cu cine pleci?” este una dintre întrebările pe care Maria le aude cel mai des atunci când spune că își face bagajele. Răspunsul este, de multe ori, simplu: cu ea însăși. Pentru Maria, colega noastră de la Cotidianul care lucrează în social media, vacanța perfectă nu are nevoie neapărat de un partener de drum.

Aventurile ei nu rămân doar în amintiri. Maria își documentează călătoriile și pe Instagram, unde cei curioși pot descoperi locurile pe care le-a vizitat, experiențele trăite și, poate, câteva idei pentru următoarea vacanță solo. Link pentru Instagram, aici.

Distribuie articolul pe:

5 comentarii

  1. Și totuși?! Nu se spune nimic despre finanțarea acestor escapade! Indiferent cât de puțin cheltuiești, tot cheltuiești?! Părinții??? Ei sunt finanțatori?! Prin natura profesiei mele, am întâlnit astfel de oameni, deștepți și deschiși la minte dar total opuși ideei de a munci stabil…sa fie sănătoasă dar, repet, nu spune nimic de finanțare!

  2. „Așa că, la începutul anului, am fugit în Asia, timp de două luni. Am început în Qatar și am continuat prin Thailanda, Malaysia, Singapore, Bali și China.”

    „Am inceput in Qatar”… Cel mai probabil aici este cheia misterului…

  3. Pentru o femeie singura, tinara si alba din Europa, mare mare mare minune ca nu i s-a intimplat nimic rau prin tarile alea si cu populatiile alea, unde lupta pentru existenta de zi cu zi si controlul autoritatilor au specificul si limitele lor. Prietenii stiu de ce . . . din realitate.
    Totusi o felicit daca (aparent) a stiut sa se fereasca de pericole si s-a intors intreaga si sanatoasa, inclusiv la cap.

  4. Mie sincer mi-e mila de astfel de femei, vesnic nelinistite. Sub pretextul experientelor, de fapt ele fug de ceva, de multe ori de ele insasi. Sa nu te poti aseza undeva, cu cineva langa tine nu este o experienta de invidiat. Sa nu mai spun cat costa nebunia asta! Am cunoscut o astfel de femeie, o frumusete, desteapta si atragatoare. Dar nu statea langa un barbat. Nu stiu ce demoni o bantuie. Si acum la aproape 60 umbla dupa cai verzi pe pereti, nu are o familie, un copil, nici macar pisica! Mi se pare trist!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.