Deficitul bugetar trece de 25% raportat la veniturile Guvernului ANALIZĂ

„Acest produs intern brut este suma valorii adăugate produse într-o țară în decurs de un an. Dacă noi ne socotim deficitul raportat la salariile și profiturile tuturor românilor, este un raport care nu are sens. Noi nu calculăm deficitul familiei noastre raportat la veniturile de pe toată casa scării de bloc sau de pe strada pe care locuim”, explică economistul Radu Nechita pentru Cotidianul.

O familie care ar cheltui lună de lună cu un sfert peste venituri ar ajunge în faliment rapid. O situație critică, în care și Guvernul României a ajuns după mai mulți ani de neglijență bugetară – teama de incapacitate.

Deficitul bugetar de anul acesta va fi aproape la fel de mare cu bugetul salariilor din sectorul public. Conform economistului Cristian Păun, sunt suficienți bani pentru a construi 3.000 de km de autostrăzi. Între timp, am ajuns să plătim pentru dobânzile la datorie echivalentul bugetului național pentru apărare.

Teoria economică care a dus la prăbușirea finanțelor publice

În anii trecuți Guvernul României avea o explicație pentru atingerea unor deficite atât de mari – investițiile. Atât fostul premier Marcel Ciolacu cât și fostul ministru de Finanțe Adrian Câciu au repetat în spațiul public de mai multe ori teza conform căreia România „se dezvoltă accelerat prin investiții”, la fel cum au făcut-o guvernele occidentale în perioada postbelică.

„Economiile occidentale s-au dezvoltat prin acumulare de capital, deficitele respective nu au făcut decât să frâneze creșterea economică. Dacă ar fi fost adevărat, există țări africane care au deficite mai mari decât țări din Europa de Vest. Haideți să nu dăm o interpretare a istoriei economice care este rizibilă. Dacă deficitul bugetar ar fi fost cheia succesului, Grecia ar fi dat împrumuturi Germaniei în criza de după 2008. Politicienii spun lucruri trăsnite. Eu mi-aș dori să fie așa, cu cât cheltuim mai mult să ne îmbogățim mai mult”, spune Radu Nechita.

Însă acesta nu este cazul. Iar România nu a ieșit recent dintr-un război pentru a-și asuma reconstrucția țării sau dintr-o criză economică. Ba chiar riscăm să intrăm în criză din cauza deficitului.

„Undeva după 1936 domnul Keynes a venit cu o lucrare care arăta că în anumite condiții deficitul bugetar, cheltuielile publice, pot relansa economia blocată. Ce au reținut politicienii din toată povestea asta? Că e foarte bine să mărească cheltuielile publice”, este de părere economistul Radu Nechita.

Teoria keynesiană spune că guvernele ar trebui să intervină în economie pentru a o stabiliza, mai ales în timpul recesiunii. Dacă cererea este stimulată prin creșterea salariilor, a numărului de afaceri și a cheltuielilor guvernamentale, economia va crește. Keynes a fost adeptul creșterii cheltuielilor guvernamentale, adică a lucrărilor publice (drumuri, autostrăzi, spitale, școli, canalizare etc.), cu scopul de a reduce șomajul și pentru a stimula economia, în pofida deficitului bugetar.

Însă pe lângă investiții, în România deficitul bugetar a crescut și ca urmare a creșterii salariilor din sectorul public și a pensiilor.

„Această ducere către consum a deficitului ar trebui să se întâlnească cu o ofertă de bunuri și servicii, cu o producție locală de bunuri și servicii, ceea ce nu se întâmplă. Aici eșuează de fapt keynesismul, care nu este valabil pentru orice țară, economie sau moment al ciclului economic. Noi îl aplicăm nătâng și prociclic, acest principiu keynesist, în care dacă stimulăm cererea agregată sau consumul ajungem la dezvoltare pentru că producția crește”, a explicat, pentru Cotidianul, economistul Cristian Păun. Însă cum producția nu a crescut semnificativ în România, cererea s-a bazat pe importuri.

Dobânzile la datoria publică, mai mari decât bugetul Apărării

„Guvernele postbelice au făcut deficite după deficite, și când erau în recesiune, și când erau în perioadă de avânt economic. Ultimul echilibru bugetar în Franța, o țară cu care semănăm din multe punct de vedere administrativ, a fost în 1974, acum mai mult de jumătate de secol. În Franța, astăzi, avem o datorie publică cifrată la mii de miliarde de euro, a cărei finanțare costă zeci de miliarde de euro. Cheltuielile cu apărarea ale Franței sunt aproape egale cu cheltuielile cu dobânda pentru datoria publică. Această datorie publică ajunge să fie o amenințare la siguranța națională pentru că drenează niște resurse echivalente cu toată apărarea țării”, spune economistul Radu Nechita.

Cam în această situație a ajuns și România, rapid, după ce datoria publică s-a dublat în trei ani și a depășit pragul de 1.000 miliarde lei. Dobânzile pe care trebuie să le plătim anul acesta, la creditele din trecut luate de Guvern, se ridică la peste 10 miliarde de euro. Și în anul 2026 vor fi la fel de mari.

„Vreau un buget bun pentru Armată, dar vreau să punem şi ţara pe direcţia corectă, pentru că ani de zile s-a cheltuit mult mai mult decât ne puteam permite şi anul acesta, vă dau un singur exemplu: anul acesta dobânzile pe care România le plăteşte pentru împrumuturi sunt mai mari decât bugetul Apărării. Deci aproximativ 50 de miliarde de lei vom plăti dobânzi, probabil, până la finalul anului pe împrumuturile făcute ani de zile şi noi avem bugetul în jur de 40 de miliarde”, a declarat Ionuţ Moşteanu, ministrul Apărării, joi seară, la Digi24.

Deficitul bugetar blochează România să adere la zona euro

De la 1 ianuarie 2026 Bulgaria va adera oficial la zona euro. În pofida instabilității politice, bulgarii au reușit să țină sub control inflația, deficitul bugetar și datoria publică. La noi în țară, Guvernul a negociat cu Comisia Europeană să ajungem la 3% deficit bugetar în anul 2030. Conform tratatului de la Maastricht, criteriile de convergență pentru la zona euro sunt deficit bugetar sub 3% și datorie publică sub 60% din PIB. Însă prognozele Fondului Monetar Internațional arată că datoria publică a României va ajunge la 70% din PIB în anul 2030, când deficitul ar urma să scadă sub 3%.

O altă explicație pentru situația în care am ajuns este că România are și cele mai mici venituri bugetare din Uniunea Europeană, raportat la PIB. Adică toate impozitele, taxele și contribuțiile sociale aduc în buzunarul Guvernului în jur de 30% din PIB, în timp ce media europeană este de 40%. Asta înseamnă servicii publice de o calitate mai proastă și nevoia de a face împrumuturi pentru investiții.