Demolarea lui Dragnea

De la prima oră de cînd deschid televizorul, Dragnea este cap de afiș. Realitatea TV și, mai apoi, la cîteva minute, Digi 24 TV anunță pe surse că astăzi avem un eveniment. DNA va pune sechestru pe averea lui Dragnea și a celor de la Tel Drum.

Fiecare televiziune are o mătușă la DNA? Colaborează între ele cele două posturi și o femeie de serviciu le-a șoptit informația? Sau cele două posturi de televiziune sunt angajate într-o operațiune de gonflare a campaniei anticorupție desfășurate de DNA?

Nu-mi place să fiu luat de fraier, după cum nu suport să fac parte dintr-o grupare orchestrată care își unește forțele să înlăture un om sau să omoare un cîine. Mi se face rău și mă simt vinovat. Datoria noastră de jurnaliști este să informăm publicul și în situații complicate să explicăm sau măcar să-i spunem ce credem, chiar dacă unii se supără, nu le convine sau nu ne cred. Așa și în povestea cu Dragnea. Am auzit nenumărați politicieni vorbind despre caracterul său. Sunt gata să le dau dreptate. Am urmărit prestațiile sale publice. Limitele i se văd de departe. Am ascultat proiectele sale politice. Nu erau decît niște înșiruiri de măsuri. Am fost între primii care au taxat tupeul președintelui PSD de a propune o fostă colaboratoare pentru funcția de premier. De acolo a început sfîrșitul lui Livu Dragnea. Atunci și-a trădat micimea și a arătat ce politician lipsit de anvergură este. Și-a imaginat că poate pune cîțiva oameni să joace rolul de butoane personale în Guvernul României. Aș putea să spun despre Dragnea multe altele și nenumărate. Și toate ca niște păcate de neiertat. Dar nu pot să mă las purtat de valul acesta anti-Dragnea, orbesc, isteric, aproape generalizat și condus de Binom. De-asta și ieșirile lui Victor Viorel Ponta, în ciuda faptului că narează fapte credibile, mi se par grețoase, descalificante, comise de un om aflat în cumplită criză de caracter și identitate. Mă simt obligat să-i dau dreptate lui Adrian Năstase. În plus, văd ce om mic și mizerabil, dar lung ca o feștilă, a fost președinte al PSD-ului și premier al României. Și abia acum ne putem lumina. Abia acum înțelegem cum a înghițit să fie călcat în picioare la Bruxelles și cum, pentru a se salva, și-a sacrificat colegii de partid.

Nu-mi rămîne decît să desfid acest cor anti-Dragnea, interpret al unui șir de acuze și huiduieli care țin mai mult de propagandă decît de jurnalistică sau de dezbatere. Sigur, ele nu au legătură cu justiția și nici cu lupta între niște bărbați adevărați.

Să zicem că visul dușmanilor lui Dragnea și planul DNA prind contur. Cade baronul din Alexandria? Și de la Camera Deputaților și de la PSD! Fără tărăboi, fără sînge pe pereți, cu un proces desfășurat cu calm și pe bază de probe și argumente. Ce facem? Ce am cîștigat? De ce ne apucăm? Refacem guvernul Cioloș – Ghinea – Prună și alți tremurici în gîndire și organizare? Dispariția din peisaj a lui Liviu Dragnea îl face pe Klaus Iohannis mai descuiat, mai rapid, mai eficient? Vor deveni cei doi Cocoșilă mai devotați țării lor? Devine Tudose mai luminat și mai logic? Ce cîștigăm? Numai de la Dragnea veneau confuzia și învîrtelile din instituții? Dragnea este dirijorul corupției din România? Nu cumva Dragnea este o țintă falsă, spre care au fost îndreptate toate forțele? Și de ce? Au un alt om de promovat, un alt Tudose, un alt Grindeanu, un alt Ponta? Sau tot scandalul cu Dragnea acoperă neputința noastră de a ne fixa cîteva priorități și a ne ține pe ele?

Nu cumva debarcarea lui Dragnea, în afara faptului că obligă PSD-ul la o reevaluare a președintelui și a greșelilor comise pînă în momentul de față, nu folosește la nimic? Ne măcinăm timpul în cel mai isteric mod. Ne acoperim ochii și mintea cu Dragnea pentru ca alți Dragnea din SRI, DNA, Cotroceni, Guvern, PSD și PNL și de prin varii televiziuni să poată face pași ca și cînd ar lupta pentru progres și înflorirea României?

 Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.