Demonstrații de pomină şi fără rost

Ultima dată am fost la o demonstraţie la Piaţa Universităţii. Erau zilele trei şi patru după accidentul de la Colectiv. Tinerii manifestau împotriva corupţiei, fenomenul plutind în aer, dar fiind de neatins. Părea mai mult un protest sincer, dar în vînt. A urmat secvenţa cu scena montată în faţa Teatrului Naţional, pe care o domnişoară isterică încerca să încingă spiritele şi să-i unească pe protestatari într-un cor. În loc s-o asculte, oamenii din piaţă (aşteptau să se întîmple ceva) au început s-o fluiere. La un moment dat cineva i-a luat microfonul şi încercarea de a amplifica demonstraţia s-a stins sub dezordinea fluierăturilor şi a huiduielilor.

Promisiunile autorităţilor, inclusiv cele de faţadă făcute de Klaus Iohannis în regizata sa vizită prin Piaţa Universităţii m-au convins că mă aflu în faţa unui spectacol peste care în curînd va cădea şi cortina. Şi chiar s-a întîmplat asta, odată cu vizita unei delegaţii de ONG-işti care l-a văzut pe preşedinte la sediul său. Acolo a fost trasă ultima tuşă peste ce avea să fie acest guvern tehnocrat care ne-a mîncat un an şi ceva din viaţă. N-o să uit niciodată cum Dacian Cioloş a adunat prin telefon tot felul de personaje, care mai de care mai naive (gen manechinul cu studiile medicale neterminate), mai acre şi cloşti peste organizaţii ale societăţii civile, gen Cristina Guseth. Guvernul Cioloş pe care liberalii şi Klaus Iohannis îl plîng acum cu lacrimi de crocodil şi cu agitaţii stradale reprezintă o alcătuire umană cu puţine valenţe profesionale.

Citiți continuarea în ediția tipărită a ziarului Cotidianul de marţi, 20 decembrie

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.