Descoperire surpriză: un continent scufundat din Europa era locuibil în timpul erei glaciare

Cu aproximativ 16.000 de ani în urmă, în locul unde astăzi se întinde Marea Nordului, se ridica un peisaj surprinzător de bogat. Păduri de stejari, ulmi și aluni acopereau sudul Doggerland, într-o perioadă în care mare parte din Europa era încă o tundră rece și neprimitoare.

Această lume pierdută nu era doar verde, ci și plină de viață. Cercetătorii au identificat urme de mistreți, cerbi, urși și bouri – o biodiversitate care sugerează un ecosistem stabil și generos. În jurul unui râu preistoric, numit Southern River, natura oferea resurse suficiente pentru comunități umane timpurii.

Descoperirea a fost posibilă datorită unei tehnologii revoluționare: analiza ADN-ului sedimentar antic. Practic, fragmente de ADN păstrate în nămolul de pe fundul mării au devenit o arhivă tăcută a trecutului. Echipa condusă de geneticianul Robin Allaby a analizat sute de probe extrase din adâncuri și a reconstruit, pas cu pas, un ecosistem dispărut.

Citește și: De la Siria la Ucraina: cum este legat Putin de migrația masivă spre Europa

Rezultatele au schimbat complet imaginea pe care o aveam despre această regiune. Mult timp s-a crezut că sudul Doggerland era o câmpie rece, lipsită de arbori. Însă noile dovezi arată un climat mai blând, capabil să susțină păduri dense chiar și în timpul ultimei ere glaciare.

Printre surprize se numără și identificarea unor specii considerate dispărute din regiune de sute de mii de ani, precum o rudă a nucului. Prezența teilor, arbori iubitori de căldură, sugerează că acest teritoriu era un adevărat refugiu climatic – un loc unde viața a rezistat și a prosperat, în timp ce restul continentului îngheța.

Pentru oamenii din Epoca de Piatră, acest ținut ar fi fost ideal. Gurile de vărsare ale râurilor ofereau hrană, apă și adăpost – condiții perfecte pentru așezări umane stabile.

Citește: Sfidarea austerității. Cele mai scumpe deplasări ale parlamentarilor

Dar această lume nu a rezistat. Odată cu topirea ghețarilor și creșterea nivelului mării, Doggerland a fost înghițit treptat de ape. Noile cercetări sugerează că procesul s-a încheiat acum aproximativ 6.000 de ani, mai târziu decât se credea până acum.

Astăzi, tot ce a rămas din acel peisaj sunt sedimentele și ADN-ul ascuns în ele – fragmente dintr-o lume pierdută, care ne ajută să înțelegem mai bine trecutul… și poate chiar viitorul.

Pentru că povestea Doggerland nu este doar despre dispariție, ci și despre adaptare, schimbare și fragilitatea lumii în care trăim.