Despre ce are de câștigat România în urma summitului flancului estic de la Helsinki

Multe s-au întâmplat în săptămâna de dinainte de venirea lui Moș Crăciun, inclusiv vizitele lui Nicușor Dan la Helsinki, Londra și  Bruxelles, care au lăsat în stand-by preconizata întâlnire a președintelui României cu magistrații (în urma crizei declanșate de reportajul Recorder), precum și alte demersuri la care Nicușor Dan era așteptat să fie parte, în calitate de mediator între puterile statului, de la nominalizarea pentru funcția de ministru al Apărării (rămasă destul de mult timp vacantă, în contextul obligației României de a preda „lista de cumpărături” pentru programul SAFE, scadentă în luna ianuarie 2026), la moțiunea de cenzură împotriva Guvernului și moțiunea simplă împotriva Ministrului Mediului!

Ceea ce a stârnit o oarecare rumoare în societatea românească este întrebarea dacă nu cumva președintele a decis să fie atât de „plimbăreț” pentru că ar fi dorit să evite să fie prezent în gestionarea crizelor interne, semnele de întrebare fiind legate de obiectivele vizitelor efectuate! Evident că nimeni nu a contestat obligația participării lui Nicușor Dan la Consiliul European al șefilor de state și guverne de la Bruxelles, însă nu prea părea necesară participarea acestuia la nou-apărutul summit al statelor Uniunii Europene aflate pe flancul estic de la Helsinki, respectiv vizita la Londra!

De ce? Pentru că vizita la Londra nu a presupus întâlniri la nivel înalt cu impact în politica externă a României (de exemplu o discuție cu prim-ministrul Marii Britanii), iar vizita la Helsinki a avut loc în absența omologului său finlandez (care se afla la Berlin, acesta fiind prezent la negocierile mai-marilor europeni despre soarta Ucrainei, spre deosebire de Nicușor Dan, care nu a fost invitat)!

Rumoarea din societatea românească a fost provocată tocmai de impresia creată că România nu stă la masa celor puternici! Nu am destule argumente nici pro și nici contra prezenței României la întâlnirea mai-marilor Europei de la Berlin cu privire la soarta Ucrainei (că am făcut mult sau puțin pentru Ucraina ca să fi fost necesar să fim invitați, asta este o altă discuție), nu înțeleg de ce a fost necesară vizita lui Nicușor Dan la Londra însă cred că putem spune că prezența președintelui României la summitul statelor Uniunii Europene aflate pe flancul estic de la Helsinki a fost necesară!

Pot înțelege discuția despre protocolul diplomatic (un președinte face o deplasare într-o țară străină și nu este primit la nivelul său (Alexander Stubb fiind plecat la Berlin, jucând în liga mare a Europei) însă România trebuia să fie prezentă la Helsinki cel puțin la nivel de prim-ministru (prezența lui Ilie Bolojan în România fiind clar motivată de moțiunea de cenzură împotriva guvernului), date fiind participările din celelalte state: Gitanas Nausėda (președinte Lituania), respectiv prim-miniștrii Rossen Jeliazkov din Bulgaria, Ulf Kristersson din Suedia, Kristen Michal din Estonia, Evika Siliņa din Letonia și Donald Tusk din Polonia, summit-ul fiind prezidat de Petteri Orpo, prim-ministrul Finlandei.

De menționat și că Alexander Stubb a avut o intervenție în cadul întâlnirii, oferind o prezentare generală asupra stadiului discuțiilor de la Berlin, despre negocierile de pace cu Ucraina.

Și acum câteva cuvinte despre ce s-a întâmplat la Helsinki și de ce este obligatoriu ca România să participe la astfel de întâlniri!

Cele opt state membre ale UE au subliniat importanța consolidării securității la frontiera externă estică a Europei solicitând sprijinul Uniunii pentru construirea unor capabilități de apărare credibile și integrate de-a lungul frontierei cu Rusia, accentul fiind pus pe importanța ca țările de la marginea estică a Europei să-și intensifice cooperarea în cadrul UE și NATO.

În discuțiile de la Helsinki, participanții au subliniat importanța acordării de prioritate frontierei estice a Uniunii, în special prin proiecte din cadrul inițiativei Eastern Flank Watch, de  a construi capabilități de apărare multi-domeniu, inclusiv capacități de luptă terestră, apărare cu drone, protecția frontierelor și mobilitate militară: „frontiera estică trebuie să joace un rol cheie în proiectele de apărare ale UE. Sarcina noastră este să ne asigurăm că această problemă rămâne o prioritate pe agenda UE și este înțeleasă la nivelul UE. Apărarea și securitatea frontierei externe a Europei trebuie să se bazeze pe capabilități coerente și credibile, de la regiunea arctică până la Marea Neagră și Marea Mediterană”.

În acest sens, participanții au cerut oficial, dat fiind faptul că doar două zile mai târziu, urma să aibă loc ședința Consiliului European, ca Uniunea Europeană să accelereze viitoarele inițiative de combatere a dronelor și de apărare a frontierelor, pe fondul opoziției unor state membre față de proiecte.

Cele două proiecte, „Eastern Flank Watch” și „European Drone Defense Initiative”, au fost lansate pentru prima dată de Comisia Europeană, ca parte a „foii de parcurs” (EU Readiness Roadmap 2030) pentru a pregăti UE pentru un posibil război cu Rusia până la sfârșitul deceniului, având nevoie de aprobarea liderilor UE înainte de a putea fi lansate, la începutul anului 2026.

Deși, la Consiliul European din 18 decembrie 2025 nu s-a discutat, la modul concret, despre calendarul finanțării și implementării celor două proiecte amintite, în discuțiile avute despre lansarea de proiecte concrete în prima jumătate a anului 2026, cu sprijinul instrumentelor SAFE și al Programului pentru Industria Europeană de Apărare (EDIP), șefii de state și guverne din UE au fost de acord să menționeze, în concluziile oficiale ale Consiliului European, că salută organizarea summitul-ui statelor UE de pe flancul estic, care a avut loc la Helsinki.

Și acum despre ce a făcut sau nu a făcut bine România la întâlnirea de la Helsinki!

Nicușor Dan s-a asigurat că inițiativa UE de a finanța amplasarea unui Centru de Securitate Maritimă al Mării Negre în România va fi cuprins în solicitările participanților de la Helsinki către Consiliul European!

Ce pare a nu fi un succes diplomatic pentru România este că, în cadrul întâlnirii, nu a vrut sau nu a putut să pună în prim plan formatul B9, o platformă pentru cooperare politică și economică între nouă țări NATO pentru consolidarea securității euro-atlantice pe flancul estic, înființată în 2015, la inițiativa lui Klaus Iohannis, respectiv a lui Andrzej Duda, președinții României și Poloniei de la acea dată!

Mai mult decât atât, România nici măcar nu a reușit să obțină o poziție de prim rang la Helsinki, fiind de acord ca Finlanda și Polonia să fie responsabile de coordonarea proiectului de consolidare a apărării colective a flancului estic al UE. Dacă este să comparăm cu rolul jucat de România în formatul B9, putem spune că am pierdut o ocazie să fim în prim-planul unor formate decizionale care privesc securitatea României!