Vom fi acceptaţi în familia popoarelor europene cu valorile noastre. În toamna anului trecut, Parlamentul European l-a omagiat pe Dimitrie Cantemir la „… cei 300 de ani de la urcarea sa în tronul Moldovei”. Tot în incinta forului european de la Bruxelles s-a dezvelit şi un bust al ilustrului înaintaş. Despre acest eveniment la noi s-a tăcut.
În anul 2008, NASA din SUA a botezat cel mai mare crater descoperit de planeta Mercur cu numele lui… Mihai Eminescu. Cercetătorii americani şi-au argumentat decizia astfel: poetul român, cu poezia „La steaua”, a anticipat Teoria relativităţii descoperită de Albert Einstein. La noi acest gest a fost trecut şi el cu tăcerea.
În anul 2000, la Chişinău a fost inaugurat Centrul Academic „M. Eminescu”. La 15 ianuarie 2011 un Centru Academic „M. Eminescu”, întâiul în România, a fost deschis la Bârlad. Dar puţini cunosc că primul Centru Academic „M. Eminescu” din lume a fost fondat acum treizeci de ani în… India. Noi ne-am prefăcut că nu prea am auzit de el.
Din 1969, Serviciul Mondial al Planetelor din SUA a botezat un asteroid (nr. 4268) cu numele savantului Eugen Grebenicov, fiul preotului Alexandru de la Slobozia Mare, raionul Cahul. Concetăţeanul nostru a elaborat o metodă de descriere a mişcării planetelor, care este folosită la ora actuală de către toţi astronomii lumii. La noi se ştie foarte puţin despre această descoperire.
Aflu din presa franceză că cel mai de seamă stilist al limbii franceze din secolul XX este un… român, Emil Cioran. Lucrând la o antologie de poezie a SUA, descopăr că aproape nu există poet important american din secolul XX (Carl Sandburg, Ezra Pound, Jeanne Robert Foster, Mina Loy, Tomas Fitzsimmons ș.a.) care să nu-i fi dedicat poeme sculptorului român Constantin Brâncuşi. La noi, nici măcar toţi artiştii plastici n-au auzit numele lui.
Un domn, Efim Topor, care a păşit mai alaltăieri pragul redacţiei, mi-a vorbit că un nepot de-al său, Marcel Topor din Stăucenii din coasta Chişinăului, un tânăr abia trecut de 30 de ani, a fost ales zilele trecute ministru în guvernul Australiei. Deci un concetăţean de-al nostru trebuia să ajungă în Australia ca să se vadă că este bun de ministru. La noi, un tânăr capabil, dacă nu este membru al unui partid parlamentar, fecioraşul sau ginerele cuiva, nu va avea nicio şansă, chiar şi în guvernele AIE, să fie observat, promovat, înaintat într-o funcţie importantă.
Recent, Ministerului Învăţământului din republică m-a invitat la o întâlnire cu elevii câştigători ai unor olimpiade internaţionale. Am îndemnat, în sala arhiplină a Filarmonicii de Stat:
– Îi rog pe cei care au luat locuri de frunte la Olimpiade Internaţionale să ridice mâna sus!
În sală s-au ridicat o pădure de mâini.
Şi atunci am continuat:
– Iată un guvern cu mâinile curate. Dacă ar depinde de mine, aş propune să se facă un guvern al Republicii Moldova alcătuit din copiii învingători la olimpiadele internaţionale. Şi aceştia, sunt convins, ar scoate ţara din impas şi din sărăcie.
Avem oameni deosebiţi. Dar nu întotdeauna ştim să-i apreciem.
Acum câţiva ani, Ion Bostan, rectorul Universităţii Tehnice, a fost invitat la Bruxelles, unde regele Belgiei i-a înmânat Medalia de Aur pentru descoperirile sale ştiinţifice. Ajuns la Chişinău, primul basarabean menţionat cu această înaltă distincţie, care face onoare întregului nostru popor, află de un ordin al ministrului Sima, care-l şi dăduse afară „din rector”, pentru că… a lipsit trei zile de la serviciu.
Şi apoi de ce ne-ar mai mira faptul că un popor ca al nostru – cu talente deosebite, cu calităţi recunoscute şi apreciate de oameni străini (nu însă şi de ai noştri) – a ajuns la ora actuală a locui în „ţara cea mai săracă din Europa”?! Şi de fapt nu „cea mai săracă”, ci „cea mai sărăcită”. Inclusiv de talente, de creiere, de braţe de muncă etc., momite de alte ţări, de alte popoare, de alte comunităţi. Ţările sărace au o singură şansă pentru a depăşi o stare de lucruri, dar şi pentru a-şi învinge complexele: să investească în învăţământ şi cultură. Nu atât naţiunile harnice (cum este a noastră), cât cele deştepte sunt bogate.
Un exemplu: în Japonia, unde nivelul de trai e unul dintre cele mai avansate în lume, 80% din populaţie e cu studii superioare, în SUA – 60%, în Republica Moldova – 8%, dintre care 4% sunt plecaţi peste hotare în căutarea unei bucăţi de pâine. Cred că numai o colaborare a şcolii cu realitatea, a visului cu faptul real, a talentelor cu poporul care le-a dat naştere, poate garanta viitorul unei naţiuni.
Suntem datori să ne respectăm compatrioţii pe care îi respectă alţii, să-i apreciem şi noi, nu doar mapamondul. Numai în felul acesta ne vom umple de respect în ochii noştri. Un destin pe care îl merităm îl putem avea doar în măsura în care credem că-l merităm şi facem totul ca să-l merităm.
