Despre The Economist și ”neo-ciuma roșie”

În ultima sa ediție, revista britanică The Economist se arată mirată că înalții ierarhi ai bisericilor din Europa Centrală și de Est nu onorează evenimentele din 1989 care au dus la prăbușirea regimurilor atee marxiste și au dat libertate credinței. Articolul pleacă de la discursul ținut de arhiepicopul polonez Marek Jedtaszewski pe 1 august, la comemorarea a 75 de ani de la Revolta din Varșovia împotriva ocupației naziste, un discurs în care clericul polonez a vorbit despre ”ciuma roșie”, o altă ”ciumă roșie”, cea neomarxistă. Arhiepiscopul s-a lansat într-un discurs dur la adresa comunității LGBT.

”Ciuma” neomarxistă

”Ciuma roșie nu ne mai ocupa țara, dar asta nu înseamnă că ea nu vrea să ne controleze sufletele, inimile și mințile. Nu este roșie, ci în culorile curcubeului”. Jedraszewski a spus că ”promovarea ideologiei LGBT contravine demnității umane” pentru că ”boala curcubeului” este ”neomarxismul” în ambiția sa absolutistă. ”Nu marxism, nu bolșevism, însă născut din același spirit, acesta este neomarxismul”.

Discursul arhiepiscopului Jedtaszewski a iscat reacții vehemente. Robert Biedron, președintele partidului „Primăvara” din Polonia, un politician care a spus public că este homosexual, a cerut o intervenție a Papei Francisc împotriva prelatului polonez. Bartosz Staszewski, un militant pentru drepturile homosexualilor, a făcut o paralela cu ”filozofia inamică” a bisericii poloneze din anii războiului mondial. ”Atunci erau evreii, astăzi sunt homosexualii. Nu este biserica lui Dumnezeu, este biserica urii”.

Arhiepiscopul a primit însă susținere din partea prelaților din Ungaria și Slovacia. ”Istoria ne arată că de multe ori când am rămas fideli credinței noastre am provocat furie. Însă privim cu mirare aceste ultime atacuri nedrepte, câtă vreme ați exprimat singura învățătură a Bisericii Catolice în fața acestui fenomen al vremurilor noastre”, a scris episcopul Andras Veres.

Președintele Conferinței episcopale din Polonia, arhiepiscopul Stanislaw Gadecki, a atras atenția asupra unui ”totalitarism ideologic” legat de curentul neomarxist. El a arătat că neomarxismul, de la care se revendică și politica de gen, este un sistem de gândire bazat pe minciună și a adăugat că adepții săi nu se simt obligați să spună vreun adevăr.

The Economist alătură la discursul arhiepiscopului polonez un discurs al patriarhului Kirill al Rusiei. ”Suntem martorii nașterii unui nou mit, mitul transumanismului, care reflectă credința în progresul științific ca scop în sine. Acest mit acaparează un număr tot mai mare de minți și se răspândește în toate sferele culturii – cinema, literatură, jocuri pe calculator. Ideea că doar prin tehnologie putem trece de moarte, boală, injustiție socială și foame, chiar și peste tulburări spirituale, se dovedește atractivă, în special pentru cei fără credință în Dumnezeu”. The Economist arată că patriarhul Rusiei condmnă acțiunile de inginerie socială, însă nu spune nimic despre visul bolșevic de a crea ”omul nou” cu orice preț.

Critică la adresa BOR

Articolul publicat de The Economist ia în colimator și Biserica Ortodoxă Română, menționând că ”ne-am fi putut aștepta la o memorie istorică mai limpede în România”. ”Însă și aici conducerea bisericii ortodoxe, majoritară, a avut surprinzător de puține de spus despre perioada comunistă. Printre greco-catolici lucrurile stau altfel. În iunie, ei l-au primit pe papa Francisc în România, unde acesta a beatificat șapte episcopi greco-catolici care au fost uciși de comuniști. Nu a existat un gest echivalent al conducerii ortodoxe, deși mulți dintre ei au îndurat suferințe groaznice sub marxiști”. Apoi, The Economist îl găsește pe Mihail Neamțu, care arată că această ezitare a Bisericii Ortodoxe Române vine din faptul că amintirea crimelor comunismului ar genera întrebări despre colaborarea ierarhilor cu fostul regim.

The Economist scrie că până și liderii catolici polonezi, care au avut o voce curajoasă și independentă în perioada comunistă, au fost foarte prudenți în disputele cu regimul, că Biserica Ortodoxă Rusă a acceptat să fie portavocea regimului sovietic, ca au existat in anii 1990 dezvaluiri despre colaborarea dintre ierarhii ruși și KGB, în timp ce în România aceste dosare nu au fost niciodată deschise.

Pe scurt, un discurs împotriva ideologiei LGBT și a celei neomarxiste a determinat revista The Economist să enumere ”păcatele” bisericilor est-europene, catolice și ortodoxe deopotrivă, în perioada regimurilor comuniste și să arate că ”analiza morală și spirituală a perioadei comuniste este o treabă încă neterminată”.

O asociere periculoasă

După ce, sub presiunea și măsurile punitive ale UE, își vor fi rezolvat problema statului de drept, statele din Europa Centrală și de Est se pare că vor trebui să mai rezovle o problemă – biserica – sugerează The Economist. Să fie Biserica din Polonia sau cea din Romania, privite deseori cu suspiciune în presa occidentală, dar și în cea națională, pentru discursurile radicale față de comunitatea LGBT, respectiv pentru dosarele îngropate ale inaltilor ierarhi,  pentru vizita patriarhului Kirill la Bucuresti, în 2017, să fie toate acestea noul ”rău” care va trebui eradicat după ce se va fi terminat lupta cu corupția și ”ciuma roșie”?

Asocierea Bisericii Ortodoxe Ruse cu situația din Polonia și România este nu doar eronată, ci și periculoasă în această zonă de frontieră a Vestului. Știe The Economsit că un comunicator important al Bisericii Ortodoxe Române, preotul Constantin Necula, se opune acordării dreptului de a deveni părinți și de a se căsători pentru cuplurile de același sex, dar nu știe că același comunicator important al BOR este un critic și mai dur al Rusiei? ”Am remarcat renașterea ortodoxismului în Rusia postcomunistă – un patrairh care dă binecuvântare tancurilor ca să-și pună cizma pe gâtul altor ortodocși. Dacă asta este creștinismul pe care îl visăm, mulțumesc, niet”.

Ținând cont de nota de mai sus, nu ar fi rău ca publicații influente precum The Economist să-și pună întrebarea dacă nu cumva ortodoxia este o sursă a forței acestui stat de limes, nu o sursă de vulnerabilitate. Dacă pozițiile criticate ale BOR, de la scandalurile interne, la preoții care au participat la protestele împotriva exploatării gazelor de șist de la granița estică a țării (Pungești, 2013) și până la poziția față de comunitatea LGBT nu sunt cumva o strategie de ”damage control”, astfel încât Biserica Rusă și propaganda rusă să nu-și poata stabili și mai multe capete de pod în România, nu o dovadă a spiritului ”retrograd”. Dacă nu cumva criticatele vizite ale ierarhilor ruși sunt nu o ”trădare” a vocației occidentale României, ci o strategie de domolire a pravoslavinicilor din Est și de aparare tocmai a acestei vocații. Dacă nu cumva criticatul trust de presă al Patriarhiei este nu numai rodul dorinței de îmbogățire, ci și un ”paratrăsnet” în fața propagandei și ambițiilor Bisericii Ortodoxe Ruse, dacă nu cumva tot un astfel de ”paratrăsnet”, înainte de semn de megalomanie, este și  Catedrala din Dealul Arsenalului?