Devine Traian Băsescu pesedist?

Am aflat că „există o dificultate” în relaţia dintre Traian Băsescu şi guvernul Boc. Preşedintelui nu-i plac guvernările cu două feţe şi tocmai de aici şi dificultatea: se vorbeşte prea mult în public despre reducerea cheltuielilor bugetare iar de făcut nu se face nimic. Mai mult, afurisitele de cheltuieli cresc!

E greu de imaginat o declaraţie mai cinică. Pe tot parcursul anului trecut, Emil Boc şi guvernul său au făcut exact acelaşi lucru. În plină criză, în 2009 nimeni n-a luat nicio măsură de reducere a cheltuielii de stat, bugetarii portocalii au invadat ministerele şi agenţiile, s-au aruncat bani cu grămada pe serbări câmpeneşti şi pe achiziţii în vreme ce premierul bătea ţara în lung şi în lat, tunând, cântând şi fulgerând împotriva pensiilor şi lefurilor de lux de care nu s-a atins cu un deget. Mai mult, spunea liniştit că nu există nicio problemă legată de pensii şi salarii. Iar preşedintele îl susţinea, ferm şi responsabil.

Nimeni nu l-a auzit anul trecut pe Traian Băsescu cerând disponibilizări, reduceri de lefuri, reduceri de pensii sau verificarea la sânge a pensionarilor pe caz de boală, nimeni nu l-a auzit pledând pentru pâinea făcută în casă şi pentru abandonul ideii de a tot „cere de la stat”. Şi totuşi trăiam în aceeaşi economie care se îndrepta cu viteză spre dezastrul în care ne aflăm acum.

Între 2009 şi 2010 există o singură diferenţă din perspectiva „dificultăţilor” prezidenţiale. Anul trecut Traian Băsescu candida la Preşedinţie şi trebuia să câştige cu orice preţ. Aşa că a făcut exact ceea ce reproşează el astăzi „tuturor guvernărilor de după anul 2000″. A cumpărat voturi cu bani de la buget.

Mai mult decât atât, a pus batista pe ţambalul crizei cu ajutorul unui împrumut uriaş. Eforturile antieconomice uriaşe menite realegerii sale sunt sursa crizei specifice româneşti, care se aşază, e adevărat, peste efectele crizei mondiale. Un an întreg administraţia românească a dormit pentru ca românii să se trezească alături de acelaşi şef de stat.

Apoi, când s-au terminat banii şi când portăreii FMI au început să bată la uşă, preşedintele şi-a descoperit senin dificultatea de a accepta asemenea politici.

N-aş vrea să credeţi că îl acuz pe Traian Băsescu de inconsecvenţă. Dimpotrivă. El atacă în 2010 fenomenul care i-a asigurat pacea necesară realegerii în 2009 aşa cum a descoperit în 2006, în urma unor studii, că sistemul comunist e ceva rău, aşa cum a descoperit în 2009 că generalul Oprea e ceva bun, aşa cum a descoperit în 2005 că e de dreapta, şi nu de stânga, şi exemplele pot continua la nesfârşit.

Acum, că PSD stă bine în sondaje, nu e exclus să se declare pesedist şi să atace dur sistemul de dreapta, instaurat în 2005 de nu se ştie cine. Avem de a face cu omul care îşi schimbă haina, identitatea şi opiniile cel mai constant, cel mai ferm şi cel mai profesionist. Motiv pentru care mă tem că noi, românii, avem o dificultate cu Traian Băsescu.