Dezbaterea relației dintre România și Uniunea Europeană

1.Propunere

Propun ca în paginile ziarului Cotidianul și la Postul de televiziune Prima News să aibă loc un lung șir de dezbateri pe teme și subiecte importante pentru România de azi.

Schimările fundamentale care au loc sub ochii noștrii în relațiile internaționale, diplomația românească și rolul României în relațiile internaționale, dacă România mai joacă un rol  în diplomația de azi, cred că este un subiect mare și important care merită dezbătut.

Urgența dezbaterii politicii internaționale și a relațiilor internaționale de azi este evidentă deoarece sub ochii noștrii se schimbă întreaga ordine mondială care a existat în ultimii 80 de ani, adică din 1945 de la terminarea celui de al doilea război mondial și până azi.

Direcțiile politice și ideologice și multe dintre deciziile recente ale Uniunii Europene care au un impact uriaș asupra prezentului și viitorului României propun să fie începutul discuțiilor și dezbaterilor în Cotidianul și Prima News.

În opinia mea, un argument serios  în favoarea începerii acestei discuții pe teme ale relațiilor internaționale este acela că azi România a dispărut practic vorbind de pe scena diplomatică a lumii.

România nu mai joacă în nici un campionat, nici în cel comunal, nici în cel regional, nici în cel european și evident nici în cel modial.

Ca prim subiect al acestei dezbateri propun să fie relația dintre România și UE deoarece România ar trebui să înceapă să joace măcar în campionatul UE unde să înceapă să-și spună părerea și să își apere interesele naționale specifice.

Un alt motiv pentru care propun să începem dezbaterea cu acest subiect este acela că cei care discută, subliniez discută, nu dezbat relația dintre România și UE mi se par cei mai incompetenți dintre toți incompetenții care se produc în mass media românească.

2. Precizări

Pentru a spulbera orice dubiu cu privire la poziția mea față de UE și pentru a preveni orice interpretare necinstită și contrară celor ce afirm constant, în scris și verbal de 55  de ani, vreau să precizez cu claritatea poziția mea față de UE și față de relația dintre România și UE.

Eu consider că România este o țară europeană prin geografie, cultură, spiritualitate, vise, dorințe și interese fundamentale.

Aderarea României la UE a fost aprobată de întreg spectrul politic din societatea românească. Eu nu cred că există în România mai mult de 10% opinii care să fie contrare prezenței României în UE. Orice afirmație contrară este una mincinoasă, fără suport  în realitatea românească.

Poziția mea personală este că nici teoretic și nici practic nu se poate pune problema ieșirii României din UE, cel puțin în prezent și în viitorul previzibil.

Eu nu am știință de nici un partid politic și de nici o mișcare politică care să ceară azi ieșirea României din UE.

De aceea mi se pare ridicolă, demagogică și pur și simplu mincinoasă pretenția unor partide și politicieni că ele și ei sunt pro-europeni.

Toți români sunt europeni și proeuropeni indiferent de gândirea lor politică. Cei mai mulți români sunt și patrioți  și pro-români. Doar unii români, puțin la număr, zic eu, nu sunt patrioți și naționaliști în sens pozitiv, în sensul că ar trebui să apere interesele patriei, a națiunii lor și a României ca stat, așa cum este el ca și restul statelor lumii, mai ales statele membre ale UE și ale altor organizații internaționale cu o suveranitate limitată de apartenența la aceste tot mai numeroase organizații și tratate internaționale.

Lumea de azi este o lume globalizată economic, științific și tehnologic, interdependentă, o lume în care nici un stat, nici măcar statele cele mai puternice militar și economic nu mai sunt total independente și suverane, ci sunt depedente de alte state ale globului cu care cooperează mai ales economic și științific spre binele tuturor.

Dependența unor state față de altele este mai mare sau mai mică, dar ea există în toate cazurile.

Cooperarea pașnică dintre state este indispensabilă și cine știe să folosească această cooperare cât mai eficient spre binele propriu dovedește patriotism și adecvare la realitățile lumii de azi.

În plus mai adaug că aderarea României la UE ne-a adus beneficii dar și pierderi, dar orice participare la o organizație internațională ne aduce și avantaje și dezavantaje.

Nu există în viață și nici în domeniul juridic și cel economic drepturi fără obligații și beneficii fără ceva costuri.

Problema pe care eu o am nu este cu UE. Reproșul meu merge către conducătorii României care nu au știut, ori din slugărnicie sau pur și simplu din trădare nu au acționat pentru a promova interesele legitime ale României în UE, în procesul de preaderare, de aderare, în procesul decizional de după aderare și în relațiile de zi cu zi ale țării cu birocrația europeană așa cum au făcut și fac alte state UE precum, Franța, Olanda, Belgia, Danemarca, Polonia etc.

Între interesele legitime ale României legate de UE eu includ și obligația României de a acționa pentru perfecționarea organizării și funcționării UE astfel încât organizația să se dezvolte și să prospere pe direcțile convenite prin tratatele agreate, nu să stagneze și eventual să se dezorganizeze și să slăbească, să se îmbolnăveze, să moară.

De la aceste convingeri și premize vor pleca toate considerațiile viitoare din paginile ce urmează acestui prim articol precum și în dezbaterile de la Prima News așa cum am făcut toată viața mea.

3.Mai pe larg despre motivele dezbaterii relației dintre România și UE

3.1.Primul și principalul motiv al acestei dezbateri este că relația dintre România și UE este fundamentală pentru prezentul și viitorul imediat al României.

3.2. În al doilea rând deoarece, din nefericire, mulți dintre cei care ne vorbesc și ne dau chiar lecții despre acest important subiect, adică a relației dintre România și UE sunt total afoni în materie, neștiind aproape nimic despre ce înseamnă Uniunea Europeană, despre istoria ei, despre cauzele ei, despre scopul ei, despre tratatele internaționale ale UE care stau la baza ei și îi definesc structura, despre modul ei de organizare și funcționare, despre miile de  legi  proprii, numite Regulamente, sau despre legile cadru, numite Directive, sau despre Deciziile UE, sau despre recomandările pe care le adoptă instituțiile UE.

3.3. Dezbaterea subiectului va dovedi goliciunea demagogilor, va lumina poporul, va clarifica multe lucruri neștiute, va deveni benefică pentru deciziile ce trebuiesc luate în viitor pentru promovarea intereselor naționale ale României dar și pentru perfecționarea funcționării UE și salvarea ei.

4. Iată unele întrebări cu care cred eu trebuie să înceapă lunga și sper utila dezbatere despre relația dintre România și UE și care trebuie puse celor care ne dau lecții despre UE:

-Ce este o organizație internațională supranațională?

-Care a fost prima astfel de organizație?

-Cine a gândit-o?

-Ce stat a profitat cel mai mult de pe seama ei?

-Cum a fost motivată înființarea ei?

-Care au fost statele membre ale acestei prime organizații?

-Ce aveau în comun aproape toate aceste state?

-Care au fost interesele și cauzele economice, politice și naționale,  care au fost ideile și interesele politice proprii promovate de unele țări vest europene care au stat la baza primelor discuții despre integrarea vest europeană și apoi despre modul cum să funcționeze primele organizații care au pus pietrele de temelie care stau la baza a ceea ce azi numim azi UE.

-Care a fost structura instituțională a primei organizații supranaționale și care a fost procesul decizional din această organizație?

-Câți dintre cei care se pronunță cu emfază  și laudă UE știu câte discuții au fost  între cele 3 mari puteri învigătoare ale celui de al doilea război mondial, începând din 1943 despre organizarea postbelică a Europei.

-Câți dintre cei care ne dau lecții despre Europa și se laudă isteric, ipocrit și găunos că ei sunt proeuropeni știu cum au început și cu ce argumente și-au susținut mișcările interbelice și postbelice ideile și propunerile despre federalizare și integrarea Europei.

-Cine dintre vorbitorii fără suflet, fără nici o competență , fără nici o carte citită, decum scrisă, știu ce înseamnă cu adevărat UE, care a fost istoria ei, cum s-a modificat pe parcurs, cum funcționează azi, cine conduce cu adevărat, în realitate, această organizație, ce scopuri ascunse stau în spatele unor decizii adoptate recent, cine câștigă și cine pierde de pe urma unor decizii mai importante ?

-Care sunt și ce urmăresc statele care militează azi pentru accelerarea drumului spre federalizarea UE sub pretextul pericolului unui atac din partea Rusiei?

-Măcănitorii ipocriți de proeuropenism  din clasa politică și din mass media românească știu oare că UE nu are  nici o competență militară deoarece apărarea a rămas încă între competențele statelor membre și că doamna Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene care se poartă ca un Feldmareșal nu are deci nici o bază juridică în tratatele UE să îi justifice această comportare?

-Știu deci acești măcănitori ipocriți de proeuropenism că comportarea doamnei Ursula este un abuz de putere care de fapt urmărește forțarea procesului de federalizare a statelor membre ale UE fără să afirme direct acest scop ?

-În contextul rupturii tot mai evidente dintre SUA și UE, a luptei politice și ideologice dintre administrația conservatoare, creștină, pro familia milenară dintre un bărbat și o femeie etc. a domnului președinte Donald Trump și birocrația neomarxistă, zisă progresistă de la Bruxelles și a țărilor cu guverne predominant neomarxiste, antinaționale care forțează federalizarea UE, ce poziție trebuie să adopte România care 20 de ani s-a tot lăudat cu parteneriatul strategic cu SUA și cu calitatea de  membru NATO care ne asigură securitatea?

Ziarul Cotidianul a publicat deja în ziua de 29 octombrie 2025 articolul meu întitulat  Greșelile făcute de  România în relațiile cu Uniunea Europeană.