Vineri (predestinată zi), 16 august 2024, în fața casei cu numărul 4 de pe strada Cloșca din Deva s-a dezvelit placa memorială în cinstirea fotografului Péntek Elek (1863-1942) ale cărui fotografii în nitrat de argint au devenit o parte integrantă în memoria orașului de la poalele Cetății, făcând cunoscute prin imaginile rămase nouă ipostazele sale o lume ce risca să intre în uitare.
Maeștrii fotografiei se joacă interesant cu luminile, plănuiesc imaginea în detaliu și așteaptă câteva secunde, minute sau chiar ore pentru ca totul să iasă perfect. Fotografiile necesită răbdare și multă atenție, atât din punct de vedere estetic, cât și profesional.
În curtea casei a fost amenajată o expoziție cu o parte din munca lui Péntek Elek, cel ce a înțeles ca nimeni altul să surprindă magia momentului și să o încapsuleze în veșnicia imaginii. Fotograf de excepție, cu un talent rar pentru amănunt și un simt estetic deosebit, ne-a lăsat o adevărată epopee iconografică a Devei și a locuitorilor ei la început de secol al XX-lea. Fotografiile lui au devenit memoria orașului în nitrat de argint. Într-o vreme în care să cumperi un aparat fotografic te costa o mică avere și încă una când îți deschideai propriul atelier.
În cuvântul său de deschidere Patrik Anderlik, stră-strănepotul lui Péntek Elek, spunea: „Ideea realizării plăcii comemorative, precum și finanțarea execuției acesteia îi aparține domnului dr. Lucian Ștefan, un împătimit colecționar de fotografii vechi ai meleagurilor hunedorene, căruia îi suntem profund recunoscători. O parte a fotografiilor lui Péntek Elek expuse în curte, din colecția domnului dr. Cornel Rusan, căruia îi mulțumim, de asemenea, precum și din colecția lui Lucian, a domnului dr. Dan Grecu, precum și din arhiva personală a bunicii mele, constituie o mărturie obiectivă a primelor decenii din secolul al XX-lea, o narațiune povestită nu prin cuvinte, ci prin imagini care imortalizează povestea unei lumi a înaintașilor noștri.
Din familia mea am auzit faptul că străstrăbunicul meu, fotograful Péntek Elek toată viața lui s-a ghidat după principiul normalității, realității și al iubirii. Sper că în această după-masă de august veți simți și Dumneavoastră normalitatea, realitatea și iubirea ce ne înconjoară. Orice clipă trece repede, dar clipele frumoase rămân în inimile noastre pentru totdeauna. Vă doresc să trăim astăzi seara cu toții astfel de clipe de care ne vom aminti mereu cu drag.
Mulțumiri încă o dată lui Lucian și mamei mele, Csilla Anderlik, pentru implicarea lor deosebită pentru realizarea acestei seri!”, a zis străstrănepotul lui Péntek Elek.
(foto și notă: De la stânga Patrik Anderlik, dr. Lucian Ștefan, dr. Cornel Rusan)
Lucian Ștefan, promotorul și sponsorul evenimentului, preciza „Ultimele decenii au fost pentru cei care au trăit aici, o perioadă plină de neliniște politică, de frustrări zilnic, o perioadă în care majoritatea și-a abandonat în parte speranța într-o societate mai bună cu valori clare, perceptibile, universale. De la claritatea falsă și rigidă dar lipsită de îndoieli și alternative, am trecut la ambiguitatea prezentului, a tranziției, cu noi orientări, reorientări și percepții diferite în eterogenitatea devenită posibilă a libertății și a individualității. Astfel spectrul de valori al societății românești a devenit un altul, paradigmele s-au schimbat, modele noi au luat locul celor vechi, oamenii au început să exploreze lumea, să se intereseze de trecutul șters din memoria comunității.
Una dintre aceste valori incontestabile este talentul, el deosebește trivialul de deosebit, da contur percepției noastre despre remarcabil și derizoriu și stabilește criteriile excepționalului. Cum spunea Ana Blandiana: „Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracțiune cu care unii transportă diamant, alții cărbune“, transmitea prin viu grai dr. Lucian Ștefan.
„Fără tăgadă, unul dintre aceste talente excepționale care a trăit în orașul nostru a fost Péntek Elek. Uni ar putea face observația că el nu s-a născut la Deva, într-adevăr, acelora le răspund cu zicala românească: „omul sfințește locul!” iar în cazul Devei și a lui Péntek Elek aceasta zicală se potrivește ca rar undeva. Elek a venit în tinerețea sa la Deva, unde a rămas, a trăit, a muncit, a creat și s-a consacrat ca artist de fotografie urbana și peisagistica precum și că portretist, până la sfârșitul vieții sale. Și nu-s puțini 44 de ani, „o viață de om”! Şi totuși, puțin a lipsit ca acesta și opera sa, de importantă deosebită pentru orașul nostru, să fie dat definitiv uitării. Un oraş însă nu poate avea o personalitate proprie, fără propriile sale personalități, fără caracterul său distinctiv, fără istoria sa, fără memoria sa conștientizata de locuitorii care trăiesc în perimetrul social-cultural propriu.
Deva, ca de altfel și alte orașe ale României nu-și cunoaște personalitățile proprii, nu le promovează, nu le conștientizează, ca să repet termenul folosit mai înainte, Deva afișează personalități împrumutate, fără o legătură directă, reală cu Deva, lipsindu-i cunoștință și aprecierea pentru propriile personalități locale. Sunt aceste personalități „prea mici”, „prea neînsemnate” sau criteriile noastre de apreciere sunt false, iar raportarea la universal ne inhibă să le aducem recunoașterea cuvenită?
Perpetuarea necunoștinței propriei identități urbane, nu poate duce decât la lipsa respectului faţă de propriul oraş, iar aceasta duce iminent la indiferentă faţă de ștergerea identității urbanistice și istorice și deci implicit la diminuarea spiritului civic în general, ceea ce duce la urma urmei la pierderea definitivă a personalității orașului nostru.
Talentul ca și valoarea, nu are vârsta, nu are gen, nu are naționalitate, el este prezent sau nu. În cazul lui Péntek Elek acesta a fost prezent din belșug. Lăsați-ne să apreciem și să omagiem împreună acest talent de excepție prin această placă comemorativa, în speranța că cei care trec pe aici vor poposii o clipă să citească cele câteva rânduri despre el, trezindu-le interesul și dorința de a afla mai mult despre el și opera sa. Aflând mai mult despre opera sa, aceștia vor afla mai mult despre propriul oraş, despre propria identitate de devean.”, a mai spus dr. Lucian Ștefan.
(foto: dr. Cornel Rusan)
Fiecare istorie începe cu explicarea originii, așa aflăm că „fotografie” vine din greacă, însemnând „a desena cu lumina”, și chiar asta face o fotografie, atât în sens propriu, cât și la figurat, fiindcă fotografia este rezultatul luminii și al radiațiilor magnetice, dar și „lumina” emoțiilor captate și transmise peste ani. Iar despre istoria desenului cu lumină a făcut un expozeu dr. Cornel Rusan.
Succinte date biografice, Péntek Elek
S-a născut la 1 decembrie 1863, în Șimleul Silvaniei. După terminarea școlii secundare, în perioada 1883 – 1885, își satisface stagiul militar, obţinând gradul de sergent în armata austro-ungară. În 1885 îl găsim la Oradea, unde învaţă arta fotografică alături de fotograful Fekete Sándor.
Primul său atelier fotografic îl deschide în Satu Mare, în anul 1887, pe Str. Eötvös nr. 17. Aici o întâlnește pe Irma Mária Nagy viitoarea sa soţie. Se mută la Seleușul Mare (actualmente în Ucraina), orașul de unde provenea Irma Mária Nagy și unde se căsătorește cu aceasta în 2 iulie 1889, își deschide aici cel de-al doilea atelier fotografic în același an. În 1891 îl găsim stabilit la Kisvárda (un oraș din Ungaria, aproape de graniţa cu Ucraina și Slovacia), unde își deschide cel de-al treilea atelier fotografic.
În 1897 se stabilește la Deva, unde va rămâne până la sfârșitul vieţii și unde își va deschide cel de-al patrulea atelier fotografic. Devine în scurt timp cel mai renumit fotograf devean și, de asemenea, îl găsim printre primii editori de cărţi poștale în Deva. Lui îi datorăm multe dintre imaginile valoroase ale Devei, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Péntek Elek moare în Deva, la 12 iunie 1942, la vârsta de 78 de ani, după o viaţă profesională și socială împlinită, intensivă. Își doarme somnul de veci în Cimitirul Reformat din Deva.
(foto: Penek și fii)
Felicitări neostoiților colecționari, dr. Lucian Ștefan, dr. Cornel Rusan, dr. Dan Simion Grecu pentru prezentările făcute și expoziția organizată, primitoarei gazde, doamna Csilla Anderlik. Făcând încă o menționare domnului dr Lucian pentru ideea realizării plăcii comemorative, finanțarea execuției acesteia și tot ce a decurs de aici.
Intrebati pe unul care fotografiaza in interiorul pesterilor foarte slab iluminate, fara blitz.