Diavolul s-a reprofilat: el face lucruri bune

Dinozaurul comunist V. Voronin a declarat săptămâna aceasta că, dacă va avea loc modificarea Constituţiei, el va participa la alegerile prezidenţiale din toamnă.

Acum îmi dau seama cât de înţelept a fost Cel de Sus când le-a luat oamenilor – pentru mulţimea răutăţilor şi păcatelor pe care le puteau face într-o viaţă lungă – posibilitatea de a trăi prea mult.

Acum numai închipuiţi-vă că Voronin ar trăi ca Adam – o mie de ani, sau ca Set – 912 ani –, sau ca Matulasem – 969 de ani –, sau ca Noe – 950 de ani!

Aşa însă, sperăm, că, peste 40-50 de ani, măcar copiii noştri vor putea scăpa de el.

Nu însă şi de şleahta lui, dacă actuala guvernare va dormita guvernând.

Ni se mai spune că, dacă în locul lui Vladimir Nikolaevici va veni fiul lui, Oleg, vom trăi un pic mai relaxat, pentru că acesta din urmă nu va mai jupui vii şi morţi ca să-şi îmbogăţească odraslele, cum a făcut-o taică-său, averile fecioraşului (numai banii de buzunar pe care i-a dat tata acum câteva luni – 64 de milioane lei – puteau acoperi pensiile ţăranilor noştri pentru un an de zile) ajutându-i şi copiilor copiilor lui să ducă un trai îndestulat.

Săptămâna trecută, Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova a recomandat preşedintelui interimar Mihai Ghimpu şi Parlamentului Republicii Moldova să condamne regimul comunist sovietic.

Reacţia comuniştilor a fost una mai mult decât stranie.

Potrivit unor rezultate ale Barometrului de Opinie Publică, membrii partidului comuniştilor nu califică exterminările fizice, deportările, foametea organizată şi colectivizarea forţată drept crime. Ei le consideră „greşeli”, „erori”, „abateri”.

Iar V. Voronin condamnă şi el comunismul, doar că – comunismul altora.

Şi dânsul, şi Tkaciuk – acest „iuduşka Troţki” al actualului partid comunist, se declară continuatori ai „faptelor bune ale lui Stalin”.

Dar a afirma că diavolul face şi lucruri bune nu înseamnă decât a deruta credincioşii, care la un moment dat s-ar putea şi închina Celui Rău, specializat în „fapte bune”, ca să-i ajute şi pe ei să le facă.

Mancurtul Iurie Munteanu crede că a interzice partidul criminal al comuniştilor este (cităm) „o crimă”.

De când a interzice activitatea unei bande de criminali este o crimă?!

Considerăm că mai degrabă a nu vorbi despre crimele comunismului e o crimă.

Iar a nu le condamna înseamnă a ne condamna.

Comuniştii mai sunt şi azi în căutarea unei idei. Ideea conform căreia oamenii ar trebui să fie egalizaţi în sărăcie, în răutate, în prostie ş.a., şi nicidecum în bogăţie, bunătate, înţelepciune ş.a., a falimentat.

Edificarea unui viitor fericit cu ajutorul asasinatelor, a milioane de asasinate, n-a mai avut loc.

Sute de mii de basarabeni au căzut jertfă ideii aberante că omul poate fi făcut fericit cu ajutorul unui glonţ tras în frunte.

La ora actuală, în fiecare dintre satele şi oraşele noastre se află câte o statuie a „ostaşului sovietic eliberator”.

Pe când în fiecare dintre localităţile Basarabiei ar trebui să avem câte un monument cu numele locuitorilor acelei localităţi care au făcut parte din rezistenţa anticomunistă, cu numele celor morţi sau dispăruţi în cel de-al Doilea Război Mondial, ale celor decedaţi în foametea organizată din anii 1946-’47, cu numele tuturor celor trimişi în gulaguri, arestaţi fără vină, asasinaţi ş.a.m.d.

Iar acest lucru va fi posibil doar atunci când comunismul va fi condamnat de la mic la mare, într-o ţară în care acesta nu trebuie să se mai întoarcă decât ca înjurătură sau blestem şi nicidecum ca ideologie şi conduită.