Dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore în Europa a dat rezultate ambigue, avertizează Curtea de Conturi Europeană (ECA) în raportul intitulat: „Energia din surse regenerabile offshore în UE – Planuri ambiţioase de creştere, dar sustenabilitatea rămâne o provocare” publicat luni.
Este posibil ca UE să nu se ridice la înălţimea ambiţiilor sale, afirmă auditorii, şi mai rămân multe de făcut pentru ca energia din surse regenerabile offshore să devină sustenabilă pe plan socio-economic şi pe planul mediului.
„Invadarea Ucrainei de către Rusia a pus în lumină cât de importantă este independenţa energetică a UE, iar mările Europei pot face parte din soluţie. Dar revoluţia albastră a UE nu ar trebui implementată cu orice preţ: energia din surse regenerabile offshore trebuie să nu cauzeze daune sociale sau de mediu semnificative”, a declarat Nikolaos Milionis, membrul Curţii care a condus auditul.
Energia albastră, menită să aducă o contribuţie semnificativă la obiectivele „verzi” ale UE
În 2020, Comisia Europeană a adoptat o strategie pentru a sprijini dezvoltarea sustenabilă a energiei din surse regenerabile offshore şi pentru a valorifica la maximum potenţialul acesteia. Începând din 2007, bugetul UE a acordat pentru tehnologiile de energie offshore 2,3 miliarde de euro. În plus, Banca Europeană de Investiţii a pus la dispoziţie 14,4 miliarde de euro sub formă de împrumuturi şi de investiţii de capital.
Ținte se pot dovedi dificil de atins
Cu toate acestea, UE şi-a stabilit ţintele la nivelul ambiţios al unei capacităţi instalate de 61 GW până în 2030 şi de 340 GW până în 2050, faţă de capacitatea actuală de doar 16 GW. Prin urmare, va fi necesară, în ţările UE, o implementare rapidă şi pe scară largă a instalaţiilor de energie din surse regenerabile offshore, care va avea nevoie de un spaţiu maritim considerabil şi de aproximativ 800 de miliarde de euro, în principal din investiţii private. Aceste ţinte se pot dovedi dificil de atins, potrivit auditorilor.
Energia din surse regenerabile offshore poate fi generată de tehnologii eoliene (instalaţii fixate pe fundul mării sau plutitoare), de tehnologii oceanice (bazate pe maree şi valuri) şi de tehnologii solare plutitoare. În momentul de faţă, în UE, această energie este generată aproape în totalitate cu ajutorul tehnologiei eoliene. Dintre toate ţările din UE, Germania dispune de cea mai mare capacitate offshore (8,1 GW la sfârşitul anului 2022, în principal în Marea Nordului), urmată de Ţările de Jos (3,2 GW), Danemarca şi Belgia (ambele cu aproximativ 2,3 GW).
sunt oameni cu pregatire in domenii tehnice si academice, care de decenii atentioneaza ca programele astea de energie verde sunt nefezabile, nesustenabile, extrem de scumpe cat sa falimenteze tari, si totusi nimeni nu-i baga in seama… mediul academic e cumparat de interesele corporatiilor, iar presa de larga audienta e o agentie de propaganda unitara controlata financiar de aceleasi corporatii, si care publica doar articole/studii semnate „expertii” si promoveaza niste imbecili parte din ONG-uri ecoteroriste
Iar media vede jmecheria doar la spartul tîrgului.
Programele astea verzi pot fi in cel mai bun caz niste hobby-uri pentru minitehnicusi. Dar ca sa vrei sa inlocuiesti la scara mare sistemele clasice si paraverificate cu nazbatiile astea verzi, denota o anumita patologie la nivelul bostanului. E interesant totusi de observat cum actiunile astea verzi duc intotdeauna spre situatii albastre.