Dilema lui George Simion

Mișcarea suveranistă din România pare, privită din sondaje, mult mai simplă decât este în realitate. AUR domină autoritar această zonă electorală, SOS mai apare pe radar, iar restul formațiunilor sunt invizibile. Dacă intri însă în măruntaiele mișcării, lucrurile se complică.

Există partide, lideri formali, lideri informali, influenceri, televiziuni și clerici. Iar toate aceste grupuri sunt unite mai degrabă de adversarii comuni decât de o comandă unică.

AUR este, evident, partea organizată a mișcării. Are sedii, parlamentari, structuri locale și un lider incontestabil în persoana lui George Simion. Este singurul partid din această zonă care dispune de o infrastructură politică națională capabilă să transforme simpatia electorală în mandate.

Deasupra întregii mișcări suveraniste plutește, ca un duh cursiv în limba bătrână, Călin Georgescu. „Președintele ales” sau „președintele care n-a fost”, omul în jurul căruia s-a construit imaginea confruntării totale cu sistemul. Dacă Simion are partidul, Georgescu are mitologia.

În interiorul AUR au apărut între timp și personaje care încep să-și construiască propriul profil. Petrișor Peiu este cel mai vizibil dintre ele. Comunică enorm, își formează propriul public și are un grad de autonomie mai mare, fiind clar împotriva unei guvernări cu PSD și mai favorabil unei alianțe cu PNL. Dan Dungaciu ocupă, la rândul său, o zonă distinctă, preocupată de geopolitică.

Există apoi liderii informali ai acestui univers. Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, de exemplu, are o influență care nu poate fi măsurată în filiale și mandate parlamentare, dar care contează într-o parte a electoratului conservator și suveranist.

În aceeași ecuație trebuie introduși și actorii media. Realitatea Plus, cu Anca Alexandrescu și Maricel Păcuraru („un domn patron de televiziune”, cum îi spunea Petrișor Peiu), ocupă un spațiu important în conversația acestui public. Cozmin Gușă și platformele media din jurul său reprezintă un alt centru de influență, dar considerabil mai mic.

Ultimul cerc, la fel ca în Infernul lui Dante, este format din partidele insignifiante electoral, dar cu voce, de tipul ACT al lui Claudiu Târziu, PPR sau influencerii de tip Makaveli.

Problema AUR începe cu guvernarea

Dincolo de scorul foarte bun în sondaje, AUR este avantajat și de matematica parlamentară. Conflictul Grindeanu–Bolojan lasă „majoritatea pro-occidentală” fără variante. Astfel, astăzi nu vorbim doar despre dacă partidul poate conta într-o viitoare majoritate, ci despre condițiile în care ar accepta să intre la guvernare acum.

Aici apare adevărata dilemă a lui George Simion.

Cât timp AUR rămâne în opoziție, ecuația este simplă. PSD, PNL, USR, UDMR, președintele, Bruxelles-ul și „sistemul” pot fi așezate, cu diferențele de rigoare, în aceeași tabără adversă. AUR poate revendica aproape orice nemulțumire socială fără să fie obligat să răspundă pentru administrarea statului. Guvernarea schimbă însă complet această poziție.

Din momentul în care AUR intră într-un guvern sau susține decisiv un guvern condus de alt partid, George Simion nu mai poate fi liderul revoltei împotriva sistemului. Devine parte a sistemului. Iar spațiul rămas liber trebuie ocupat de cineva. Cel mai evident candidat este Călin Georgescu.

Aceasta este principala grijă strategică a conducerii AUR. Nu PSD și PNL reprezintă cel mai mare risc electoral pentru George Simion. Riscul vine din propria sa zonă politică.

Imaginați-vă următorul scenariu: AUR intră într-o majoritate alături de PSD sau sprijină un guvern social-democrat. Apar inevitabil compromisurile, ministerele, numirile, negocierile, bugetele și măsurile nepopulare. În câteva luni, partidul antisistem trebuie să explice de ce a pactizat cu sistemul.

În acel moment, Călin Georgescu ar putea spune foarte simplu: „V-am avertizat”.

Nici măcar nu este obligatoriu să-și facă partid imediat. Poate critica AUR din exterior, poate acuza compromisul și poate încerca să recupereze partea cea mai radicală a electoratului suveranist.

Dacă însă ar construi și o formațiune politică, pericolul pentru AUR ar deveni clar.

Simion trebuie să aleagă între putere și puritate

Călin Georgescu își poate permite luxul purității pentru că el nu are filiale, oameni, organizații, pe când Simion are.

Puterea organizatorică vine cu datorii, morale sau materiale. Astăzi, principalul impediment împotriva intrării AUR la guvernare este Călin Georgescu.