Scriitorul Dinu Săraru îşi va lansa romanul „Ultimul bal la Şarpele Roşu” miercuri, 22 iunie, ora 17,00, la cafeneaua din incinta complexului hotelier Marshal aflat pe strada Emanoil Bacaloglu, lângă strada Batiştei şi Biserica Armenească din Capitală. În cadrul manifestării, el va da şi autografe.
După ce, în februarie 2006, autorul publica într-un cotidian central primul capitol din ceea ce el numea atunci volumul al II-lea al romanului „Ciocoii noi cu bodyguard”- care s-a bucurat de mare succes la cititori, fiind ecranizat sub titlul „Ticăloşii” de regizorul Şerban Marinescu -, constatăm că, acum, este vorba de un roman de sine stătător, dar care se referă la aceeaşi faună politică românească descrisă atât de pitoresc în cartea precedentă.
Scriitorul declara unei agenţii de presă că „‘Ultimul bal la Şarpele Roşu’ este un roman de sine stătător, dar poate fi considerat şi o continuare la Ciocoii noi cu bodyguard”. În context, el mărturisea că, ajuns la 79 de ani, „are foarte multe dezamăgiri, faţă de cât de multe speranţe ne-am pus în această lume şi cu convingerea nefericită că actuala noastră clasă politică va avea multă vreme de acum înainte răgazul să respecte cultura”. „De aici şi tristeţea că foarte multe lucruri s-ar fi putut îndrepta în această ţară, dacă pomenita clasă politică ar fi ştiut să apeleze la ceea ce, îndeobşte, este numit intelighenţia”, mai spunea cu tristeţe scriitorul.
Dinu Săraru este însă încrezător în forţa creaţiei, el însuşi fiind „surprins de galopanta desfăşurare a poveştii şi îngrijorat de violenţa din viaţă a poveştii de care abia mă ţin scriind. Sunt întâmplări adevărate aflate sub semnul descreierizării, cum zicea Matei Caragiale, care domină societatea noastră, şi goana, lăcomia, disperarea grotescă a înavuţirii cu orice preţ”.
Ca urmare, în „Ultimul bal la Şarpele Roşu” el promite surprize de proporţii, inclusiv în portretizarea unor super-ciocoi patibulari ai vremurilor noastre. Cu toate astea, aşa cum recunoştea chiar scriitorul, oricât ar semăna întâmplările şi personajele cu viaţa noastră de zi cu zi, povestea rămâne poveste şi nu trebuie căutată nicio cheie.
