Știrea despre pătrunderea aproape clandestină a Monicăi Macovei și a lui Dan Tăpălagă în celebrele arhive ale SIPA aruncă gaz pe foc. Ce-or fi căutat acolo ore întregi în plină noapte? Cu cîteva zile în urmă, ministrul Tudorel Toader zicea că Arhiva SIPA este o „pată pe obrazul justiției“. Vai de mine! O fi fost ceva atît de grav, încît să semene cu o insulă de comportament fascist în plină orientare democratică și proeuropeană a României? Pericolul SIPA a fost scos din pălărie de cîte ori România avea de rezolvat cîte o problemă importantă.
Avem de-a face cu o perioadă de calm și cred că am putea privi acest subiect de undeva de la zero.
Avea România nevoie de un asemenea serviciu, să-i zicem secret?Toate țările democratice și nedemocratice au asemenea instituții specializate în culegerea de informații din penitenciare și în legătură cu oamenii implicați în funcționarea mecanismelor de justiție. Și înainte de înființarea SIPA și după desființarea ei din 2005, în România a funcționat și funcționează un departament specializat în culegerea acestor informații. În acest moment, el nu se mai subordonează direct Ministerului Justiției, ci Administrației Naționale a Penitenciarelor. O fi bine, o fi rău? Numai cei care cunosc diferențele între o formă de organizare și cealaltă pot face comparații și pot da un răspuns.
Cît de folositoare este SIPA într-o societate democratică și, mai ales, în menținerea coerenței sistemului de justiție? Un serviciu format dintr-o cifră care, zic ofițerii, n-a depășit niciodată 130 de profesioniști se ocupa de culegerea de informații din penitenciare. Deținuții livrau un procentaj impresionant de informații despre corupție, criminalitate economico-financiară, crime, furturi, falsuri și trafic de droguri. În același timp, tot de la deținuți veneau informații despre mituiri ale unor judecători, despre vicii și fapte de corupție ale acestora, despre abateri de la normele profesionale. Pe lîngă toate acestea, mai apăreau și informații despre politicieni, guvernanți, funcționari publici, informații pe care SIPA nu le avea în obiectul de activitate. Adică nu avea competențe de verificare și prelucrare. Cam același gen de informații primesc și astăzi ofițerii care activează în zona penitenciarelor. Și ei sunt obligați să le livreze beneficiarilor legali. Adică instituțiilor în drept să le prelucreze și să le cerceteze (SRI, MAI, Parchetul General, DNA etc.). Acum ele sunt livrate Administrației Naționale a Penitenciarelor și de aici sunt dirijate spre beneficiari.
O campanie cu mult zgomot a creat premisele desființării SIPA, fapt produs în 2005, printr-un ordin al ministrului Monica Macovei. Dar în nici un caz numai de capul ei. O logică elementară ne trimite cu gîndul la un acord al președintelui de atunci, nimeni altul decît Traian Băsescu, cel care, peste timp, prin intermediarul său de comunicare, Dan Andronic, a relansat scandalul SIPA.
De ce au desființat Monica Macovei și Traian Băsescu SIPA? Și de ce, imediat după desființare, Monica Macovei și locotenentul ei de comunicare, extrem de devotat, au descins noaptea în arhiva situată la etajul 2 al clădirii la parterul căreia, între orele 20.00 și 2.00 , supraveghea doar un paznic? Căutau dosare care să conțină informații despre ei (soția lui Dan Tăpălagă era judecător la Cluj și în acea perioadă s-a bucurat de un transfer la București)? Sau aveau misiunea să identifice informații culese din penitenciare despre afacerile lui Traian Băsescu? Erau informațiile despre dosarul Flota ținta acestei descinderi?
Greu de găsit un răspuns în absența unui film fidel al descinderii nocturne. Tot din informațiile apărute pe piață, cei doi ar fi plecat doar cu un Registru de evidență, în care erau menționate toate intrările, toate ieșirile (materialele trimise instituțiilor) și în care erau menționate și persoanele vizate. Unii ofițeri trecuți pe la SIPA spun că o simplă lectură a Registrului de evidență ar fi putut oferi o imagine asupra conținutului Arhivei și asupra persoanelor vizate de informațiile culese. A fost desființată SIPA pentru a îngropa informații nevalorificate de „beneficiari“? Sau a fost desființată spre a pregăti terenul fraudelor din cei 10 ani care au urmat în materie de corupție în regimul Băsescu?
De ce este SIPA o rușine pe obrazul Justiției? Nu cumva scandalul este o mare diversiune, iar Tudorel Toader, un ministru naiv care vorbește de amorul artei? Cunoaște el conținutul documentelor? De unde? Ce înseamnă desecretizarea Arhivei? Scoaterea la piață și la lectură? Avem un ministru naiv sau incompetent? Sau din cînd în cînd păpușat?
Mulți voluntari au pus umărul la decredibilizarea SIPA. Dar și mai mulți interesați au trudit la ștergerea urmelor.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.