DNA şi ANI, în opereta „Hop şi-aşa”!

Mai zilele trecute, o cunoştinţă mai veche mă invita ”să dăm o mână de ajutor DNA”, fiind între puţinele instituţii care îşi fac treaba. Cu siguranţă că omul era impresionat de valul de arestări din ultima vreme şi vedea în el un început de curăţenie a spaţiului public. Din mai multe motive, am evitat să-i dau un răspuns, deşi la fiecare veste venită de la DNA în loc să mă plâng mă simt cutreierat de puţină speranţă. Poate că aşa se schimbă ceva. În acelaşi timp, nu cred că DNA are nevoie de ajutorul presei. Adică nu este o instituţie cu nervii la pământ. Nu este nici o domnişoară în crize care să cerşească ajutorul mămicii şi nici încurajările unuia ca mine. Dimpotrivă, aş zice că din felul în care a acţionat până acum, mai ales sub conducerea lui Daniel Morar, a fost un soi de poliţie cu procurori, pusă la dispoziţia puterii.

Regimul Băsescu s-a folosit de DNA ca să-şi consolideze puterea şi ca să-i şubrezească sau chiar să-i elimine pe cei mai importanţi adversari. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu PNA-ul subordonat lui Adrian Năstase, în anii în care era condus de Ioan Amariei. România corupţiei aproape generalizate, de la primăriile mici până la vârful guvernului, nu s-a instalat pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, ci după 2000, mai ales pe vremea DNA, chemată să supravegheze corupţia. Transformarea corupţiei într-un mod de viaţă şi într-o regulă de funcţionare a instituţiilor mici şi mari este chiar dovada nefuncţionării acestei instituţii. Carnavalul făcut de DNA pe vremea lui Daniel Morar n-a izbutit decât să tragă cortina peste marile afaceri petrecute pe vremea guvernului Adrian Năstase şi peste cele dirijate de la Cotroceni începând cu anul 2005.

Adevărul este că s-au făcut 10 ani de când panoul de control al tuturor marilor afaceri din România a fost mutat de la Guvern la Cotroceni. Şi afacerile cu energie, şi asfaltările, şi restituirile de terenuri, şi marile contracte cu statul. Ce au scos PNA şi mai apoi DNA la iveală? Mizilicuri! Până la afacerea Microsoft, anunţată pe şoptite încă din vară, ce-am avut? Am scăpat de câţiva dintre cei mai gălăgioşi miliardari de carton. Câteva persoane incriminate şi condamnate. Dar nici un mare caz de corupţie şi nici o afacere de zeci şi sute de milioane de euro nu au fost date în vileag. Nici privatizarea ALRO şi ALPROM, nici energie pentru ALRO, nici EADS, nici achiziţiile de echipamente militare, nici privatizările pe sponci în energie şi nici în intermedierile de la Hidroelectrica (cele marca David-Videanu-Băsescu). Vine acum DNA, adică instituţia marilor investigaţii de fraudă, şi ne arată tot felul de dosare, care mai de care mai interesante, dar care nu depăşesc condiţia de fapte de defilare. De ce dosare cu mize mari încă nu ies la iveală? Sunt ţinute pentru a-i proteja pe implicaţi? Sau pentru a regla jocul politic? Sau pur şi simplu pentru că profesionalismul celor care instrumentează dosarele din DNA nu-l depăşeşte pe cel al jurnaliştilor care au scris despre ele.

Toată lumea zice că viteza cu care se derulează sentinţele, arestările şi percheziţiile are o conotaţie politică. Şi că nu este dirijată din România! Nu-mi rămâne decât să subscriu la asemenea afirmaţii. Dacă este vorba de un val românesc, atunci cum îl explicăm? Ce forţă politică l-a iniţiat şi îl susţine? Traian Băsescu? Să fim serioşi! El ţine cu dinţii de acoperirea părţii sale de corupţie, una deloc neglijabilă. Guvernul Ponta? Rezon! Elena Udrea, Blejnar şi banda PD? Biserica Ortodoxă sau cea Adventistă? Serviciile, băgate şi ele până în gât în tot felul de afaceri? Sau care parte a populaţiei vrea cu adevărat eradicarea corupţiei? De ce nu s-au lepădat SRI-ul şi PSD-ul de Sebastian Ghiţă sau de familia Cosma din Prahova? De ce nu a descins Parchetul în afacerile cu terenuri şi autorizaţii de la sectorul 1? Sau în afacerile Elenei Udrea, Dorin Cocoş şi Sorin Blejnar? De ce stă la sertar dosarul de peste 100 de milioane de euro a lui Liviu Negoiţă? Şi multe altele! Nimeni nu poate răspunde convingător, semn că operaţiunile cu care suntem bombardaţi în fiecare zi au o mică notă de aleatoriu şi una mult mai mare de subiectivism.

Dimineaţa deschid televizorul să văd unde mai au loc percheziţii şi pe cine mai arestează. Oricât i-a căinat Antena 3 pe Adrian Năstase şi pe Dan Voiculescu, nu cred că DNA a pus probleme unor nevinovaţi. Dimpotrivă! Îi ia doar pe unii, mai ales pe cei care nu-i suportă pe Traian Băsescu şi pe cucoana lui. Şi totuşi, aceste accente de justiţie iniţiate de DNA pică prea târziu. Ministerele sunt pline de oameni care au multiplicat de zeci şi sute de ori faptele miniştrilor. Primăriile, la fel. În atâţia ani de letargie a PNA şi a DNA, corupţia a devenit un mod de a fi. Şi nimeni nu ne mai întoarce la spiritul civic din poveştile cu eroi. Parcă ne-am afla într-un oraş cucerit de bandiţi şi pe care nişte forţe greu de înţeles încearcă să-l elibereze, majoritatea localnicilor stând pe margine şi admirând spectacolul. Şi nici nu ştim şi nici ei nu ştiu dacă sunt de partea hoţilor sau a eliberatorilor, fiind gata să facă figuraţie în amândouă taberele. În oricare dintre ele li s-ar ivi ocazia.

Până când DNA va pune lupa pe afacerile şi aventurile protectorilor, nu văd la ce l-am căina sau încuraja. Cântă şi el în noua operetă intitulată ”Hop şi-aşa”. Exact ca ANI şi ca serviciile secrete!