Domnul Daniel, patriarhul, l-a înlocuit pe Dumnezeu cu domnul Iohannis

Această imagine spune totul despre transformarea din ultimul timp a celui care se vrea întîiul stătător al Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Daniel, mult prea fericitul cu mască.

A împlinit zilele acestea 70 de ani, prilej cu care președintele Klaus Iohannis i-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Colan. Cu masca pe figură, regulamentar, Daniel s-a îndreptat către Iohannis și, ca un veritabil japonez, s-a înclinat adînc în fața Președintelui pentru a-și primi TINICHEAUA.

Salutul de acest fel, prin înclinarea trupului, se numește în japoneză Ojigi și are cîteva reguli obligatorii. Astfel, cum citim pe site-ul „Viața bate filmul”, „Aplecările corecte sunt executate cu spatele drept, fiind important ca panta spatelui și spatele capului să formeze o linie dreaptă”. Dacă ne uităm pe fotografie, observăm că Daniel face ojigi destul de bine, deși are cocoașa puțin aplecată, probabil pentru că nu și-a stăpînit pe deplin tentația slugarnică.
Această formă de salut Ojigi, din picioare, se numește Ritsurei și are 3 unghiuri de aplecare distincte în funcție de mesajul transmis, fiecare cu denumirea sa:

– 15°- salut mai puțin formal, către apropiați;
– 30°- salutul oficial;
– 45°- când îți ceri scuze profunde sau manifești un respect deosebit față de acea persoană:

După părerea noastră, așa cum vedem în imagini, Daniel îl salută pe Iohannis cu ceva între formula Eshaku și Keirei.
Vă veți întreba: ce legătură este între plecăciunea făcută de Daniel și salutul japonez? Este, pentru că, dacă tot a fost vorba despre un ritual, Klaus Iohannis, ca un bun creștin, ar fi trebuit să-i sărute mîna lui Daniel, respectînd ceea ce spunea Sfîntul Ioan Gură de Aur în lucrarea „Despre preoţie“: „Dacă aş întâlni un preot şi un înger m-aş pleca întîi pînă la pămînt în fața preotului şi i-aş săruta mîna sfinţitoare şi apoi m-aş pleca îngerului”!

Se pare însă că raportul dintre Iohannis și Daniel nu are de-a face cu ceea ce spunea Sfîntul Ioan Gură de Aur, ceea ce ne face să credem că, de fapt, Prea Fericitul Daniel l-a înlocuit pe Dumnezeu cu Iohannis! Altfel, cum să înțelegem prețuirea lui Daniel pentru tinicheaua prezidențială dacă el s-ar considera trimisul lui Dumnezeu pe pămînt? Practic, Daniel a devenit joi un japonez dacă ținem cont de plecăciunea pe care el a făcut-o în fața lui Iohannis!
Și ar mai fi ceva de subliniat. Am citit cu atenție discursul luteranului Iohannis după ce i-a conferit tinicheaua ortodoxului Daniel. Veți vedea de ce am făcut aceste precizări legate de religia fiecăruia. Iată cîteva fragmente din „alocuțiunea” Președintelui:

– „Ne amintim prezența activă a Bisericii Ortodoxe Române în cadrul dezbaterilor despre libertatea religioasă și relația dintre state și Culte, prilejuită de Președinția României la Consiliul Uniunii Europene”.

– „Rolul fundamental pe care vi l-ați asumat în dezvoltarea dialogului interconfesional și interreligios, în plan național și internațional. Această dimensiune a acțiunii Bisericii Ortodoxe Române se sprijină pe climatul general de armonie dintre cultele religioase legal recunoscute în țara noastră”.

– „Preafericirea Voastră, ați adus o contribuție importantă la afirmarea Bisericii Ortodoxe Române ca important partener de dialog al statului român”.

– „Vreau să vă felicit pentru exemplul de echilibru și înțelepciune pe care îl oferiți în domeniul extrem de sensibil al relației dintre Culte, precum și dintre acestea și autoritățile Statului”.

– „Preafericirea Voastră, îmi doresc ca parteneriatul dintre Culte și instituțiile Statului, dintre Biserica Ortodoxă Română și autoritățile publice să continue și să se dezvolte”.
Cine a avut răbdarea să citească această alocuțiune, a observat că Iohannis l-a tratat pe Patriarhul BOR ca pe un ministru al Cultelor în Guvernul Cîțu, nu ca pe capul Bisericii Ortodoxe!
Se vede și din fragmentele de mai sus pentru ce l-a decorat Iohannis pe Daniel și ce sarcină i-a trasat pentru viitor: libertatea religioasă, dialogul interreligios (?), BOR ca partener social al statului, relația dintre culte, parteneriatul dintre culte și instituțiile statului…

Asta este treaba Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române? Să dezvolte relațiile dintre diversele culte sau să apere ortodoxia, ca fundament național al poporului român, în fața valului progresist teribil care pune la îndoială biserica? Să dezvolte parteneriatul BOR cu Statul sau să-i apere pe credincioși împotriva deciziilor guvernului de a închide bisericile chiar în timpul marilor sărbători creștine, așa cum s-a întîmplat anul trecut?

Vedem că domnul Daniel este încîntat de sarcinile trasate de domnul Iohannis și chiar a afirmat acea aberație, că BOR este partenerul social al Statului, invocînd Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, deși textul legii spune cu totul altceva în Capitolul II, Secțiunea 1, art. 7, al. 1: „Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale”, ceea ce nu înseamnă că BOR este partenerul social al Statului!

Ce observăm din această festivitate omagială pentru cinstirea domnului Daniel, partenerul social al domnului Iohannis? Că, în timp ce domnul Daniel se află într-un adevărat război cu ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pe care-l acuza de „dorința de întîietate și onoruri”, el se duce ca un mirean la Cotroceni tocmai pentru aceste „onoruri” lumești! Și ce ceruse ÎPS Teodosie Sfîntului Sinod? O decorație? Nicidecum, ci refacerea Mitropoliei Tomisului, prima Mitropolie din teritoriile românești, fără de care domnul Daniel n-ar fi fost azi Patriarh!

Și ortodoxul Daniel nici măcar nu l-a întrebat pe luteranul Klaus Iohannis cum de a reușit acesta să retrocedeze, prin acțiunea FDGR, către Biserica Evanghelistă (din care face parte) proprietățile pe care aceasta le cedase Grupului Etnic German (organizație declarată ca fascistă) și care au fost confiscate de către Stat prin Decret Regal în urma Acordului de pace de la Paris! Nu de alta, dar proprietățile BOR, în majoritatea lor, n-au fost retrocedate, deși au fost confiscate și ele de către comuniști!

Iată de ce cred că preaferita zi a preafericitului Daniel este, într-adevăr, o zi istorică: cea în care l-a lăsat deoparte pe Dumnezeu pentru a-l preamări pe Iohannis, cel care intra cu sfînta sa soție în fiecare duminică în Biserica Evanghelistă din Sibiu, în timp ce bisericile ortodoxe erau închise pentru credincioși și în noaptea de Paște!
Toate astea arată că domnul Daniel a dobîndit acel „dar dumnezeiesc al suptului”, așa cum scria Mihai Eminescu despre o înaltă față bisericească din vremea lui.