Ca victime ale Codruţei Kovesi, aş putea să am o oarecare compasiune faţă de cei doi procurori: Doru Ţuluş şi Mihaela Iorga Moraru, însă acest sentiment îmi trece cînd mă gîndesc cîte destine au nenorocit ei pînă cînd a izbucnit acest scandal. Informaţiile pe care chiar ei le aduc în discuţie acum sînt propriile lor capete de acuzare!
Cei doi, mai ales Doru Ţuluş, ar vrea să treacă drept eroi, deşi pînă mai ieri erau de partea întunecată a DNA, despre care nu numai că au tăcut, dar au fost pionii Codruţei Kovesi în multe din dosarele fabricate la comandă.
Altfel ar fi fost lucrurile în ceea ce-i priveşte dacă ar fi făcut dezvăluirile despre felul în care acţiona Laura Codruţa Kovesi atunci cînd li se ordona cui să deschidă dosare, pe cine să reţină sau să trimită în judecată fără probe. Independenţa lor, în calitate de magistraţi, le permitea să sesizeze atunci CSM despre practicile Codruţei Kovesi, dar au preferat să execute comenzile pentru ca lor să le fie bine!
Sigur că sînt preţioase şi dezvăluirile pe care le fac acum. În parte, sufletul lor poate să ceară îngăduinţă pentru abuzurile pe care le-au săvîrşit, dar iertarea presupune şi o anumită penitenţă, un pelerinaj la familiile victimelor, acolo unde au generat suferinţă. Altfel, ceea ce spun ei acum nu este decît expresia unui alt păcat omenesc, acela de a încerca să-şi salveze pielea, aşa cum au făcut pînă acum, pentru ca familiile lor s-o ducă mai bine, în timp ce altor familii le făceau un imes rău!
L-am auzit toţi pe Doru Ţuluş cît de plin este de cuvîntul „eu”: eu am fost între primii angajaţi ai DNA, eu am adus-o pe Mihaela Iorga în DNA, eu am refuzat să colaborez cu alte structuri. N-a rostit însă niciodată cuvîntul „eu” în legătură cu dosarele politice făcute la comandă, cum ar fi „Trofeul calităţii” pentru execuţia lui Adrian Năstase sau „Telepatia” pentru execuţia lui Dan Voiculescu. În ambele, nu probele erau importante, ci dorinţa lui Traian Băsescu de a-şi vedea oponenţii în puşcărie, pe care ei anticipat-o. În sentinţa de condamnare a lui Adrian Năstase se consemnează că nu existau probe directe, iar în cea a lui Dan Voiculescu a contat un prejudiciu de 60 milioane euro stabilit de Dacian Cioloş, ministrul agriculturii pe atunci, despre care instanţa a decis că nu avea competenţa să se pronunţe!
Dar „trofeul” lui Doru Ţuluş este „Dosarul transferurilor”, în care l-a tîrît şi pe marele fotbalist Gică Popescu, deşi acesta îşi achitase prejudiciul rezultat dintr-o interpretare a legislaţiei referitoare la fotbal. Azi ştim că acea condamnare a lui Gică Popescu urmărea, de fapt, scoaterea lui din cursa pentru preşedinţia FRF, devenită ţintă a unor interese politice!
Şi Mihaela Iorga a fost implicată în dosarul „Trofeul calităţii”, cel în care Adrian Năstase a fost condamnat pentru pixurile din campania electorală din 2004, motiv pentru care Codruţa Kovesi a promovat-o în 2013 ca şefă de serviciu în DNA. Tot ea s-a ocupat şi de dosarul „Microsoft”, în care a pus sub acuzare opt miniştri, fără ca vreun reprezentant Microsoft să fie deranjat.
Este foarte importantă dezvăluirea Mihaelei Iorga în legătură cu solicitarea din partea Codruţei Kovesi de a o reţine pe Elena Udrea, ceea ce reprezintă o ilegalitate comisă de şefa DNA, dar de ce oare nu a sesizat atunci organele competente pentru a se opri astfel de practici?
Ţuluş şi Iorga nu erau cetăţeni de rînd, ci reprezentaţi ai instituţiilor statului, ei avînd obligaţia să împiedice astfel de practici precum cele pe care acum le reclamă, căci sînt protejaţi de lege! Una este ca un cetăţean oarecare să tacă de teama represiunilor, şi alta este ca un procuror să comită un abuz prin tăcere pentru a fi avansat în funcţie sau să primească laude!
Doru Ţuluş şi Mihaela Iorga Moraru în situaţia de acum au fost umiliţi de Codruţa Kovesi prin supunerea la testul cu detectorul de minciuni sau cînd sînt bănuiţi că au realizat acele înregistrări cu şefa DNA. Dar ar fi trebuit să ne spună acum dacă ceea ce am auzit cu toţii în acele înregistrări este sau nu adevărat, dacă Laura Codruţa Kovesi a rostit acele propoziţii pe care acum le contestă ca fiind „făcături”! Ei, însă, tac, lăsîndu-i pe toţi colegii lor să fie bănuiţi în continuare de Kovesi, căci răzbunătoarea şefă a DNA nu se va opri la pedepsirea lui Ţuluş şi Iorga, ci va continua să-şi ia măsuri de siguranţă.
Se ştie că oricine ar dori să beneficieze de omagiul adus eroilor, însă nimeni nu ar vrea să trăiască destinul unui erou! Cine vrea să fie erou trebuie să ştie că asta înseamnă, în primul rînd, acceptarea ideii de sacrificiu, fie că este vorba despre apărarea celorlalţi, fie că este vorba chiar de ţară! Fără ideea de sacrificiu spre binele celorlalţi, astfel de gesturi pot deveni foarte uşor doar expresia ipocriziei, a interesului mărunt şi personal, putînd fi încadrate chiar în logica unor jocuri de culise.
Doru Ţuluş şi Mihaela Iorga Moraru trebuie să se decidă: ne spun adevărul integral despre ceea ce ştiu pentru a pune capăt practicilor Codruţei Kovesi, riscînd sancţiuni drastice, sau se limitează să ceară clemenţă pentru a rămîne pe funcţie.
A rămîne „între” nu rezolvă nimic. Cel mult, pot genera o ştire valabilă cîteva zile, după care totul va fi la fel ca înainte, iar cei doi procurori vor fi doar ca două petarde aruncate în curtea Codruţei Kovesi, care fac puţin zgomot, după care se aşterne din nou tăcerea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.