Dosare de nejudecat

Unele cauze sunt instrumentate de procurori pentru a nu putea fi judecate. Nu neapărat pentru că ar avea mari erori de procedură sau pentru că lucrurile descoperite nu ar fi reale, ci pentru că modul de punere a faptelor în rechizitoriu, dar mai ales modalitatea în care reprezentanţii Ministerului Public intenţionează să demonstreze vinovăţia inculpaţilor fac imposibilă finalizarea judecăţii în toate cele trei stadii procesuale într-un termen rezonabil extins.

Trei dintre asemenea cauze sunt dosarele „Rompetrol”, în care omul de afaceri Dinu Patriciu, împreună cu alte nume sonore din lumea afacerilor şi a mass-media sunt acuzaţi de comiterea unor infracţiuni economice, dar şi celebrele deja dosare „Zambaccian 1″ şi dosarul de luare de mită al lui Şerban Mihăilescu. Toate aceste cauze au zăcut ani de zile pe la instanţe, au fost declinate, disjunse, conexate, întoarse, trimise la Curtea Constituţională, apoi readuse la instanţă, numai pentru ca în final să se reîntoarcă pe masa procurorilor.

Dosarul „Rompetrol”, de exemplu, a fost trimis în instanţă în anul 2006, atunci când procurorii anunţau că au finalizat ancheta penală împotriva omului de afaceri Dinu Patriciu şi împotriva altor 11 inculpaţi. Patru ani mai târziu, adică în 2010, cauza este încă la instanţa de fond, adică la prima instanţă la care a fost trimis în 2006, de abia la termenul următor, de la sfîrşitul lunii iunie, fiind aşteptat ca instanţa să finalizeze audierea inculpaţilor, adică printre primele proceduri care trebuie îndeplinite în faza de judecată.

„Zambaccian 1″ şi „Mătuşa Tamara” sunt celebrele deja dosare întocmite de procurorii anticorupţie împotriva fostului premier Adrian Năstase. Procurorii au început ancheta penală în 2005, pentru nişte fapte de corupţie petrecute, în opinia procurorilor, între anii 2002 şi 2004. Prima trimitere în judecată în acest dosar a avut loc în anul 2006, dar doi ani mai târziu, adică în 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv că dosarul trebuie să se întoarcă la DNA pentru refacerea urmăririi penale, după ce Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate care prevedea că şi pentru miniştri parlamentari trebuie cerut avizul de urmărire penală de la camera unde aceştia activează, lucru pe care procurorii nu l-au făcut la Năstase. Un an mai tîrziu, adică în 2009, procurorii au obţinut avizul de care aveau nevoie, pentru ca la începutul anului 2010, în sfârşit să îl retrimită în judecată pe Adrian Năstase. Există însă o mică problemă: în cauză sunt sute de martori propuşi de procurori, ceea ce înseamnă că decizia definitivă în acest dosar va fi dată pe la ajunul prescripţiei faptelor de care este Năstase acuzat.

Ultimul dosar din lista celor ce nu pot fi judecate este cauza în care Şerban Mihăilescu este acuzat de procurori că a primit mită câteva arme de vânătoare. Ancheta a început în 2006, deşi pretinsa şpagă fusese luată, conform procurorilor, în 2002. În 2008, cauza a fost trimisă la instanţă, dar în acelaşi an, Mihăilescu a beneficiat de aceeaşi decizie ca şi Năstase din partea ÎCCJ, iar dosarul său s-a reîntors pe masa procurorilor. În 2009, aceştia au obţinut avizul de care aveau nevoie pentru a începe urmărirea penală împotriva lui Mihăilescu, lucru pe care l-au şi făcut, ancheta finalizîndu-se cu o retrimitere în judecată a lui Şerban Mihăilescu în aprilie 2010. Şi această cauză va fi judecată, la un moment dat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Poate la anul şi la prescripţie.