Dosarul de securitate al lui Dorin Tudoran

O bine venită apariţie editorială se dovedeşte  masivul op „Eu, fiul lor. Dosar de securitate“ (Editura Polirom, 2010) sub semnătura lui Dorin Tudoran. Aproape 600 de pagini de documente extrase din miile, zecile de mii de pagini pe care sute de ofiţeri de Securitate şi alte categorii de turnători, colaboratori, informatori şi degustători, mai mult sau mai puţin oneşti, le-au emis ca să-l dea în gât – cu o expresie nu foarte academică – pe scriitorul român Dorin Tudoran.

Volumul, apărut în colecţia “Document” a prodigioasei editori ieşene, este îngrijit de istoricul româno-american Radu Ioanid. Care semnează şi o extrem de elaborată şi nuanţată “Punere în context”, prefaţă ce ne introduce în subteranele pline de miasme ale documentelor din arhivele Securităţii legate de obiectivul “Tudorache”. Dorin Tudoran – obiectivul unei întregi armate. Un om devine altceva decât este, un om devine o ţintă mobilă, viaţa lui şi a familiei, cea a prietenilor sunt luate în cătarea unei arme invizibile. Urmărirea şi filajul se concretizează în milioane de cuvinte, gândul ultim fiind acela de a lua decizii legate de viaţa lui. Să nu anticipăm. Volumul de documente beneficiază nu doar de comentariile succinte ale lui Dorin Tudoran, dar şi de o postfaţă echilibrată a criticului literar Nicolae Manolescu, prieten apropiat al scriitorului şi disidentului român Dorin Tudoran. Sigur că pentru obştea scriitoricească numele lui este cunoscut şi apreciat cum se cuvine. Dar pentru marele public şi după trecera atâtor ani, deja gestul lui de a înfrunta maşina terorii comuniste a intrat într-un nemeritat con de umbră. Ca şi opţiunile şi curajul altor oameni de ispravă, de la Paul Goma, Radu Filipescu, Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Dan Petrescu până la Mircea Dinescu şi Ana Blandiana – asupra cărora s-au vărsat tone de injurii şi măscări, greu de reprodus -, care au clamat sistemul comunist. Când majoritatea dintre noi tăceam. Tactica puterii neocomuniste de după 1989 de a minimaliza gesturile de revoltă ale disidenţilor români şi a degreva responsabiliatea  organelor de represiune, astfel ca adevărul să se ascundă bine, a dat roade. Pe cine mai interesează, azi şi acum, cine şi ce a făcut, cât am fost de curajoşi şi câte murdării s-au consumat sub ochii noştri? Pe cine mai intrigă, miră sau revoltă toate aceste ticăloşii şi crime ale regimului comunist? Pe cine mai poate sensibiliza drama care s-a petrecut în zeci de ani? Fiecare în parte, cu toţii laolaltă.Victime şi călăi, deopotrivă. Deseori şi cu concursul nostru.

Avem acum ocazia să citim “Note” şi “Note informative”, “Rapoarte”, “Note-Raport” şi “Stenograme” care arată cum o uriaşă maşinărie a terorii era pusă în joc pentru a anihila un singur om. Unul care avusese curajul să spună că “Regele e gol”! Avem la îndemână, pentru a judeca singuri, ceea ce a făcut unul sau altul dintre contemporanii noştri. Prieteni care au turnat prieteni, colegi de breaslă care au lucrat mână în mână cu autorităţile. Încercarea lui Ion Cristoiu de acum câţiva ani de arunca o mizerabilă suspiciune asupra disidenţilor români este contrazisă abrupt de actualul morman de documente. Avem la îndemână şi un document emis de CNSAS, din 16.06.2010, unde găsim publicate numele a 40 de ofiţeri de Securitate care au contribuit la instrumentarea documentelor din dosarul de securitate al lui Dorin Tudoran. De la colonelul Achim Victor şi până la Voicilaş Haralambie, trecând peste nume deja faimoase precum Bordea Aron, Bucurescu Gianu, Merce, Pleşiţă, Postelnicu, Stamatoiu Aristotel sau nu mai puţin mediatizatul Ureche Marian. Faptul că documentele şi deciziile CNSAS consfinţesc statutul de informator al Securităţii şi al unor nume de prestigiu din literatura română nu face decât să crească cota dramei consumate. Ştim bine că Procesul Comunismului început în România nu va duce nicăieri. Ştim bine şi nu ne facem iluzii pentru viitor, când multe din personajele ce populează aceste documente ne dau lecţii despre democraţie şi patriotism. Ştim bine însă că adevărul, chiar dacă nu mai foloseşte la nimic, nu poate fi ascuns nici sub şapte lacăte. Despre adevăr, minciună şi vieţile noastre este vorba în acest volum, pe care un poet şi intelectual – puţin cunoscut şi apreciat în România de azi – de mare suprafaţă, precum Dorin Tudoran, ni-l oferă. Cu strângere de inimă, dar la fel de ferm şi consecvent cu propriile idei, gânduri şi opţiuni. Ieri, ca şi azi.