Valentin Naumescu, pentru Cotidianul: Bugetul UE, o „victorie de etapă”/ Dreptul de veto nu va fi eliminat/ Securitatea Europei depinde de SUA/ Rusia, un pericol real/ „Cocktail-ul Molotov” din România

Consilierul prezidențial pentru afaceri europene, Valentin Naumescu, a vorbit pentru Cotidianul despre cele mai arzătoare subiecte la nivel european. Despre bugetul UE, profesorul de Relații Internaționale spune că varianta prezentată de președinția irlandeză dă motive de optimism. Bugetul nu este mai mic. Totuși, România trebuie să fie perseverentă în a-și susține interesul pentru păstrarea finanțării politicilor de coeziune și agricole.

Despre dreptul la veto, Naumescu dă asigurări că el nu va fi eliminat. În privința securității Europei, consilierul prezidențial crede că ea nu poate fi privită separat de aportul SUA în cadrul NATO, ceea ce nu contravine ideii că Europa trebuie să facă propriile eforturi.

Aflați din interviu ce spune Valentin Naumescu despre pericolul ca Rusia să-și extindă amenințările de la Ucraina la state NATO și despre partidele din Europa considerate „extremiste”.

Draftul de buget al președinției irlandeze nu scade finanțarea pentru politicile de coeziune și agricole: O „victorie de etapă”, pericolul nu a trecut

Cotidianul: Cum va fi afectată România, dat fiind că viitorul buget al UE s-ar putea concentra mai mult pe securitate decât pe politica de coeziune și pe politica comună agricolă?

Suntem în pline negocieri pentru viitorul cadru financiar multianual (CFM) 2028-2034 al UE. Nicio decizie cu titlu final nu a fost încă luată. De fapt, nimic nu este convenit până ce totul nu va fi convenit prin acord politic consensual (nothing is agreed until everything is agreed), o regulă tradițională a negocierilor dure, complexe, cu miză mare din cadrul Uniunii.

Deocamdată, al doilea cadru de negociere („nego-box”) revizuit, prezentat sâmbăta trecută, ca propunere, de președinția irlandeză a Consiliului UE, după cel cipriot din semestrul trecut, nu arată scăderea finanțării pentru politicile de coeziune și agricolă comună.

Este așadar o „victorie de etapă” a grupului Prietenii Coeziunii, format din 17 state, în care se știe că România și Italia sunt coinițiatoarele și comoderatoarele unor scrisori comune trimise în acest sens, în mai și octombrie, pentru păstrarea anvelopelor financiare destinate coeziunii și agriculturii (secțiunea 1 a bugetului), cât mai aproape de propunerea inițială a bugetului înaintată de Comisia Europeană în vara anului trecut, o propunere cu o valoare totală de circa 2000 miliarde de Euro pentru cele patru rubrici.

Asta nu înseamnă însă că greul a trecut, că pericolul reducerii mai accentuate a proiectului de buget al Comisiei a trecut (a redus puțin și președinția irlandeză, în propunerea lor, 8% ca valoare totală, dar au operat o reducere foarte mică la fondurile de coeziune și agricultură, așa cum am cerut noi), nu spunem că nu există în continuare riscul ca statele „frugale” să se opună adoptării unui buget mai ambițios în termeni reali al UE față de cel adoptat în 2019, ținând cont și de inflația din ultimii șapte ani.

Practic, pentru ca negocierea să reușească, iar acordul politic consensual să fie realizat până la sfârșitul anului, așa cum se dorește, este necesară identificarea și convenirea adoptării unor noi resurse proprii (NOR-new own resources) ale UE, într-un volum total de 350-400 miliarde pentru perioada 2028-2034, care să compenseze „spațiul gol” existent în acest moment între nivelul posibil al bugetului obținut fără creșterea procentuală a contribuțiilor naționale din VNB (1,1% din venitul național brut) și nivelul mult mai ambițios al bugetului, la care aspiră Comisia Europeană (1,26%) și statele din grupul Prietenii Coeziunii.

„Accentul discuțiilor liderilor europeni va cădea pe agrearea de noi resurse proprii”

În această creștere de buget sunt incluse practic noile obiective strategice ale UE, precum competitivitatea economică, apărarea și securitatea, extinderea etc. Germania și statele frugale nu sunt împotriva noilor obiective, pe care le susțin și ei, dar sunt împotriva creșterii contribuțiilor naționale din VNB pentru CFM, ceea ce înseamnă că la Consiliul European care începe joi, probabil și la următoarele două summituri (din noiembrie și decembrie), accentul discuțiilor liderilor europeni va cădea pe agrearea de noi resurse proprii (NOR), de cel puțin 50-60 miliarde de Euro pe an. Dificultatea acestei ținte ține de faptul că NOR trebuie adoptate și ratificate în toate cele 27 de state membre, fiind vorba practic de niște taxe care trebuie colectate și livrate la bugetul UE.

România este direct interesată de adoptarea unui buget ambițios, ca și celelalte state din grupul Prietenii Coeziunii, ale căror convergență, dezvoltare competitivă și securitate, prin finanțarea politicii de apărare, depind în foarte mare măsură de finanțările UE. Dorim ca aceste noi resurse proprii să fie convenite, astfel încât să se evite tăierile semnificative de buget pe care le solicită cele șase state frugale.

„Există și posibilitatea de a nu se atinge consensul politic în decembrie”

Din păcate, trebuie să admitem că există și posibilitatea de a nu se atinge consensul politic în decembrie, o situație cu posibil impact negativ pentru întreaga UE, din cauză că cele două grupuri de state au încă poziții îndepărtate privind volumul total al bugetului european și nici nu s-a avansat prea mult pe calea convenirii unor noi resurse proprii, deși multe state solicită acest lucru.

Există diferențe între economiile statelor membre și fiecare are propriile preferințe și propriile „linii roșii” atunci când se discută, de exemplu, despre taxarea suplimentară a tutunului, jocurilor de noroc, serviciilor digitate, monedelor virtuale, companiilor foarte mari, zahărului din produsele alimentare, carbonului din lanțul de producție al produselor importate în UE, deșeurilor electronice etc.

Doar prin negocieri raționale și responsabile și un compromis rezonabil, în care fiecare stat membru va trebui să cedeze ceva sau undeva pentru a-și salva în linii mari prioritățile, s-ar putea adopta la Consiliul European din decembrie noul buget multianual. Să nu uităm că este nevoie de aproape un an pentru a fi adoptată ulterior legislația secundară și măsurile tehnice de aplicare, astfel încât să nu apară o discontinuitate de finanțare la 1 ianuarie 2028.

Valentin Naumescu: România a avut două succese importante

Cotidianul: Ce ar trebui să facă și să negocieze România, pentru a fi avantajată și nu dezavantajată de viitorul buget? Vedeți suficientă preocupare la nivelul clasei politice, dată fiind importanța negocierilor de la Bruxelles?

România este bine angajată în aceste negocieri complexe, în special prin experții de la Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanța noastră permanentă de la Bruxelles, iar la nivel politic prin Președintele României. Am avut două succese importante, reflectate în scrisorile comune trimise de cei 17 lideri din grupul Prietenii Coeziunii, la inițiativa României și Italiei.

De fapt, în aceste ultime trei luni de negocieri rămase din anul curent, rolul discuțiilor politice din Consiliul European va crește foarte mult în lunile următoare și finalmente va fi decisiv, pentru că acordul trebuie dat prin consens în Consiliul European. Președintele României este foarte conectat cu experții care negociază la nivel tehnic, au loc consultări periodice, informări constante, se discută variante, scenarii etc.

Nu aș neglija aici nici rolul activ al deputaților români din Parlamentul European, care ajută prin pozițiile lor (așa cum știți, și Parlamentul European va avea un rol important în aprobarea CFM), deci cred că partidele pro-UE s-au implicat prin reprezentanții lor din Parlamentul European, chiar dacă preocuparea pentru negocierea CFM nu a fost, din păcate, atât de vizibilă în presa din România, fiind estompată de zgomotul politic intern, de încrâncenarea și durata blocajului la formarea guvernului, un impas cauzat de moțiunea de cenzură din mai și apoi de criza structurală a majorității pozitive prin care trece România (la nivel politic, social și chiar cultural) și despre care am mai vorbit, cu alte ocazii.

„Președintele dorește să nu fie afectată finanțarea europeană a celor două politici tradiționale”

Cotidianul: Care sunt acțiunile întreprinse de președintele României, care sunt dorințele României? Cum să arate bugetul viitor, ce domenii vrem să fie finanțate?

Președintele României acționează în principal în Consiliul European, precum și în formatele minilaterale din care țara noastră face parte (am explicat mai sus), în discuțiile bilaterale cu membrii EUCO, cu Președintele Consiliului European dar și, evident, în discuțiile constante cu reprezentanții guvernului României implicați direct în negocierile tehnice.

Așa cum a explicat în numeroase rânduri, Președintele dorește să nu fie afectată finanțarea europeană a celor două politici tradiționale care au asigurat convergența spectaculoasă a României spre media europeană în ultimii 20 de ani (de la 40% în momentul aderării la 80% în prezent), respectiv politica de coeziune și politica agricolă comună.

Sigur că înțelegem și susținem noile obiective ale UE, instrumentele și politicile de modernizare a bugetului, rolul Fondului European al Competitivității (ECF), apărarea și securitatea europeană, finanțarea noilor tehnologii avansate, relansarea industrială, extinderea UE etc., dar nu dorim să apară o nouă falie între economiile dezvoltate și competitive din nord-vestul UE și cele aflate încă în proces de convergență, cum sunt cele din Europa Centrală. Cu privire la secțiunea a doua a CFM, competitivitatea, Președintele României a insistat și insistă ca mecanismele și regulamentele ECF să prevadă un acces cât mai larg al statelor membre la fondurile destinate competitivității economice. 

„Dreptul de veto nu poate fi eliminat și nu va fi eliminat”

Cotidianul: Există o discuție relativ intensă la nivel european privind eliminarea dreptului de veto, după precedentul Viktor Orban. România susține. Care ar fi avantajele dacă este eliminat dreptul de veto? Există și voci critice care spun că România, ca stat mai mic față de marile puteri, va pierde prin eliminarea acestui drept.

Dreptul de veto nu poate fi eliminat și nu va fi eliminat. Este prevăzut explicit în Tratatul de la Lisabona, iar Tratatul UE cu siguranță nu va fi revizuit la orizontul acestei generații politice, fiind imposibil de atins un eventual consens în contextul actual, chiar dacă această propunere s-ar afla pe agenda europeană (dar nici măcar nu este pe agendă, într-atât este de nerealist să vorbim despre așa ceva). Nici România, ca să clarificăm acest lucru, nu are pe agenda de reflecție strategică internă chestiunea revizuirii Tratatului UE și nu ar susține acum un asemenea demers.

Pe chestiunile fundamentale, precum cele de arhitectură instituțională a UE, apărarea și securitatea comună, extinderea, revizuirea Tratatului etc., este obligatoriu consensul statelor membre în orice decizie. În aceste chestiuni de maximă sensibilitate și relevanță majoră pentru suveranitatea statelor membre, în mod explicit este prevăzut că nu poate fi aplicată „clauza pasarelă” din Tratat, care permite într-adevăr, însă numai cu acordul tuturor statelor, trecerea de la consens la votul cu majoritatea calificată (QMV) doar pe anumite chestiuni, să le numim „secundare”, din politica externă a UE.

Se vorbește, de exemplu, de deciziile privind sancțiunile impuse de UE în politica sa externă (a se vedea sancțiunile împotriva Rusiei, blocate multă vreme de Viktor Orbán), de configurarea unor misiuni externe ale UE (de pildă, participarea cu misiuni de sprijin pentru libertatea navigației maritime în Orientul Mijlociu etc.), unde condiția greoaie și lentă a realizării consensului poate conduce la o slăbire a eficienței și capacității UE de a acționa strategic pe plan extern, deci de a fi un actor global puternic.    

Valentin Naumescu: Pe termen scurt și probabil mediu, securitatea Europei democratice este de neconceput fără SUA

Cotidianul: Cum credeți că va arăta securitatea Europei în câțiva ani, ce ar trebui să se schimbe? Cum se va poziționa UE față de NATO și SUA (vorbim de SUA lui Trump deocamdată)? Va fi mai independentă, va reuși să fie mai independentă? Cum ar trebui să se poziționeze România, dat fiind că interesele SUA și cele ale UE nu coincid în acest moment?

Pe termen scurt și probabil mediu, securitatea Europei democratice este și va fi imposibil de conceput fără angajamentul strategic și militar al SUA, reflectat prin mecanismele NATO. Aliații americani se angajează să mențină chiar și pe termen lung „umbrela nucleară” a NATO, urmând ca, treptat, aliații europeni să preia tot mai mult din responsabilitățile și efortul financiar și militar al apărării convenționale.

Dar este nevoie de ani, nu se poate peste noapte. Nu vedem niciun dezacord între UE și SUA pe această temă, dimpotrivă, în interiorul NATO a devenit foarte clară această asumare crescută a responsabilității europenilor pentru propria apărare. Este absolut normal ca democrațiile europene să investească mai mult în propria apărare, fie că vorbim de industria de apărare, fie că vorbim de armament, tehnologii și echipamente performante, fie că vorbim de trupe și de capacitatea de luptă efectivă.

Pe de altă parte, România și statele Flancului Estic contează în prezent pe o prezență militară americană (și, în general, aliată) crescută, ca factor esențial al garanțiilor de securitate furnizate de NATO.

„Există riscuri reale” privind extinderea amenințărilor Rusiei. Alianța Nord-Atlantică este pregătită să înceapă lupta de apărare imediat 

Cotidianul: Vedeți riscuri reale privind extinderea amenințărilor Rusiei de la Ucraina spre alte state din NATO? Care ar fi aceste riscuri? Sunt din ce în ce mai multe semnale și avertismente în acest sens.

Sigur că există riscuri reale. Se vorbește foarte serios despre acestea, de câțiva ani încoace, la niveluri înalte de comandă militară, strategică, de intelligence și politică din Europa. Vedem deja amenințări hibride și agresiuni de diverse tipuri dincoace de Ucraina, prin sute de violări ale spațiului aerian și maritim al țărilor Flancului Estic și nu numai, dacă luăm în considerare și atacul cu drone de la aeroportul din Leipzig, pentru care Germania a responsabilizat direct și explicit Rusia.

Chiar acum câteva zile, generalul american Alexus Grynkewich, comandantul suprem al trupelor aliate NATO în Europa, a avut o intervenție publică fermă, foarte clară și tranșantă, în care a avertizat Rusia că, în cazul în care va fi atacată o țară membră, Alianța Nord-Atlantică este pregătită să înceapă lupta de apărare imediat, iar NATO, ca alianță defensivă, dispune de capacitatea militară de a respinge atacul extern.

„Rețelele sociale au făcut și fac foarte mult rău pentru că sunt un incubator al discursului urii”

Cotidianul: Curentele de extremă dreapta, dar și cele de extremă stânga, câștigă teren din ce în ce mai mult în UE – Germania, Franța recent. Credeți că va pica acest cordon sanitar despre care se tot vorbește, iar partidele extremiste vor intra în mainstream?

Acest risc există, nu îl putem nega sau neglija. Manipularea, dezinformarea, asaltul continuu de fake news, alimentarea furiei iraționale și a frustrărilor reale sau imaginare, ideologizarea bazată pe clișee, sloganuri și lozinci simpliste, radicalizarea bulelor de dreapta și de stânga (vedem și atacurile violente din Franța asupra școlilor, pentru care guvernul de la Paris a identificat stânga extremistă ca agent de instrumentare politică), scăderea dramatică a nivelului de cunoaștere a realităților factuale, a încrederii în știință și în autorități și a calității comunicării publice, toate acestea conduc la o creștere a populismului radicalizat în multe democrații occidentale.

Cei de dreapta devin și mai de dreapta, iar cei de stânga, și mai de stânga, prin efectul de bulă și de validare a mesajelor, care premiază cuvintele tari și radicalizarea. Da, rețelele sociale au făcut și fac foarte mult rău pentru că sunt un incubator al discursului urii și al scăderii apetitului pentru lectură, moderație intelectuală și surse serioase de informare. Inclusiv guvernul Marii Britanii a recunoscut recent, prin vocea premierului Burnham, că Rusia s-a implicat în referendumul din 2016 de partea taberei pro-Brexit.

Multe țări și UE în ansamblu iau în considerare interzicerea rețelelor sociale pentru copiii până la 13 sau 15 ani, dar asta nu va schimba foarte mult lucrurile pe termen scurt în politică, unde curentele anti-sistem sunt deja pornite. Este necesar un mix urgent de soluții educaționale, de politici publice de informare corectă și promptă și de asanare a mediului de comunicare publică otrăvit de conspiraționism, inclusiv de reglementare a rețelelor sociale (este limpede că nu pot fi tolerate discursul urii și incitarea la violență) dar și de creștere și recâștigare treptată a încrederii în instituțiile politice democratice.

Toate acestea cer însă timp. Nu știu dacă mai avem suficient timp. Dar este bine că, deși târziu, Europa democratică s-a trezit în cele din urmă în fața războiului cognitiv și de dezinformare (conceptul FIMI – interferența și manipularea informațională externă) purtat de Rusia de mulți ani împotriva democrațiilor occidentale.   

Nuanțele privind „extremismul” la nivel european 

Cotidianul: Care va fi efectul pentru România dacă Le Pen câștigă în Franța, dacă AfD câștigă teren în Germania? Credeți că AUR va ajunge până la urmă la guvernare? Va mai putea fi ținut în afara negocierilor politice?

Nu doresc să fac în acest context nici comparații între partide și lideri din diferite țări, nici predicții politice, mai ales interne, deși sigur că am opiniile și evaluările mele, ca profesor și specialist. Pe plan european, rămâne de văzut dacă forțele politice pe care, convențional, presa mainstream le numește „extremiste” ar acționa într-adevăr prin soluții extreme, de exemplu prin ieșirea din UE, și/sau prin violență (definiția de manual a extremismului), odată ajunse la guvernare.

Să nu uităm că inclusiv Giorgia Meloni și partidul actualului premier al Italiei aveau eticheta de „extremiști” pusă de mediile progresiste înainte de a ajunge la guvernare și, în mod evident, nu doar că nu sunt extremiști, dar au avut o contribuție valoroasă la consolidarea UE și la formularea unor poziții corecte ale UE pe plan extern, inclusiv în războiul de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei.

A fi conservator, de exemplu, nu înseamnă a fi extremist neofascist, așa cum a fi de centru-stânga nu înseamnă a fi extremist neomarxist. Trebuie recuperat și termenul de patriot de partea bună, democratică, a politicii. Pe de altă parte, nu putem spune că oricine nu este de acord cu noi este automat extremist. Asta nu înseamnă însă că nu există și extremism real în politica europeană, cu accente neofasciste sau neocomuniste indubitabile.

Valentin Naumescu, despre un „cocktail Molotov” pe care îl vedem în România

În România, vedem chiar combinarea paradoxală a discursului neolegionar, cu teme mistice preluate din retorica anilor ‘30, cu nostalgiile comuniste și național-ceaușismul, deci un adevărat „cocktail Molotov” în cadrul democrației românești. Asta se întâmplă din cauza eșecului școlii, inculturii istorice crase sau educației civice precare, dar și a eșecului societății noastre în ansamblu de a transmite mesajul simplu, clar și puternic că ambele curente, și cel legionar și cel comunist, au fost criminale (fără ghilimele) și au produs extrem de mult rău în istoria României, iar întâlnirea și contopirea lor este de-a dreptul rușinoasă pentru o țară membră a Uniunii Europene și NATO, deci a spațiului culturii politice occidentale.

Există așadar extremism în Europa și avem motive să fim îngrijorați, mai ales de numărul inacceptabil de mare de cetățeni europeni care, cuprinși de ura planificată strategic care se revarsă în rețelele sociale, nici nu își mai dau seama când sunt afectați de războiul hibrid al Rusiei și când ajung să promoveze sloganuri revizioniste împotriva propriilor lor interese, alimentate de laboratoarele ideologice ale Kremlinului. În același timp, nu mă poate părăsi optimismul și încrederea că democrațiile liberale (includem aici toate țările menționate în discuție și România) vor reuși să depășească asaltul revizionist și extremist, vor face reformele politice și economice necesare și vor recâștiga în timp încrederea cetățenilor, chiar dacă deocamdată ne așteaptă ani foarte dificili în Europa.