”Oare de ce ni se pare că Pentagonul este mult mai bun la cheltuirea banilor decât la planificarea unei operațiuni de succes? Eșecul Operațiunii Prosperity Guardian și dezastruosul port plutitor din Gaza sunt cele mai recente exemple de inițiative îngrozitor de scumpe care, deși i-au îmbogățit pe contractorii militari, nu au reușit să-și atingă nici pe departe obiectivele”, scrie fostul congresmen american Ron Paul.
”În decembrie, Pentagonul anunța lansarea Operațiunii Prosperity Guardian, o operațiune anglo-americană care să-i împiedice pe rebelii hutiți din Yemen să mai perturbe traficul prin Marea Roșie care avea legătură cu Israelul. Hutiții au anunțat că vor ataca navele ce au legătură cu Israelul ca răspuns la numărul mare de civili care și-au pierdut viața în timpul operațiunii israeliene în Fâșia Gaza. Când SUA și Marea Britanie au lansat operațiunea militară, hutiții au anunțat că vor ataca și navele care au legătură cu aceste două țări.
Operațiunea anglo-americană ar fi trebuit să fie rapidă și simplă. Până la urmă, milițiile hutite nu pot rivaliza cu marinele militare ale SUA și Marii Britanii. Însă nu a mers așa cum Pentagonul se aștepta. Săptămâna trecută, The Wall Street Journal a arătat că, după cheltuirea a mai mult de un milliard de dolari doar pentru muniție, operațiunea nu i-a descurajat deloc pe hutiți și nu a reușit să restabilească traficul comercial în siguranță.
The Wall Street Journal scria că Avril Haines, directoarea comunității de informații, a transmis Congresului SUA că ”acțiunea condusă de americani nu a descurajat gruparea militară și că amenințarea va rămâne activă pentru ceva vreme”. WSJ mai informează că efortul militar al SUA împotriva hutiților ”nu este sustenabil”. Poate cea mai importantă parte a articolului este cea în care este citată experta Emily Harding: ”Armele pe care hutiții le primesc din Iran sunt ieftine și aceste livrări sunt foarte sustenabile, însă ale noastre sunt scumpe, lanțul nostru logistic este lung și scârțâie”.
Totul aduce aminte de mottoul volumului despre strategia războiului din Vietnam al colonelului Harry Summers. ”Știți prea bine că nu ne-ați învins niciodată pe câmpul de luptă”, ii spune un colonel american unui omolog nord-vietnamez. ”Da, se poate. Însă este irelevant”, vine răspusnul.
SUA au cheltuit un sfert de miliard de dolari pentru un port plutitor temporar pentru Fâșia Gaza, pentru a aduce alimente pentru palestinieni, deși exista o rută terestra mult mai ieftină. Proiectul era sortit eșecului de la bun început. După câteva zile de furtună, portul s-a dezmembrat și o parte a instalației a ajuns pe țărmul israelian. Armata SUA a reușit să-l refacă, însă a fost folosit doar cât să se încarce câteva camioane cu ajutoare și a fost din demontat, de teama unei noi furtuni. Singurul lucru pentru care a fost bun a fost la susținerea unui atac israelian în Gaza, pe 9 iunie, soldat cu moartea a 270 de civili palestinieni.
În vreme ce neoconservatorii de la Washington pun la cale un război cu China pentru Taiwan, ar trebui să observăm cât de mari probleme avem cu hutiții și cu porturile plutitoare. Creșterea cheltuielilor militare pare să nu aibă limite, iar aceste creșteri urmate de rezultate ar trebui să ducă la întrebarea ce primim în schimbul dolarilor noștri. Avem cea mai scumpă armată din lume, spun unii. Da, se poate, însă este irelevant.”
Încă un articol eșuat al lui Marchievici.